Anotimpul iubirii de Rodica Mijaiche

image

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 127

” …. ți-am oferit doar răgazul necesar pentru a-ți da seama că, fără mine, viața ta este goală, așa cum este și a mea, fără tine.”

— Anotimpul iubirii, Rodica Mijaiche

 

” Era singură pe stradă.

Tocurile ei răsunau în liniștea serii reci de Noiembrie, fiind întrecute doar de ploaia care cădea în valuri peste ea, încercând parcă să-i spele durerea și tristețea profundă ce o învăluiau ca două brațe ale unui îndrăgostit.”

Un început profund, romantic, chiar dacă este trist.

De autoarea Rodica Mijaiche am auzit cu ceva timp in urmă. Știu că a scris două cărți care au apărut în format e-book. Am descoperit scrierile ei pe wattpad și mi-a plăcut ce am citit. Atât de mult încât trebuie să recunosc că am cam stresat-o cu întrebarea: când apare cartea și în format tipărit? 😀 Rodica, mulțumesc că ai avut răbdare cu mine!

Acum câteva zile am primit cartea, cu dedicație –pentru care îi mulțumesc enorm autoarei, a fost o surpriză neașteptată. Nu am rezistat să nu o iau la citit aproape imediat.

Dar, până să trec la recenzia efectivă a cărții, țin să precizez câteva aspecte: coperta este absolut superbă, cu macul pe fundal de seara…de ceață, și mă duce cu gândul la romantism, la trecerea unei etape, la rezistența în fața sorții. Alt aspect, este desenul grafic de la începutul fiecărui capitol: o floare stilizată într-un colț, ca un antet de pe foile de scris ale domnișoarelor din înalta societate a vremurilor trecute!

Anamaria este tristă și melancolică….îi era dor de prietenul și confidentul ei, Mihai.

Ca o paranteză, eroina noastră poartă numele fiicei mele 🙂 ; Rodica, nu știu cum ai ales numele acesta, dar tot am un zâmbet enorm pe față!

” Nu-l va mai vedea niciodată, nu-i va mai auzi râsul liber și molipsitor, nu-l va mai simți lângă ea.”

Era neconsolată, deoarece prietenul ei murise, fusese abandonat chiar în acea zi în cimitir.

De obicei glumeau la ideea morții spunând că oricum, odată și odată tot vor muri, nici unul din ei nerealizând cât de aproape îi este sfârșitul. Momentul când soarta se dovedește implacabilă.

Anamaria simțea că nu mai are pentru cine și pentru ce să trăiască… Singură, fără nici un rost. Fratele ei murise doborât de o boală necruțatoare: SIDA.

Prieteni din facultate, s-au ajutat unul pe altul și au răzbătut. Avocați, cu un cabinet deschis împreună, locuiau într-un apartament închiriat.

Mihai, a fost susținerea ei în perioada cea mai neagră prin care a trecut. Acum cine o va mai susține? Deși i-a promis că va reuși să treacă peste această durere, încă nu a găsit calea…

Până când…i se dă un scop:

” Draga mea Anamaria,

Dacă citești aceste rânduri înseamnă că am plecat în călătorie mai repede decât era prevăzut. Tot ce are un început are și un sfârșit. Al meu se pare că a sosit. Dar nu vreau să crezi că este și sfârșitul tău. Să știi că orice ai face voi veghea asupra ta. Așa că voi vedea dacă nu îți trăiești viața așa cum mi-ai promis. Viața ta continuă, nu la fel, doar mai bună. Ai să vezi. Sunt multe lucruri pe care nu ți le-am spus, dar poate pe care tu le-ai intuit. Oricum, nu mai pot acum să scriu prea mult, vine asistentul acela drăguț de care ți-am povestit. Vei primi o vizită. Este un suflet rănit, la fel ca tine, și sper doar că te-am învățat bine să știi cum să-l vindeci.

Te iubesc și vei rămâne mereu în inima mea, Anima, îngerul meu cu ochi albaștri. ( Mi-a plăcut mereu să-ți spun așa, te descrie perfect, ești și vei fi sufletul meu).

P. S. : Este fratele meu, nu te lăsa impresionată de aspectul lui dur. Ai grijă de sufletul lui. Vreau ca sufletul lui să se vindece.”

Ce se întâmplă oare? Ea, clar nu știa nimic de nici un frate. Știa că provenea dintr-o familie de vază, care-l repudiase nu datorită meseriei lui — de care puteau fi mândri deoarece continuase tradiția familiei — ci pentru că, era homosexual. Iar ei nu puteau accepta așa ceva…

” Începea să creadă că aducea ghinion persoanelor la care ținea.”

Dar, a doua zi, se trezește plină de energie și ascultă melodia de suflet a ei și a lui Mihai:

” I’ll be there for you

When the rain starts to pour

I’ll be there for you

Like I’ve been there before

I’ll be there for you

‘Cause you’re there for me too.”

— The Rembrandts, I’ll be there for you.

