Jocurile foamei de Suzanne Collins

image

Titlul original: The Hunger Games

Editura: Nemira

Anul apariției: 2011

Traducerea: Ana – Veronica Mircea

Număr de pagini: 307

 

Este povestea lui Katniss Everdeen și a lui Peeta Mallark.

Ei sunt tributurile districtului 12, oferite Capitoliului ( capitala Panemului) pentru Jocurile Foamei.

Katniss, sora lui Prim, în locul căreia se oferă voluntară. O arcașă foarte bună.

Peeta Mallark este fiu de brutar, iar atuul lui este forța.

Mentorul lor este Haymitch, un fost câștigător al Jocurilor Foamei, el se ocupă de găsirea sponsorilor, și este cel care decide ce anume poate ajunge la tributurile al căror mentor este.

Katniss se întreabă de ce Peeta îl ajută pe Haymitch să se curețe după ce vomită, iar răspunsul este:

” Din cauză că e bun din fire. Exact așa cum mi-a dat mie pâinea, din bunătate.”

La festivitatea de deschidere stiliștii lor: Cinna și Portia îi îmbracă în negru și cu cape în flăcări — o intrare de neuitat pentru Districtul 12, care le poate aduce sponsori în timpul jocurilor.

La antrenamentul final Katniss le rămâne în memorie pentru că are curajul de a trage cu arcul în mărul din gura purcelului fript de pe masa creatorilor de joc și datorită replicii de final:

” Vă mulțumesc pentru atenție.”

Și iese fără a i se da permisiunea.

O distopie interesantă, ce pur și simplu atrage cititorul pe măsură ce pătrunde în acțiune.

În ziua dinaintea interviurilor se gândește la Gale — partenerul de vânătoare, prietenul și confidentul ei, și tot atunci află că Peeta cere pregătire separată… Oare de ce????

La interviurile finale, Peeta este ultimul și Katniss alături de cititor află spre final că Peeta este îndrăgostit de ea, atunci când Cezar — prezentatorul, îi spune acestuia că, dacă câștigă jocurile, sigur fata de care-i place îl va băga în seamă…

Replica lui Peeta este memorabilă:

” — Victoria n-ar fi o soluție în cazul meu. Pentru că… pentru că… ea a venit aici cu mine.”

Șocul este mare, atât pentru cititor cât și pentru Katniss! Și nu este de mirare. Până acum nu am avut nici un indiciu în acest sens…

Încep Jocurile! Este condusă la lansare de Cinna, apoi în arenă; de aici fuge în pădure… După prima zi a Jocurilor mor deja 12 tributuri…

De acum, acțiunea devine sângeroasă…

Caută apă, se luptă cu incendiul — este rănită, apoi este urmărită de alte 6 tributuri, dar se salvează dormind într-un copac peste noapte.

Un micuț tribut pe nume Rue îi arată cum poate scăpa de urmăritori: sub o Creangă este atârnat un cuib de viespoi- copoi al căror venin este letal. Și nu numai atât: dă halucinații de care are și Katniss parte.

Este ajutată de Peeta și Rue, unul o sfătuiește să fugă și fata are grijă de ea.   Katniss și Rue hotărăsc să arunce în aer mâncarea de la Cornul Abundenței, stabilesc un semnal care le previne că fiecare dintre ele este ok și prin gaițele- zeflemitoare va fi propagat sunetul în pădure.

Totul decurge bine, conform planului. O regăsește pe Rue… doar pentru a o vedea ucisă de un alt tribut…îl ucide, altceva nu mai poate face. Îi ușurează moartea lui Rue cântându-i.

Supărată de moartea lui Rue îi revin în minte vorbele lui Peeta:

” Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de a … de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparțin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor.”

Și pentru ca totul să devină din ce în ce mai rău, se comunică o nouă schimbare în regulile jocului: două tributuri pot fi câștigătoare dacă sunt din același district și dacă sunt ultimii doi rămași în viață…

Asta da veste bună! Peeta și Katniss au o șansă! Așa că pornește în căutarea lui… Îl găsește rănit, cu rana infectată, dar are grija lui. Pornește să-i facă rost de medicamente. Și nu fără peripeții! Dar Tresh – din Districtul 11, o păsuiește  ca o favoare pentru că a avut grijă de Rue.

Ceea ce îmi demonstrează că, deși acești tineri sunt puși să se lupte unul cu altul pe viață și pe moarte, încă mai au umanitate!

Revenită lângă Peeta, îi injectează medicamentul și apoi leșină.

Starea de tensiune în care alege autoarea să ne mențină pe tot parcursul cărții, este starea în care sunt tributurile în timpul jocului.

La unul din săruturile lui Peeta realizează că își dorește încă unul…!!! Uimitor, având în vedere că până acum nu am întrevăzut aceste sentimente. Am crezut că Gale este cel pentru care bate mai tare inima ei!

Apar câini mutanți cu care sunt forțați să se lupte. Care îl chinuie pe Cato- unul din tributuri o noapte întreagă, până când Katniss reușește să-l străpungă cu o săgeată… Un gest milostiv din partea ei!

Și cum totul nu se termină aici, vocea creatorului de joc se face auzită, anunțând revocarea regulii cu cei doi câștigători…

Este cel mai dramatic moment al cărții, după moartea lui Rue…

Ce se întâmplă de aici înainte? Se vor lupta unul cu celălalt?

O carte căreia îi acord nota 10!

Advertisements

10 thoughts on “Jocurile foamei de Suzanne Collins

  1. Foarte buna recenzia.Felicitari! Ma bucur ca in sfarsit am citit seria. Si chiar mi-a placut Peeta. Primul volum mi-a placut cel mai mult, desi ultimul a fost mai antrenant 😀 De ce? Cred ca a contat mult Rue…

    Liked by 2 people

    • Primul volum al seriei a avut un impact mai mare, de acord! De ce? In primul rand, Jocurile in sine, o acțiune alerta, si da: Rue mi-a adus lacrimi in ochi!
      Ma bucur ca ai citit seria!

      Liked by 2 people

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s