Fără milă de Arlette Geneve

image

Titlul original: Inmisericorde

Editura: Lider

Anul apariției: 2016

Traducerea: Otilia Carmen Spânu

Număr de pagini: 223

Arlette Geneve, autoare de origine spaniolă, ce a câștigat publicul român – cei care citesc, clar!- odată cu apariția primului volum: “Spinii dragostei”. De atunci, continuă să ne încânte. Am citit primele 3 volume ale seriei: ” Salvează-mă”; ” Iubește-mă” și ” Sărută-mă” apărute deja la editura Lider și care m-au cucerit. Eram curioasă în privința lui Diego …și dorința mi s-a împlinit.

” Romanul ~ Fără milă~ ne propune să reflectăm la povestea eroilor, poveste în care mulți dintre cititori se pot regăsi cu ușurință.

Făgăduiala făcută de către Violet unchiului său de a-l seduce pe baronul Diego Vílchez în schimbul redobândirii unei proprietăți ce aparținuse familiei urmează să schimbe dramatic cursul vieții acesteia. Rodul iubirii ei neîmpărtășite este un băiețel pe nume Miguel, datorită căruia relația dintre cei doi este consfințită printr-o căsătorie pur formală.

Lucrurile iau o turnură neașteptată atunci când, în urma unei dispute violente dintre soți, copilul își pierde viața.

Măcinați de mustrări de conștiință și aflați în imposibilitatea de a comunica deschis, Diego și Violet trebuie să decidă ce vor face cu viețile lor în continuare.”

Grea decizie, nu? Chiar sunt curioasă … cel puțin Diego m-a intrigat de la bun început…

Cartea debutează cu lupta dintre francezi și spanioli… Bătălia de la Alcolea, din 7 Iunie 1808: moarte și sânge….

A cincea poruncă: Să nu ucizi!

Ei bine, nu o face. Dar tânărul Diego asistă la mutilarea și uciderea unei femei pe care nu o poate apăra, al cărei unic păcat fusese că se căsătorise cu un francez pentru a obține favoruri…și acest lucru îl va marca!

Al șaptelea păcat capital: Trufia!

18 ani mai târziu… 1826.

Facem cunoștință cu unchiul lui Violet, pentru care aceasta era:

” Da, nepoata lui era o femeie superbă. Un posibil instrument pentru a cuceri un bărbat.”

Acest mod de a privi femeia la acea vreme era ceva obișnuit. Acum, ceva strigător la cer! Nu concep așa ceva, sau cel puțin eu nu aș putea tolera așa ceva din partea unui bărbat…dar cum spuneam, la acea vreme, când femeia datora supunere bărbatului, altfel stăteau lucrurile.

Și astfel, cu trufie, Violet se hotărăște să-l seducă pe baronul de Bidasoa- Diego al nostru. Ce urmări va avea acest demers? Ne putem închipui din sinopsis.

” Resemnarea este o sinucidere cotidiană.” , declara la vremea lui Honore de Balzac…iar autoarea alege acest citat ca preambul pentru partea întâi a cărții, intitulată Resemnare. Profetică denumire aș spune eu!

Acțiunea de aici are loc în anul 1830 în Cordoba.

Cei doi, Violet și Diego sunt căsătoriți, au și un copil – Miguel- un băiețel dulce și plin de energie, lumina ochilor părinților lui! Dar, în ciuda faptului că au un copil pe care îl iubesc enorm și a faptului că Violet îl iubește, Diego este rece și dur cu ea, nu vrea să o ierte pentru faptul că ea este vinovată de iubirea lui pierdută…

Durere și jignire, dispreț, este ceea ce primește Violet de la soțul ei…și cu toate astea, iubirea ei pentru el este la fel de puternica…

Dar toate astea nu durează…. Într-o dimineață, când se trezește cu ea în patul lui, Diego o acuză că a făcut-o special, o jignește în cel mai crunt mod posibil– jignirea supremă pe care o poate primi o femeie: să fie făcută târfă… Dar, ceea ce este și mai dureros, este că la această ceartă între ei asistă micuțul Miguel, care speriat fuge pe scări, cade, se lovește…

…. Urmează ore de neliniște, în care Diego se închide cu băiatul în cameră, ore în care Violet nu știe ce se întâmplă, nu este lăsată să-și atingă copilul…ba chiar merge la biserică și se roagă lui Iisus să-i salveze copilul, promițându-i acestuia că în schimb îl va părăsi pe Diego ….

Dar, Miguel este mort, în căderea pe scări și-a rupt gâtul…. Ce poate fi mai groaznic pentru un părinte decât să-i moară copilul? Cred că această durere nu poate fi depășită de nimic, niciodată…

Plânsul, urletele… toate sunt în van, nimic nu poate alina această durere…

Dar Violet își înghite durerea, și-și promite sieși să încerce să-i ușureze durerea lui Diego și apoi este decisă să îl părăsească…conștientă fiind că disprețul și ura soțului ei sunt cu mult mai puternice decât iubirea pe care i-o poartă ea.

