Încă o dorință de Andres

Despre autoarea Andres ( Andreea Ban) până de curând nu auzisem foarte multe, dar despre cartea ei am aflat mai multe de la prietena mea Oli.

De curând am primit cartea, așa că, să începem!

Ana, eroina cărții, ia hotărârea de a pleca în concediu și de a uita de toată agitația și de stresul de la serviciu. Ajunsese să nu se mai recunoască în oglindă, când se uita dimineața…

” Parcă privea dintr-un alt unghi, din alt corp, din altă dimensiune, o dimensiune înghesuită într-un borcan în care nu putea respira. Era Martora propriei prăbușiri, una lentă, dar sigură.”

Și cum concediul nu i se aprobă, își dă demisia și pleacă fără preaviz!

” Respiră adânc și porni în călătoria numită astăzi-e-prima-zi-din-restul-vieții.”

Oare a luat decizia cea mai bună?

Cred că da! Părerea mea, dacă ajungi să-ți faci meseria fără să mai simți nici un pic de plăcere, clar trebuie să schimbi ceva. Și Ana o face!

Pleacă în concediu în Bora Bora, destinația perfectă pentru relaxare! Asta după ce și-a uimit prietenele: Simy, Giulia, Lisa și Daria; care nu se așteptau ca ea să demisioneze și să plece într-o vacanță atât de departe…

O carte interesantă, într-un stil direct, de parcă autoarea s-ar conversa la o cafea cu fiecare dintre cititorii săi, și-i spune această poveste de viață.

” Din momentul în care a coborât  din avion, a simțit c-a pășit în altă lume.”

Trebuie totuși să recunosc că mă bagă în ceață tipul cu ochi cenușii pe care-l tot vede, și leșinul survenit când a ajuns la hotel….

După câteva zile în care se odihnește, se bronzează și se relaxează complet, Ana se decide să viziteze insula. Și astfel, îl cunoaște pe Brian: un tip cu ochi cenușii, stabilit în State, român de origine; care intră în vorbă cu ea… oferindu-se să-i arate el insula. Refractară la început, Ana acceptă totuși propunerea lui.

” O zdruncinătură bruscă o trezi la realitate. Își dădu seama că se uita de ceva timp la el, neavând deloc ochi pentru peisajul din jur. Era cazul să facă niște poze. Sau să-i facă? Era cu mintea aiurea.”

Se pare că are ceva umor fata noastră! Dar nici Brian nu este altfel:

” – Sunt șerpi aici? întrebă ea, puțin îngrozită de posibilitate.

– O, da! Și mari, și răi! Dar mă-nțeleg bine cu ei, ieșim la cafea din când în când, deci nu-ți face probleme. ”

Dar Savurează plimbarea pe insulă, cu peisajul magnific și Cascada cu ape cristaline. Pur și simplu se îndrăgostește de Bora Bora.

Îmi place interacțiunea celor doi, o prietenie sau ceva pe-aproape; condimentată cu mult umor, ironii fine și atracție cât cuprinde.

Ajunge să ia parte la o petrecere a localnicilor, pe plajă, în jurul focului; o petrecere închinată lunii– era lună plină….

A doua zi urmează repercursiunile: o mahmureală pe cinste și faptul că nu mai știe ce s-a întâmplat după baia în mare și sărutul cu Brian…

” De ce trebuie ca oamenii să fie atât de răi? De ce judecă? De ce trebuie să se bage în viața altora fie și cu priviri răutăcioase?”

Bune întrebări… Dar, dacă Ana găsește răspunsul la ele, tare aș vrea să-l împărtășească și cu noi, cititorii!

Și nici nu-și dă seama când mai rămân doar două zile din vacanța ei și se întreabă ce se va întâmpla oare… va rămâne povestea lor doar o aventură de vacanță? Dar Brian o anunță că a doua zi el va pleca în State…

” – Eu… ăăăăă… știi… te iubesc, în momentul ăsta te iubesc până la cer și-napoi. Și, te rog, nu spune nimic. Asta simt acum. Mâine nu va mai fi nimic…”

Și astfel, au petrecut o noapte de iubire, unde luna le zâmbea de sus, din înaltul cerului!

