Îngerul deșertului de Pamela K. Forrest

image

Titlul original: Desert Angel

Editura: Eispol Srl

Anul apariției: 1994

Traducerea: Alexandra Kiseleff

Număr de pagini: 479

Poate ea scăpa de păcatele trecutului…cu singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată?

Descrierea cărții:

” March Evans era obișnuită cu sărăcia. Născută într-o familie dezorganizată, abia capabilă să păstreze un acoperiș deasupra capului, a învățat de la o vârstă fragedă cât de crudă și nedreaptă poate fi viața.

Și când propriul ei tată i-a vândut inocența celui care a plătit mai mult, March a descoperit adevărata însemnătate a trădării…și a părăsit orașul natal din Arizona în scandal, dizgrație și milă…

Apoi, o slujbă de menajeră în casa unui văduv bogat și a fiului acestuia , la ferma acestora, i-a oferit șansa să o ia de la început. Din momentul în care Jim Travis i-a urat bun-venit în casa lui, March a știut că e pierdută. Nu mai putea nega pasiunea ce mocnea între ei așa cum nu-și putea opri inima să-și dorească mai mult.

Secretele întunecate ale lui March vor reuși să distrugă singura ei șansă la fericire? Sau dragostea ei pentru acest fermier a fost suficient de puternică ca să aibă un nou început — împreună?”

Cartea începe cu amintirile lui Jim despre prima sa soție, o doamnă din est, delicată și fină, care sub nici o formă nu s-a putut adapta vieții din vest și traiului la fermă.

Jim presimte:

” Privirea lui Jim se îndreptă spre casa din depărtare, o senzație stranie de alarmă îl înfioră. Străduindu-se să nu dea atenție presimțirii că a o părăsi acum era ultimul lucru pe care trebuia să-l facă, dădu din cap către oameni și se îndreptă spre întinderea nesfârșită.”

Din păcate, nimeni nu-și dă seama că Melanie– soția lui Jim, are halucinații și vorbește cu mama ei decedată…pot chiar spune că se crede încă nemăritată și își dorește să participe la baluri…. În mintea ei se crede încă în sud!

” Un râs nepământean umplu tăcerea, răspândindu-se până departe ca boala care pune stăpânire pe o minte dornică să se îndepărteze de realitatea aspră a vieții.”

Nimeni nu vede nebunia care își face sălaș în mintea tinerei femei și pericolul care o pândește… Când i se descoperă lipsa, pornesc în căutarea ei…dar Jim are sentimentul că el este vinovat de depresia soției:

” Până când își dădu seama că n-o iubea, că n-o iubise niciodată. Până când ea devenise o povară pe care el nu avea timp s-o poarte.”

O găsește, încă în viață, într-o stare deplorabilă…nu ai fi dorit așa ceva nici celui mai aprig dușman.

Se trimite după doctor, dar acesta e plecat la o urgență, la mai mult de o zi de mers călare… Iar lui Jim îi este frică nu doar pentru Melanie care este într-o stare gravă, ci și pentru copilul încă nenăscut… Dar, nimic nu se mai poate face:

” Dar nu va putea să-și ierte niciodată că o lăsase să se dea bătută și că ea refuzase să lupte.”

Jim este hotărât să nu mai supună nici o femeie suferinței îndurate de ea, doar pentru a fi el mulțumit.

Un personaj care îmi atrage atenția și care mi se pare interesant, este Breed — un alb crescut de indieni comanși, care la un moment dat îi spune lui Jim:

” Orice bărbat care pretinde că știe multe despre femei este un nebun. Ele sunt niște creaturi coborâte pe pământ ca să facă din viața bărbatului un rai și un iad totodată.”

Dar tot Breed este cel care-i spune că Melanie i-a lăsat cel mai de preț dar pe care o femeie i-l poate lăsa unui bărbat: un copil!

Foarte înțelept acest Breed! De ar fi toți bărbații așa, am trăi într-o lume perfectă! Totuși, prea multe vise imposibile strică, așa că, să revenim la realitate oameni buni!

Găsește o tânără săracă, provenită dintr-o familie dezorganizată, pe care o cumpără de la tatăl ei pentru a lucra la el. Nu știe foarte multe despre fată: nu știe că doar în urmă cu trei zile născuse un prunc, că acesta nu apucase să trăiască, nu-i știe visele și năzuințele…ceea ce știe sigur este că reușește să îi liniștească fiul nou-născut.

Fata, în schimb, are senzația că se află într-un palat. Iar cea mai frumoasă reacție o are, din punctul de vedere al unei cititoare care iubește cărțile, când vede biblioteca lui Jim:

” — O să le citesc, Jamie. Odată o să știu fiece cuvânt din cărțile astea. Într-o zi toate aceste linii și Cercuri ciudate vor căpăta sens și pentru mine. Înainte de a muri, am să învăț să citesc. Era o promisiune și o rugă. Chiar dacă va fi ca învățătura să mă omoare.”

Sincer, mai că mi-au dat lacrimile de bucurie la aflarea dorinței lui March!

Dar cel mai amuzant mi s-a părut momentul când descoperă bucătăria și toate dotările ei, ca să nu mai spun despre pasiunea fetei pentru piersici!!! Obsesie, ar fi mai corect spus!

