Mila 2.0 de Debra Driza

Titlul original: Mila 2.0

Editura: Nemira

Anul apariției: 2016

Traducerea: Dorina Tătăran

Număr de pagini: 395

Nimeni nu știe ce fel de creatură este Mila…

” Poveste de dragoste între adolescenți și super-thriller de spionaj, ~Mila 2.0~ pune o mulțime de întrebări despre umanitate, război și inteligența artificială, însă cea care m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină a fost eroina, care mă trimite cu gândul la suspansul de tip James Bond.”  –  Marissa Meyer

Descrierea cărții:

” Mila nu ar fi trebuit să își amintească niciodată trecutul ei sau să afle ce se ascunde înăuntrul ei. Ea nu ar fi trebuit să descopere niciodată că s-a ~născut~ într-un laborator secret și că a fost dotată cu puteri supraomenești. Dar când la ușa ei apare un grup de oameni mascați care vor să fure tehnologia ascunsă în ea, nu are altă șansă decât să fugă pentru a rămâne în viață. Nu poate avea încredere în nimeni. Ei vor face orice pentru a o captura și viața tuturor celor care îi sunt dragi este pusă în pericol.

O carte plină de secrete, acțiune și chiar dragoste, Mila 2.0 este lectura perfectă pentru fanii seriei ~ Eu sunt numărul patru~ de Pittacus Lore.”

O adolescentă cu un trecut traumatizant despre care nu-și amintește nimic. Absolut nimic. Nu știe decât că, într-un incendiu, a murit tatăl ei iar ea a rămas în viață, dar fără nici o amintire din trecut….

Mama ei nu este foarte dornică să-i reamintească trecutul, se poartă destul de ciudat cu ea: nu o îmbrățișează aproape deloc, are o serie de reguli pe care Mila trebuie să le respecte…

” Ce putea să se întâmple rău?

Întrebarea pe care ar fi trebuit să mi-o pun era cum fusese posibil să o aud pe Maisey jucându-se cu găleata de la o distanță atât de mare? Dar atunci nu mi-a trecut prin cap asta. Nu până când a fost mult prea târziu.”

Dacă la începutul cărții nu-ți vine să crezi că Mila este un android, pe măsură ce acțiunea avansează, totul se schimbă. Dintr-o adolescentă normală, cu probleme de adaptare la mutarea într-un oraș nou după ce și-a pierdut tatăl într-un incendiu, Mila pare la început o fată normală și puțin interiorizată…

Pe măsură ce trece timpul, observi anumite nereguli ca să zicem așa: calități mult prea avansate pentru o ființă umană; dar totul devine clar abia mai târziu…și totul pe fondul geloziei și al unui accident de mașină…

” Brațul meu nu sângera deloc. Pe pielea mea era o rană mare, deschisă, dar nu era sânge… pentru că, în loc de sânge, o peliculă subțire roșie se rupsese și lăsa să se scurgă din rană un soi de lichid scârbos alb-lăptos.”

Șoc!!! Pentru Mila, dar și pentru prietenii ei: Hunter și Kaylee!

Clar, are nevoie de o explicație. Și singura în măsură să i-o ofere este chiar mama ei!

” Și, în timp ce o parte din mine urla după răspunsuri, o altă parte, una mică și bine ascunsă, șoptea că poate era mai bine să nu știu.”

Oare? Nu este mai bine să ști cu ce te confrunți? Decât să te ia prin surprindere, ca în cazul de față? Iar răspunsul este pe cât de incredibil, pe atât de adevărat…

” MILA sau Mobile Intel Lifelike Android este un experiment militar legat de inteligența artificială. Proiectul MILA este cofinanțat de un segment special de top al CIA și de armată, pentru a produce un spion robot foarte bine camuflat, care să se poată infiltra într-o celulă inactivă, iar apoi să înregistreze toate mișcările și acțiunile ei.”

Și în timp ce află mai multe despre ea, este din ce în ce mai șocată. Nu îi vine să creadă, și totuși evidența este în fața ochilor ei. Nu are cum să o contrazică…

” MILA conține suficiente celule umane pentru a simula funcțiile biologice, dar, în realitate, este un robot. Data de lansare a acestui incitant proiect este 22 august.”

…cu 5 zile înainte de sosirea lor în Clearwater….

Oare chiar atât de avansată să fie știința? Sau va ajunge vreodată în acest stadiu? Este de dorit să se ajungă atât de departe?

Iată niște întrebări la care, mie, îmi este destul de greu să dau un răspuns.

Hunter se dovedește a fi un tânăr curajos, interesat de Mila…ba chiar, o vizitează acasă și o scoate în oraș.

