Întoarcerea de Theo Anghel

Editura: Herg Benet

Anul apariției: 2014

Număr de pagini: 319

Volumul de față este primul din seria ” Am murit, din fericire” care mai cuprinde și volumele: Chaos și Dincolo.

Un sinopsis incitant:

” Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?”

” Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…”

” Rochia neagră de bal a elegantei hârci cu coasa va dansa oricum mai devreme sau mai târziu, cu toți, deci să nu ne înghesuim, nu e grabă.” – Doina Roman, autoarea romanului Pragul.

Cartea debutează cu un citat care mi-a plăcut:

” If there weren’t so many lies in the world… I wouldn’t write at all..” – D. H. Lawrence

Acțiunea romanului are loc în București, înainte și după moartea Orianei.

Oriana, o adolescentă de doar 19 ani, este recuperator de suflete cu normă întreagă– asta după ce a murit. Are și două ajutoare de nădejde: Ama- din partea Raiului și pe Abel- din partea Iadului… Nu-i așa că sună interesant? Cel putin neobișnuit, părerea mea, dar pentru o carte fantasy subiectul pare mai mult decât normal.

Stilul este alert, scurt și la obiect, nu te plictisești, așa că avem parte de o lectură ușoară ce acaparează cititorul în poveste. Asta mi s-a întâmplat mie! Nu am putut lăsa cartea din mână până la final.

Referindu-se la cei doi: Ama și Abel, Oriana ne spune:

” Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții aștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite.”

Să revenim puțin la începuturi! Știți voi, analele istoriei…și anume, cum a murit Oriana?

Urma să se căsătorească cu Damir, un tip de care verișoara ei era îndrăgostită; dar…în ziua nunții, în biserică, s-a sprijinit de balustradă! Care a cedat! Și în acel moment i-a sunat ceasul!

De aici începe viața de recuperator. Asta după ce primește instructajul– din care, fie vorba între noi, nu înțelege mai nimic, fiind ocupată să-l privească pe Malorum, reprezentantul Iadului– i se dau cei doi salvatorem și este trimisă înapoi pe pământ cu un ceas aparte la mână și fără nici o haină, exact ca-n ziua în care a venit pe lume! Se trezește într-un apartament vai de mama lui de la periferia Bucureștiului, neavând mâncare, de haine ce să mai zic: niște zdrențe, până și zdrențele arătau mai bine.

Dar problema cea mai gravă este foamea, cruntă și mistuitoare, ce-i dă o stare de slăbiciune. Se hotăraște să fure pentru a mânca. Ama nu-i de acord, pe când Abel- ca orice reprezentant al Iadului care se respectă, era în culmea extazului…

Alege un muieratic astmatic pe care-l buzunărește lăsându-i bani de taxi, apoi fuge. Nu poate scăpa însă de mustrările de conștiință că a făcut ceva rău… Abel, consolator, îi spune:

” Hoțul neprins, e negustor cinstit!”

replică ce pare a fi preferata Iadului, dar care Orianei nu-i ajuta cu nimic, neușurându-i conștiința.

Ce pot spune? Îmi place cartea! Am râs în hohote la unele părți, la altele am admirat-o pe Oriana!

În momentul activării ceasului de la mână– un fel de detector de suflete ce trebuiesc recuperate, Oriana intră în panică, asta ca să nu zicem că era să facă infarct ….nu ar mai fi avut cum….

Pentru a-și calma sufletul agitat, merge la plimbare– un eufemism! Merge unde vede cu ochii! Ajunge în cimitir, chiar la propriul mormânt, și-și vede prietenele venite cu flori. E un moment straniu. Dar află că fostul ei logodnic a dispărut fără urmă…

Trece cu bine de prima recuperare. Este și felicitată, deși aceasta se sfârșește cu un deces. I s-a explicat că moartea acelui om a fost în beneficiul mai multor vieți…ceea ce Oriana nu prea înțelege, moartea este tot moarte. Dar, este certată pentru furt, pusă să dea banii înapoi, cel puțin celor ce au cu adevărat nevoie de ei. Așa ajunge să petreavcă multe momente alături de oameni ce trăiesc în canale…

Face curat lună în apartament, până pică lată, ruptă de oboseală.

Se angajează într-un bar, leagă o prietenie cu vecina ei Mati care o ajutase să se angajeze.

Ba chiar cunoaște și un alt recuperator–pierdut, după spusele Amei– adică acesta mai avea doar salvatorem-ul din partea Iadului lângă el. Acest recuperator îi trezește o stare de agitație și curiozitate…

Pe lângă toate astea, viața merge înainte, Oriana își capătă și cea de-a doua steluță pe ceas după ce salvează un copil nou-născut și pe mama acestuia– o altă copilă de doar 14 ani…

Pritre diferite misiuni, este hotărâtă să-și ajute prietenii pe care îi are în această nouă viață a ei…

Ba chiar recuperatorul acesta pierdut pe care-l cunoaște, o scapă dintr-o situație în care putea să o sfârșească rău…..

Am avut parte de o lectură interesantă, chiar dacă nu am avut o poveste de dragoste.

Felicitări, Theo!

Nota mea pentru carte este 9,9.