La întoarcere, la escala în Paris, Ana le scrie fetelor:

” Dragele mele,

Sunt în Paris. Două săptămâni fără să vă spun un singur cuvânt e mai mult decât am crezut că pot îndura. Până să plec din Bora-Bora, totul a fost perfect. Deconectare deplină. Paradisul îți șterge, la propriu, amintirile, te ține prins în propria-i dimensiune magică. Odată plecată de acolo însă, vraja a dispărut. Mi-e dor de voi. Mi-e dor de voi toate și de fiecare în parte. Înainte de a ajunge pe insulă, mi-am promis – și vă promit și vouă acum–, că nu voi mai lipsi de la niciuna dintre întâlnirile noastre. Dac-aș fi făcut asta înainte, poate că nu ajungeam cum am ajuns. Să-mi fie învățătură de minte!

Am o grămadă de povestit. Să vedeți pozele! Mie încă nu-mi vine a crede c-am fost acolo, c-am trăit asemenea clipe. Și încă ceva: cu toate că-mi doream să fiu singură, a apărut și Făt-Frumos, dar vă povestesc de-a fir-a-păr când ne vedem.

Trimiteți-mi un e-mail cu locul și ora. Rămâne pe miercuri, ca de obicei?

Vă pup,

Ana.”

Întoarsă înapoi în București, constată că are foarte multe mesaje de la șefa ei, Victoria, care încerca să o facă să revină…dar Ana este hotărâtă să nu o facă…

Până una alta, se vede cu prietenele! Schimbă impresii despre vacanță, află ce mai face fiecare…. Îmi plac fetele astea! Sunt de viață, le pasă una de alta, își trăiesc viața la maxim.

Dar, balonul de fericire în care se află Ana nu ține la infinit…pică bomba: Valeria, fosta ei șefă, o dă în judecată pentru că a plecat fără preaviz, din cauza aceasta pierzând un contract, cert este că cere daune în valoare de 8000 €…

Și uite așa, ajunge la Tribunal…unde până la urmă, adevărul are câștig de cauză și Ana scapă doar cu o amendă.

Între timp, dă și două interviuri pentru o nouă slujbă! Și se angajează la Real Cosmetics. Și nu doar atât! Are o întâlnire cu avocatul fostei ei șefe: Victor Carsten!

Se pare că viața are și momente roz! De care autoarea are grijă să nu cumva să dureze prea mult… Ana începe să se simtă rău, vomită…este conștientă că trebuie să meargă la doctor. Și de parcă nu ar fi de ajuns, relația cu Victor se întrerupe brusc când acesta îi spune că este însurat….

O carte antrenantă! O poveste de viață a unor prietene și a bărbaților care-și fac drum în viața lor. Cu suișuri și coborâșuri, cu iubire și dezamăgire… Ca în viața reală! Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult cartea…

Dar soarta îți scoate în cale pe cine nu te aștepți, atunci când te aștepți mai puțin! Cel puțin, asta i se întâmplă Anei când, printre membrii delegației din afară se află Brian. Da, da! Tipul din Bora Bora! Anei mai că-i vine să-l omoare!

Iar prietenele ei sunt îngrijorate pentru ea, având în vedere că îl iubise și el este posibil să o facă să sufere…

La petrecerea firmei, dată în onoarea celor din State, Ana este o apariție ce le taie multora respirația, inclusiv lui Brian. Dar, ca un adevărat domn, când o aude că o dor picioarele de la tocuri– noi fetele, cu siguranță știm ce înseamnă asta– o ia în brațe și o poartă până în camera lui!

Să nu credeți că au stat cuminți și au băut un ceai discutând despre vreme, că nu o nimeriți! Atracția dintre ei se face iar simțită și cei doi îi cedează! Dar, la revenirea la petrecere, Ana află că Brian are o logodnică:

” Ana simțea cum i se scurge sângele din ea. Nu mai avea aer. Ar fi vrut să audă și explicația, însă nu era în stare să stea să-l asculte pe tipul respectiv vorbind de ~ logodnica~ iubitului ei. Se întoarse ușor și porni spre ușa alăturată.”

