Dragul meu, ( Garrett)
A trecut un an din ziua in care stateam impreuna cu tatal tau in bucătărie. E tarziu si, desi imi gasesc cu greu cuvintele, sentimentul ca trebuie sa iti dau un raspuns nu imi da pace.
Bineinteles ca te iert. Te iert acum si te-am iertat in momentul in care ti-am citit scrisoarea. In inima mea, oricum nu aveam de ales. A fost greu sa te părăsesc o data; sa fac asta din nou ar fi imposibil. Te-am iubit prea mult ca sa te las sa pleci din nou. Desi inca ma gandesc la ce ar fi putut sa fie, sunt totusi recunoscatoare ca ai existat in viata mea, chiar si pentru atat de putin timp. La inceput, am presupus ca noi trebuie sa fim impreuna pentru ca tu sa poti sa-ti închei perioada de doliu. Cu toate astea, acum, un an mai tarziu, am ajuns sa cred ca lucrurile au stat exact invers.
In mod ironic, ma aflu acum in aceeasi situatie in care erai tu cand ne-am întâlnit prima data. In timp ce scriu, ma lupt cu amintirea unui om pe care l-am iubit si l-am pierdut.
Acum inteleg mult mai bine prin ce ai trecut si cat de greu trebuie sa-ti fi fost sa mergi mai departe. Cateodata, mahnirea ma copleseste si, desi imi dau seama ca nu te voi mai vedea niciodata, o parte din mine vrea sa se păstreze pentru tine pentru totdeauna. Mi-ar fi usor sa fac asta, pentru ca a iubi pe altcineva ar putea sa ma faca sa uit de tine. Totusi, asta e un paradox: desi imi lipsesti ingrozitor de mult, datorită tie nu imi mai e teama de viitor. Datorită faptului ca tu te-ai putut îndrăgosti de mine, mi-ai dat speranta, dragul meu. M-ai invatat ca e posibil sa mergi mai departe, indiferent cat de mare ar fi durerea ta. Si de la tine am invatat ca nu poti renega iubirea adevarata.
In momentul asta nu cred ca sunt pregătită, dar asta e alegerea mea. Nu te invinovati. Datorită tie, am speranta ca va veni o zi in care tristetea mea va fi înlocuită de ceva frumos. Datorită tie, am puterea sa merg mai departe.
Nu stiu daca intr-adevăr spiritele colinda lumea asta, dar nu conteaza: iti voi simti prezenta oriunde. Cand o sa ascult oceanul, voi auzi soaptele tale. Rasaritul imi va desena pe cer chipul tau. Tu nu o sa dispari pentru totdeauna, indiferent cine va mai aparea in viata mea. Esti alaturi de Dumnezeu, langa sufletul meu, ajutandu-ma si calauzindu-ma intr-un viitor pe care nu il pot prezice.
Acesta nu este un ramas-bun, dragul meu, dimpotrivă.
Este un ” iti multumesc”. Multumesc pentru ca ai intrat in viata mea si ca mi-ai daruit bucuria, multumesc pentru ca m-ai iubit si ca ai primit in schimb dragostea mea.
Multumesc pentru toate acele amintiri pe care le voi pretui intotdeauna. Dar, cel mai important, multumesc pentru ca mi-ai arătat ca, pana la urma, va veni o vreme in care voi fi in stare sa ma desprind de tine.
Te iubesc, T. ( Theresa)”
autor: Nicholas Sparks– Mesaj de departe.
Wow,ce scrisoare!Eu nu am citit nimic de Sparks,credeam ca nu mi se potriveste,dar scrisoarea asta ma face sa ma razgandesc.
ApreciazăApreciază
Si tine cont ca aceasta carte nu are happy-end….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmmm,si acum ce sa fac?Cred ca peste catva timp o sa incerc sa citesc si Sparks,dar deocamdata nu.Vreau final pe gustul meu!
ApreciazăApreciază
Frumos. Dintre toate cartile sale , The Longest Ride/ Cel mai lung drum , ocupa un loc special pentru mine…si scrisorile lui Ira.
„Dragã Ruth,
Când un bãiat din Carolina de Nord întâlneste o fatã frumoasã de departe ar trebui sã facã tot ce poate pentru a o cuceri. Si dacã o face, viata lui va fi un portret de fericire.”
ApreciazăApreciază
Asta e singura carte a autorului, pe care desi o am, nu am citit-o inca…
ApreciazăApreciază
Foarte frumoase si emotionante randuri! Sparks nu e printre preferatii mei, dar recunosc ca scrie cu multa sensibilitate!
ApreciazăApreciază
Adevarat, in materie de emoții este maestru!
ApreciazăApreciază
Nici eu nu am citit nimic de acest autor si incep sa regret acest lucru…..
ApreciazăApreciază
Dana, iti recomand Ultimul cântec! Are happy end!
ApreciazăApreciază