Îmi place March. Este o tânără care, deși a născut și pierdut un copil, nu și-a pierdut entuziasmul și inocența. Cu aceste două calități te cucerește pur și simplu.

O carte interesantă. Alertă, directă, care te introduce în atmosfera acelei perioade fără a abunda în descrieri; cu personaje foarte bine conturate pe care ți le poți ușor imagina.

O altă echipă de invidiat, care sunt sarea și piperul cărții datorită dialogurilor spumoase, sunt cei doi bătrâni moșteniți de Jim odată cu cumpărarea fermei: Hank și Woods!

Sunt absolut fantastici! Cu stilul lor direct și cu vorbirea incorectă, stârnesc hohote de râs, dar realizezi că sunt loiali și buni la suflet.

Conversațiile fetei cu bebelușul sunt interesante, dar una m-a pus pe gânduri:

” — Să-mi aduci aminte să-i mulțumesc  tatei dacă l-oi mai vedea vreodată. Aș vrea să știe cât de fericită m-a făcut trimițându-mă aici, îi șopti ea bebelușului. Apoi, voi putea să-l alung și să stau să-l văd cum moare sângerând.”

Hmm…oare ce secret teribil și întunecat ascunde March?

Citind această carte am descoperit că piersicile sunt la mare căutare! O nouă senzație în arta seducției. Nu știam că, a mânca o piersică este ca și cum ai atinge raiul, dar; datorită lui March am ajuns să apreciez cu adevărat acest fruct!

Iar reacția lui Jim ne-o transmite chiar prin ceea ce gândește:

” Tentație, gândi Jim. Fetițo, tu nu știi ce-i aceea tentație…cum știu eu. Tentație este atunci când ești singur în întuneric cu o femeie – copil știind că dacă ai hotărâ să fie a ta, ea n-ar avea puterea să ți se împotrivească. Tentație este să-i privești zâmbetul atât de dulce, și să știi că gustul ei ar fi mai dulce decât orice fruct. Tentația este s-o dorești cum dorește un bărbat o femeie și să-ți dai seama că este mult prea mică!”

Mă întreb de ce am amânat până acum să citesc această carte? Nu știu… Am auzit de la prietenele mele că e foarte bună, și totuși… Atât de intensă, senzuală, plină de umor și acțiune! Nu cred că cineva poate spune că nu i-a plăcut cartea asta!

Când Jim descoperă că March i-a alăptat copilul de când a angajat-o, vrea să afle mai multe…și le află. Simplu și direct, March povestește totul. A reușit să-mi aducă lacrimi în ochi cu această poveste tristă, care te umple de furie la adresa unui tată capabil să își vândă fiica celui ce plătește mai mult….

Nu știu ce i-aș face unui asemenea om…dar sunt de acord cu March când spune că l-ar omorâ cu mâna ei. La 19 ani și a dus deja așa o povară, încât mă întreb cum de și-a mai păstrat o frântură din inocență, după ce a văzut atâtea grozăvii…

Jim se dovedește un om de caracter și îi permite să rămână, conștient fiind că se vor găsi destui care să-i zică că n-ar trebui să o țină în slujba lui. Jim consideră că cel ce ar trebui să plătească este tatăl fetei și bărbatul care a lăsat-o însărcinată.

Pur și simplu această carte se joacă cu emoțiile cititorului, nelăsându-l să evadeze din atmosfera creată de autoare.

Vedem atracția dintre cei doi și mustrările de conștiință ale lui Jim; prima ieșire a lui March în oraș este pe cât de rea se aștepta ea să fie; dar fata constată că nu toată lumea este împotriva ei…

O altă mărturisire pe care i-o face March este:

” Cartea asta e plină de cuvinte, dar eu nu pot citi nici unul.

Vocea-i fu sugrumată de durerea mărturisirii. Sunt proastă și ignorantă și dacă vei vrea să mă dai afară, zău că voi înțelege. Nu mi-aș dori ca cineva atât de prost ca mine să aibă grijă de copilul meu, desigur.”

Această mărturisire îl mâhnește și îl îndurerează pe Jim. E conștient că și el a pus o oarecare presiune asupra ei și că a făcut-o să se simtă inferioară…

Totuși, se dovedește a fi Cavalerul pe cal alb pentru March. Începe să-i dea lecții de scriere și citire. Și știți care este primul cuvânt pe care i-l predă? Piersică! Da, acel fruct delicios care-i place lui March!

Printre lecții de scriere și pronunție, tentative de crimă și răpire, March reușește să-și facă o mulțime de prieteni ce se dovedesc dornici să o apere, iar atracția dintre cei doi mai are puțin și dă în clocot!

O carte ca o lecție de viață. Ne învață că în dragoste este posibil orice. Fiecare om primește o a doua șansă la fericire. Trebuie numai să vrea!

O carte pe care vă recomand cu drag. O poveste de dragoste pe care nu o uitați niciodată.

Nota mea pentru carte este 10!

 

Advertisements

9 thoughts on “Îngerul deșertului de Pamela K. Forrest

  1. Pingback: Cadouri de Crăciun? | Just reading my books

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s