Partea rea, cea care încheie prima parte a cărții, abia acum urmează: întoarsă acasă, descoperă niște bărbați ce-i sechestrează mama și pe care îi scoate din joc – ca să mă exprim așa; apoi fuge împreună cu mama sa.

Pe drum află, nu doar că pleacă din Clearwater, ci și din SUA… pentru a nu fi găsite. De ce? Mama ei o furase, așa că armata mai mult ca sigur le căuta!

Și astfel s-a dus inocența fetei..!!

Teama de a nu deveni o mașină de luptă i se transformă în realitate.

Mila este versiunea feminină a personajului principal din „Soldat universal”!

Urmărite de mascați care își doresc să o fure pe Mila – sau doar tehnologia din ea…

” – Zâmbești de fiecare dată când spun ceva neplăcut.

– Pentru că e dovada că ești mai umană decât crezi, decât cred toți.

………………….

– Oh, e perfect logic. Gândește-te, Mila. Guvernul nu te-a programat să ai un simț al umorului subversiv. Nici eu nu te-am programat așa, nici măcar atunci când ți-am implantat amintirile și ți-am încărcat programele cu limbajul adolescenților. E vorba despre tine. Înseamnă că evoluezi, crești…așa cum face un om.”

Din ce în ce mai interesant… Un android mai mult uman, pe jumătate îndrăgostită de Hunter –pe care speră să-l revadă cândva. Trec granița spre Canada cu bine, fără a fi oprite, și de aici începe călătoria…

Primește un avertisment de la mama ei:

” – Max Landers. Caută-l în Germania, dacă se întâmplă ceva.”

Și voi credeți că nu se întâmplă? Bineînțeles că se întâmplă!!!

Urmărire ca-n filme pe aeroport, pentru ca la final să se predea… Sunt luate în custodie de armată și despărțite una de alta… De aici începe adevărata luptă!

Mila are de făcut față nu doar fricii care o consumă din cauză că nu știe nimic despre mama ei, ci și androidului avansat MILA 3.0!!!!

Oare ce o mai așteaptă?!?

Deocamdată, se întorc la sediu, iar Mila nu se poate împiedica să se simtă vinovată: deoarece ea nu a vrut să părăsească teritoriul SUA și pe Hunter.  Iar acum, nici nu poate fi vorba de vreo evadare! Nu fără să-și pună mama în pericol…

Îl cunoaște pe generalul Holland: un om detestabil. De fapt, detestabil este un cuvânt blând. De aici începe lupta pentru supraviețuire…

Cu adevărat mi-a adus aminte de „Jocurile foamei”, doar că este varianta pentru androizi: Mila se luptă cu o versiune a ei mult îmbunătățită – fără atât de multe sentimente– Mila 3.0!!!!

Și ce luptă! Și ce mize! Chiar viața mamei ei depinde de câștigarea acestei bătălii…

Totul se desfășoară într-un ritm alert, simți efectiv tensiunea și adrenalina care te consumă; dornic fiind ca la final să vezi cine scapă.

Printre vorbele pe care i le adresează Holland, sunt și adevăruri – chiar dacă dureroase:

” – Noi avem o datorie, Mila – una pe care Nicole ar trebui să o înțeleagă. Și, foarte sincer, indiferent ce ți-a spus ea, nu ești om. Niciodată nu vei fi.”

E crud! E dureros! Dar este foarte adevărat! Și aceste vorbe i le spune fără ură, ranchiună sau mai știu eu ce… Este pur și simplu un adevăr care nu poate fi schimbat.

Un răspuns la fel de dureros este și:

” – Ce ai de gând să faci cu mine?

– Inițial? Plănuisem să te eliminăm. Cred că de asta te-a și furat Nicole. Tu trebuia să mimezi emoțiile umane, nu să le și simți și, categoric, nu atât de bine. Sistemul tău a refuzat orice încercare de a le anula, așa că am decis să te eliminăm și să încercăm din nou.”

O carte care se devorează, nu se citește pur și simplu! Cu o combinație interesantă de „Jocurile foamei”; „Terminator” și „Soldat universal”!!!

O lectură care schimbă perspective!

Nota mea pentru carte este 10!

P.S. : ” – Ascultă, a zis cu înverșunare, când te-am făcut, am depășit o limită…și am creat un miracol.

Cunoșteam riscurile, când te-am furat, dar mi le-am asumat. De bunăvoie. Fericită. Dacă vrei să mă ajuți, știi ce poți să faci? Trăiește.”

Un sfat pentru copilul fiecărei mame!