O carte intensă, care te poartă prin toată gama sentimentelor, te face să trăiești disprețul, ura și durerea în cele mai atroce forme ale lor, te înlănțuie și te captivează!

Și astfel, ia sfârșit prima parte a cărții. Ce să înțeleg eu de aici? Că moartea copilului este o ispășire a păcatelor părinților? Prefer să nu cred așa ceva… Prefer să cred că ispășirea, care este titlul celei de-a doua părți a cărții este ispășirea durerii, trecerea peste neînțelegeri și iertarea!

” Iubirea întrece toate lucrurile; să lăsăm cale liberă iubirii” spune Publius Virgiliu Maro, citat de scriitoare la începutul celei de-a doua părți a cărții.

Suferința lui Diego este imensă…

” Vremea se scurgea cu o încetineală chinuitoare. Tăcerea asociată cu delăsarea îi transformă viața într-o magmă neagră care înghițea totul.”

Și faptul că se simte vinovat de moartea copilului său nu îmbunătățește cu nimic situația….

În momentul când Violet îi comunică că vrea să-l părăsească; Diego înțelege totuși un lucru important: fără ea, ar înnebuni cu această durere. Violet reprezintă scutul lui contra imensității acestei dureri sfâșietoare căreia nu știe cum să-i facă față…și unica metodă prin care crede că o poate opri este să o ducă în pat… Dar, spre surprinderea lui, de data aceasta întâmpină rezistență:

” — Nu, nu vreau să faci dragoste cu mine.

………………….

Violet a închis ochii ca el să nu vadă cât de adânc o rănise din nou. Diego credea că ea căuta doar apropierea trupească de el, dar se înșela. Îi căuta iubirea, însă își dăduse seama, chiar daca prea târziu, că asta era cu neputință. Nu putea să atingă o picătură din apa cerului în vreme ce o mistuia setea din infern.”

Dar, chiar și așa, îi cedează…în ciuda actului sexual rece și lipsit de sentimente …. Cu toate acestea, hotărârea luată nu o abandonează, îl părăsește.

Suferința lui Violet iese la iveală abia acum….

” Era moarta. Înfrântă. Ajunsese o fantomă vie, fără nimic de oferit, fiindcă nu avea nimic înăuntrul ei. Trăia cufundată într-o suferință chinuitoare, ….departe de tot și ascunsă de lume.”

Dar nu reușește să părăsească Cordoba, chiar dacă Bidasoa era prea aproape…

” Simțea din nou tăișul otrăvitor care îi sfâșia centimetru cu centimetru inima, cu o batjocură crudă. Durerea era atât de neîndurătoare, că nopțile țipa fără să fie conștientă de asta. Se trezea lac de sudoare, înnebunită și rănită de moarte în martirizatele ei simțăminte de mamă. De femeie nesatisfăcută. Implora fără odihnă o moarte grabnică, fiindcă era singurul lucru care ar fi putut să-i aline chinul imens.”

” Încetase să mai mănânce, să-și mai potolească setea. De nimic nu-i păsa…” Și în acest fel o găsește Isabel, mai mult un cadavru decât un corp….

Cu ajutorul lui Isabel, care sub nici o formă nu se dă bătută, Violet este cât de cât repusă pe picioare; chiar dacă sentimental este total înfrântă. Se dedică copiilor orfani și bunăstării acestora.

” Chiar dacă Violet nu zâmbea, ochii ei își recăpătaseră o parte din strălucirea de odinioară.”

Pe de altă parte, nici Diego nu o duce mai bine, chiar dacă acum are parte din plin de singurătatea pe care în trecut și-o dorise atât de mult….

Diego este conștient că…

” O învinovățise pe Violet că se amestecase între el și iubirea vieții lui. Dar iubirea vieții lui era tocmai femeia care îl sedusese într-o noapte cu lună plină.”

Târziu moment pentru a realiza pe cine iubești! După ce, vreme de ani de zile ai batjocorit iubirea pe care acea persoană ți-a oferit-o înghițind umilințe, jigniri și respingeri; și asta până când moartea copilului a fost punctul final al toleranței….

Oare este posibil să mai poată fi salvat ceva? Va avea Diego curajul să o caute? Să-și ceara iertare?

Dar, mai ales, va primi acea iertare?

Dacă doriți să citiți cartea aceasta vă asigur că găsiți răspunsul la toate aceste întrebări.

Nota mea pentru carte este 10!

Advertisements

16 thoughts on “Fără milă de Arlette Geneve

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s