Viața, așa cum este ea!

Ne naștem…

Ca să avem de ce să murim…

Trăim, speriați de gândul că omul se naște pentru-a muri; și în acest fel uităm și partea bună a vieții: distracția, bucuria că trăiești și poți face și vedea atât de multe lucruri!

Trăim cu frica de moarte, ca și când cineva ne-ar urmări tot timpul și, dacă ne-ar zări vreodată privind în spate, ne-ar fura sufletul… Și l-ar ascunde într-o cavernă singuratică și uitată de toți, unde noi – muritorii de rând, nu am mai putea vreodată să îl recuperăm…

Dar noi nu suntem conștienți de faptul că suntem norocoși numai și datorită faptului că putem să gândim liber! Părerile noastre le putem exprima fără a ne fi frică că cineva va încerca să ni le schimbe.

Murim….toți murim… Deoarece așa ne-a fost hărăzit încă dinainte de a ne naște, și este ceva ce nu depinde de noi.

Trăim…ca să putem lăsa ceva bun în urma noastră, ceva memorabil. Așa cum și noi am primit ca moștenire de la bunii noștri iubirea de frumos și dragostea de mamă!

Ne naștem…creștem mari, sau mai mici, și învățăm să gândim. Trăim pentru a lăsa ceva frumos în urma noastră, o urmă a pașilor noștri pe nisipul vieții, o urmă pe care nici vântul să nu o poată șterge.

Murim…pentru a se naște alții, care să ne continue idealurile și visele, ceea ce noi am lăsat neterminat pe cărarea vieții: iubirea și speranța!

Trăiește clipele ca și cum ai descoperi minuni la fiecare pas!