Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras

” Inimile pe care le fac eu sunt sparte, dar întregi. Sunt caleidoscoape ce lucesc în lumina soarelui. Semnifică speranța în dragoste, atunci când ai pierdut-o, pentru că, la fel ca și cu iubirea, te poți uita la un caleidoscop într-o mie de feluri diferite și poți găsi de fiecare dată ceva nou. Cioburi sau nu, dacă te uiți suficient de atent, vei găsi ceva minunat în ele și toate lucrurile minunate sunt un pic ciobite.”

Titlul original: Kaleidoscope Hearts

Editura: Trei

Anul apariției: 2016

Traducerea: George Russo

Număr de pagini: 364

” Caleidoscopul inimilor e combinația perfectă de pasiune, suferință și emoție care te va însoți multă vreme după ce vei închide cartea.” – WHITNEY G., autoarea seriei bestseller „Reasonable Doubt”

” Chimia dintre Oliver și Estelle e magnetică! Recomand cu multă căldură această carte fantastică!” – Melissa Brown

Claire Contreras e o autoare cu vânzări record, potrivit publicațiilor New York Times și USA Today.

Are doi copii, trei câini și a supraviețuit luptei împotriva cancerului de sân. Îi place să scrie orice, de la povești pentru copii, la cărți cu tentă erotică, dar cel mai mult îi place să scrie povești de dragoste contemporane. Atunci când nu scrie, citește și visează la locuri pe care își dorește să le viziteze.

Descrierea cărții:

” Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării și o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reușit.

Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca și când ar vrea să mă devoreze. Și toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.

De data asta o să mi-o facă bucăți.”

Această carte am cumpărat-o în urma recomandarii Tynei, care i-a făcut o recenzie pur și simplu irezistibilă. Iar în ce mă privește pe mine, cei care mă cunosc știu că nu rezist unei cărți pe care cineva care are aceleași gusturi literare ca mine, mi-o recomandă!

” Și a avut mereu un fel al ei de a-și broda fragilitatea. Își aduna bucățile și le transforma în ceva frumos.” – R. M. Drake

Un citat interesant, o adevărată definiție a acestei cărți, sau cel puțin, a personajului principal feminin.

” Primul băiat de care m-am îndrăgostit obișnuia să mă încânte cu povești despre regi și regine, despre război și pace și despre cum spera ca într-o zi să fie eroul cuiva.

…………………..

Mai târziu, m-a învățat durerea care se simte când pierzi pe cineva de care ai ajuns să te atașezi. Singurul lucru despre care a uitat să mă învețe a fost cum să controlez strânsoarea pe care am simțit-o în piept, după ce a frânt și urma de suflet ce-mi rămăsese.

Întotdeauna m-am întrebat dacă am ratat eu lecția asta.”

Un prolog incitant, stârnește dorința de a descoperi întreaga poveste ce se ascunde în spatele acestor cuvinte.

Este clar că vorbim despre o suferință ce a lăsat urme adânci în sufletul celei lăsate în urmă. Dar, cât de adânci?

” Se spune că metoda cea mai bună pentru a merge mai departe este să te detașezi de trecut. Ca și cum detașarea este partea ușoară.”

Un sâmbure de adevăr există, deși nu este un proces ușor. Detașarea de trecut este dureroasă, trebuie timp, și niciodată nu vei uita cu totul… doar că închizi acele momente, acele emoții, într-un colț și încerci să nu te mai întorci asupra lor…

” Dacă moartea subită a lui Wyatt m-a învățat ceva, a fost faptul că viața este scurtă și trebuie trăită la maximum.”

Estelle încearcă să-și revină după moartea logodnicului ei…. După un an de zile, ia decizia de a vinde casa unde a locuit împreună cu acesta…

În casa fratelui ei îl reîntâlnește pe…. Oliver Hart, dragostea și durerea vieții ei! Au avut o poveste împreună, despre care nu știe mai nimeni, acum, că Wyatt este mort. Cei doi au crezut că vor trece peste, dar pentru ea a fost imposibil!

Ce se va întâmpla acum?

” …. uitându-mă prin cameră la femeile fericite din fața mea, care sărbătoresc viața și dragostea, îmi vine să plâng. Dar nu o fac. Oliver nu are dreptul să mă facă să plâng. Nu îl mai are.”