O lună mai târziu, chiar dacă era încă tristă și melancolică, Anamaria și-a luat un labrador auriu să-i țină companie. Pufuleț era un șmecher de patru luni care îi mai aducea un zâmbet pe buze cu trăznăile lui. Dar în sfârșit se vedea viață în ochii ei! După o curățenie asiduă în toată casa, când își trăgea sufletul pe fotoliu, cineva sună la ușă….

” Era față în față cu un exemplar masculin de excepție. Dacă se gândea la războinicii vikingi, și se gândea pentru că fusese pasionată de istoria lor, acesta era cu siguranță unul dintre ei.”

Blond, ochi negri, înalt, emana putere și siguranță….era Adrian, fratele lui Mihai.

Anamaria e șocată în momentul în care realizează că acesta habar n-are că fratele său a decedat cu o lună în urmă.  Și nu doar atât, dar nu știe nici cum ar trebui să-i dea Cumplita veste….pe care, până la urmă, nu are ce face și i-o dă. Adrian este curios să afle dacă părinții lor au fost la înmormântarea lui Mihai…

Haideți să aflăm câte ceva și despre Adrian….copil adoptat, care nu s-a potrivit în familie, nerespectând regulile. Este tulburat de coșmarul războiului din Irak, rănit pe viață, se consideră incapabil să aducă fericire unei femei. Un suflet bântuit…

Bântuit de coșmar…coșmar care o aduce pe Anamaria în camera lui în miez de noapte. Unde se trezește, într-o fracțiune de secundă în brațele lui Adrian, captivă într-un sărut…

” Mi-a capturat gura în cel mai senzual sărut pe care l-am primit vreodată. Parcă toată durerea și toată tristețea fiecăruia din noi erau înăbușite în acel sărut. Dar mai era ceva, era nevoia de a ne dărui unul celuilalt, puterea de a trăi, de a simți.”

Dar își cere scuze când se trezește, și-i spune că nu e atras de ea… O jignire imensă pentru Anamaria, dar avusese grijă viața să o obișnuiască cu așa ceva, deci își ascunde durerea.

Constată, spre surprinderea ei, că nu putea sta supărată pe Adrian. Tot spre surprinderea ei, vede că a reușit să se acomodeze cu prezența lui, foarte ușor. Aproape la fel cum a fost și cu Mihai, doar că acum sunt implicate și sentimentele.

O carte dureros de frumoasă. Plină de sensibilitate, de fragilitate îmbrăcată în putere. Autoarea dă dovadă de măiestrie în scrierea acestei cărți. Încă din primul capitol reușește să-și termine psihic cititorul. Tristețea îl copleșește aproape până la stadiul plânsului.

Pe mine m-a prins în capcana peniței sale, dornică fiind de a afla povestea acestei eroine pe care viața a avut grijă să o trântească la pământ de mult prea multe ori… încât nu pot să nu mă întreb cum de mai rezistă?

Citește corespondența dintre cei doi frați din dorința de a-l cunoaște mai bine pe Adrian. Adrian, în schimb…

” Acum, uitându-mă la Anamaria, un sentiment pe care crezusem că nu-l voi mai simți Începea să iasă la iveală, ca un ghiocel din înghețul iernii.”

După o noapte de pasiune, după o clipă în care a avut ocazia să atingă paradisul, Adrian pleacă…hotărât să-și rezolve toate problemele și apoi să revină la ea.

Dar plecarea lui, după un moment atât de special pentru ea, o rănește pe fată. Așa cum, poate, nimic nu a mai reușit să o facă de la moartea familiei ei.

De data aceasta își ridică o armură de gheață în jurul inimii și îl respinge cu prima ocazie când îl vede. Îl alungă din dorința de a nu-și mai expune încă o dată sufletul la suferință.

Intriga se complică, apar noi personaje, care fac din această lectură una captivantă. O lectura specială, care pur și simplu îmi pune la încercare rezistența emoțională. Nu am avut nici o șansă  să nu mă implic, să nu sufăr alături de personaje și să nu-mi doresc ca fiecare dintre ele să-și găsească fericirea.

Recomand această carte celor ce iubesc cărțile de dragoste. Dar, atenție! Trebuie să aveți tăria să o citiți până la final. Dar, odată ajuns la ultimul rând al cărții, te asigur cititorule, că vei avea un zâmbet luminos pe chip!

Mulțumesc Rodica, pentru acest cadou minunat și abia aștept apariția următoarei tale cărți!

Multă inspirație în continuare!

Nota mea pentru carte este 10!

Advertisements

14 thoughts on “Anotimpul iubirii de Rodica Mijaiche

  1. Am citit recenzia, iar acum sunt decisa sa cumpar cartea. Sper din tot sufletul ca povestea sa se termine cu bine. Vreau happyend! 🙂
    Felicitari pentru superba recenzie!

    Liked by 1 person

  2. Pingback: Tag: Cina Literară | Just reading my books

  3. Pingback: Secrete de Rodica Mijaiche | Just reading my books

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s