Supărare, nervi, neatenție…. și Ana cade pe scări. Se trezește la spital. Și asta nu este tot!

Brian află că Ana era însărcinată în 7 săptămâni, cu el…în Bora Bora se întâmplase. Și ea nici măcar nu știa….

Durerea pierderii unui copil, chiar dacă nu știa că era însărcinată, o face să sufere, să plângă, simte efectiv o tristețe fără margini. Va reuși să depășească momentul?

” Ploaia continua să cadă. Cerul încerca, parcă, să-și înece amarul, să spele mizeria orașului și, odată cu ea, și amărăciunea din jur.”

Iar Simy, prietena ei, bănuiește că este însărcinată și nu știe cum îi va da Anei vestea aceasta…

În același timp, Brian îi promite Anei că n-o va mai părăsi niciodată…. Oare se va ține de cuvânt?

Destinul tragic își face simțită prezența. Parcă hotărât să le demonstreze că totul le este potrivnic…. Pe drumul de la spital spre casă, cei doi au un accident de mașină, Ana are leziuni minore, dar Brian…moare…

O primă parte a cărții care pur și simplu m-a lăsat plângând…. Câtă suferință și câtă durere poate duce un suflet? Cum își va reveni Ana? Sau, și mai bine spus: își va reveni?

” Nouă luni. Când trecuse tot timpul ăsta? Cum reușise să se ridice și să facă primul pas mai departe? Se trezise la spital într-o noapte neagră, neștiind ce era cu ea. Avea o durere groaznică de cap și parcă visase ceva. Era speriată, îngrozită din cauza acelui vis. Își pierduse copilul… Imaginea acelei zile nefaste i se întipări pe retină. În momentul imediat următor, urla ca o apucată și-l striga pe Brian.”

Cu toată durerea din suflet, își compune o mască pentru cei din jur. Dar, când și când, atunci când masca dă să se crape… la mormântul lui Brian, tot îl mai întreabă plângând, de ce a plecat fără ea…de ce nu și-a ținut promisiunea….

Și în sfârșit vine și noaptea în care nu-l mai visează pe Brian…ci pe Victor…

” Poate că-mi vor rămâne doar amintirile frumoase! Poate că timpul va trece și-mi va aduce speranța. Poate că dacă aș avea încă o dorință…”

Se întâlnește cu Victor la o cafea, și-l face să accepte până la urmă să se întâlnească cu o tipă care, crede ea, i s-ar potrivi. Dar Victor pune și el o singură condiție: să-i spună și Ana ce a mai făcut. Aceasta acceptă și îi povestește. Victor este stupefiat de ceea ce află. Iar Ana constată că se simte mai bine, avea nevoie să povestească cuiva tot ce i-a scos viața în cale.

La despărțire, Victor îi dă Anei să citească o carte, de care Ana este absolut captivată. Oare ce carte a avut autoarea în minte? Cam așa cum sunt eu acum, la 2 noaptea, când stau și scriu recenzia, recitind unele pasaje din carte.

De mult nu am mai citit o carte așa! Nu o puteam lăsa din mână. Chiar sunt curioasă care va fi destinul Anei…. Va găsi și ea fericirea? Să sperăm că da!

Nu trebuie decât să citim cartea până la capăt. Dacă până acum am spus că doar doi autori au puterea ca, prin scrierile lor, să mă facă să plâng, acum sunt trei: Danielle Steel, Nicholas Sparks și Andres!

Mulțumesc autoarei pentru cartea oferită pentru recenzie! A fost o reală plăcere să o citesc!

Iar vouă, cititorilor mei, vă garantez că această carte nu o uitați ușor!

Povestea unei vieți în care iubirea și tragedia sunt strâns împletite. Cu un final ce-ți aduce un zâmbet pe buze prin marea de lacrimi pe care ai vărsat-o!

Nota mea pentru carte este 10!

PS: ” Și totuși, am reușit, pentru că așa e viața, ne dă ceva, ne ia altceva, dar niciodată nu ne lasă de izbeliște. Are rezervat pentru fiecare dintre noi câte o minune și ne uimește de fiecare dată.”