Încă suferă după Wyatt și o doare moartea lui…un stop cardiac la doar 35 de ani, în timp ce făcea surf…

Printre amintirile dureroase despre Wyatt, printre durerile tinereții și amintirile cu Oliver, Estelle ajunge să-mi facă impresia unei femei puternice, care luptă să meargă mai departe. Să-și continue viața și să nu își mai expună sentimentele. Viața, destinul sau soarta, au avut grijă să-i arate că dragostea este dureroasă și nu durează.

Estelle este îngrijorată de constanta prezență în viața ei a lui Oliver…

” Sunt al dracului de îngrozită să-l am pe Oliver în viața mea, pentru că ultima dată când l-am primit abia am scăpat cu inima intactă. Mă întreb dacă măcar știe.”

Iar Oliver se poartă normal, de parcă nimic nu s-ar fi petrecut….ceea ce înseamnă că el a trecut cu siguranță peste relația lor!

Estelle le predă un curs de artă copiilor grav bolnavi din spitalul unde lucrează Oliver – este stagiar; pe lângă faptul că vrea să picteze aripa de Pediatrie din propriile sale finanțe.

Una dintre pacientele ce participă la curs, Mae, primește o inimă caleidoscop 3D de la Estelle; iar când aceasta este speriată că ar putea să o spargă, îi spune:

” – Aia e, zic, ridicând ochii spre Oliver, care mă privește atent. E o inimă. Toate se frâng la un moment dat. Mai devreme sau mai târziu, va apărea cineva care o va sparge, măcar să fii tu aceea.”

O carte care te face să-ți pui multe întrebări, să te gândești la deciziile pe care le-ai luat și la cele pe care ai fi putut să le iei….

Scrisă din punctul de vedere al ambilor protagoniști, intercalată cu capitole ce ne permit să aflăm trecutul celor doi; într-un stil simplu și direct, ce te face să te gândești la o șuetă cu cei mai buni prieteni!

Bineînțeles că ajung să se sărute! Doar nu credeați că nu o vor face?!! Ce se va întâmpla de aici înainte, este ceea ce interesează.

Pentru moment, Estelle fuge… Nu de Oliver, ci de reacția pe care a avut-o ea la sărutul lui; teama de a nu suferi iar, se face simțită cu intensitate.

Din punctul de vedere al lui Oliver vedem trecutul…. cum a descoperit-o pe Estelle, atracția pe care a simțit-o pentru ea și întâlnirile lor secrete de pe acoperișul casei ei; toate acestea ne fac să înțelegem de ce în prezent…Estelle se teme.

Pe de altă parte, prietena ei Mia o întreabă cum va reuși să treacă peste decesul lui Wyatt, dacă în fiecare săptămână se vede cu părinții acestuia?

Mi se pare o întrebare pertinentă, dar Estelle nu este pregătită încă să-i facă față…

Oliver, pe de altă parte, îmi lasă impresia că habar n-are de suferința Estellei după ce a părăsit-o, ba chiar tot pe ea o învinovățește că ar fi plecat… Nici nu știu ce să mai cred.

Pe vremea când Estelle avea 18 ani….

” Felul în care se uita la mine îmi făcea inima să bubuie. Era ca și cum o lume magică trăia în ochii aceia. Aș fi vrut să mă pot vedea așa cum mă vedea ea.”

În prezent, Estelle este la fel de atrasă de Oliver cum era și în adolescență.

” Dorința își face încet loc în stomacul meu. Am două opțiuni: să trec pe lângă el și să plec sau să mă uit în ochii lui și să recunosc dorința care încălzește aerul dintre noi ca o torță. O aleg pe a doua, pentru că sunt o idioată și pentru că, evident, îmi place să-mi fie zdrobită inima în mod repetat.”

Din ce în ce mai interesant!!! Oare ce se mai întâmplă?

Ei bine, Oliver ne povestește trecutul, cu hormoni ce aproape dau în clocot, cu sărutări fierbinți și atracție magnetică.

Prezentul este cam la fel: flirturi, mesaje, tatonări….o întâlnire ca între prieteni și inevitabil, discută despre Wyatt, despre logodna ei și șocul lui:

” – Cât de șocat?

– Foarte.

– De ce?

……………

– Am crezut întotdeauna că ești a mea, spune el.”

Pe bune? Nu-mi vine să cred!

Ce înseamnă să faci o faptă bună? Să dai o mână de ajutor unei prietene?

O simplă ședință foto și, Oliver și Estelle aproape că ajung să facă dragoste în studioul Miei… așa de tare dă în clocot atracția dintre cei doi … 🙂

Hmmm… necazuri, necazuri…și regrete, și temeri din partea Estellei, care se simte vinovată din cauza lui Wyatt… deși el nu mai este.

„– Știi foarte bine de ce te interesează. Este drogul. Oricât de departe te-ai duce și orice măsuri nebunești ai lua ca să te ții departe de el, mereu ajungi exact de unde ai început.”

…îi spune Mia, iar Estelle refuză să accepte că aceasta are dreptate, deși…ca cititor, îmi dau seama că așa este.

Un trecut tumultos, cu greșeli din partea ambilor, a dus la prezentul plin de neînțelegeri și nehotărâri. Lipsa unei discuții cu toate cărțile pe masă mă indispune. Deși îi înțeleg. Nu este ușor să treci peste teama de a-ți fi frânte visele, inima și speranțele!

Și totuși, nu se pot opune atracției care se simte de la distanță că mocnește între ei! Iar destinul este parcă hotărât să-i tot aducă împreună.

Acum întrebarea este, cum va reacționa Vic – fratele ei, la aflarea veștii că ea și Oliver sunt împreună? Bănuiesc că nu va fi o reacție prea ușor de digerat….având în vedere că prietenilor lui– adevărați Don Juan-i, fie vorba între noi; le este interzisă Estelle….

Situația este încurcată. Oliver îi cere o singură întâlnire, deși tot el recunoaște că s-ar putea să se mute la San Francisco cu serviciul, la care Estelle îi dă replica:

„– Nu pot.

– De ce nu?

– Pentru că ultima dată când am făcut asta, m-ai părăsit! îi spun, puțin mai tare decât intenționez.”

Și în sfârșit îi spune tot ceea ce ar fi trebuit spus demult….

” – A, trebuia să te aștept? Am omis eu memoul în care îmi spuneai că te vei întoarce și că vom avea o șansă adevărată la ceva? Îmi cer mii de scuze, Rege Oliver. Probabil că am omis asta, la un loc cu scuzele pentru că m-ai lăsat și apoi mi-ai făcut viața un calvar la….”

Iar totul se încheie cu un sărut furtunos!!!

Toate aceste momente în care se apropie cât de cât unul de altul, se încheie la fel: fie Oliver, fie Estelle, pleacă. Cel mai ciudat lucru este că, deși Oliver o dorește, umblă și cu alte fete…. De ce, asta mă întreb!?

Trecutul ne permite să aflăm de șocul lui Oliver la aflarea veștii că Estelle s-a logodit, faptul că s-a simțit înșelat… Dar, de ce a avut aceste sentimente? Că doar el a fost cel care a plecat fără un cuvânt?

A înțeles greșeala pe care a făcut-o când a lăsat-o în urmă, abia la petrecerea ei de logodnă. Dar, așa cum bine știm, regretele sunt tardive!

Până la urmă cedează și ies la o întâlnire; ba chiar fac totul pentru a le merge totul bine de data aceasta, dar alt pericol le bate la ușă: repartiția lui Oliver!

Și faptul că Vic îi surprinde, iscă un adevărat scandal.

” Mă consider norocoasă să fi fost îndrăgostită de două ori. Sunt oameni care nu au norocul de a întâlni o persoană cu care să rezoneze la un nivel mai profund. Eu am găsit două. I-am iubit pe amândoi la fel și totuși diferit.”

Oare cum se va rezolva situația dintre Oliver și Estelle? Vor găsi calea de a-și forma un viitor comun?

O carte emoționantă, foarte bine structurată, cu personaje puternice, bine conturate și amuzante pe alocuri.

Suferința în toate formele ei, a creat întotdeauna caractere puternice! Suficient de puternice???

” Lasă-mă să-ți dovedesc. Te voi merita, promit. Iar ea mă sărută înapoi cu aceeași ardoare, sigilând jurămintele pe care ni le-am făcut!”

O experiență aparte!

Nota mea pentru carte este 10!!!!