Orașul de deasupra de Nicoleta Tudor

Editura: Librex

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 290

 

Volumul al doilea al seriei, continuarea la Cercurile mistice.

Descrierea cărții:

„A doua carte din seria „Cercurile mistice” dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, între două mari iubiri. O iubire pământeană poate străbate timpul și spațiul?

Două universuri paralele unite prin dragostea Mădălinei.”

Când am auzit pentru prima dată de aceste cărți am fost nerăbdătoare să le citesc. Primul volum al seriei a fost pur și simplu deosebit! Plin de farmec, magie…

Șatra de țigani cu credințele lor, vrăjile și blestemele în care credeau – toate m-au fascinat!

Acum, a venit rândul volumului al doilea, pentru care mulțumesc Nicoletei Tudor pentru seria oferită, de ale cărei coperți m-am îndrăgostit! ♥️♥️♥️

Acum sunt curioasă care este povestea Mădălinei…?

Cartea aceasta ne prezintă călătorii în lumi paralele, dacă vă vine să credeți!

Micuța Mădălina – fiica lui Matei și a Mariei – poate călători în spațiu prin intermediul unui bănuț străvechi:

” Unul dintre bănuți arăta cu totul diferit de ceilalți – era găurit în mijloc, iar strălucirea lui părea să lumineze podul.”

Și cu ajutorul acestui bănuț, micuța călătorește spre orașul pe care, de mică l-a putut vedea… iar ceea ce vede acolo, un băiețel supus unui ritual, o sperie.

„Multe nopți l-a visat și s-a trezit speriată. Oare ce s-a întâmplat cu el? Oare l-au omorât? Dacă o vedeau și o prindeau? O omorau și pe ea?”

Un început aparte, plin de adrenalină, care te face să dai foile cu mare grabă din dorința de a afla cine era băiatul și cum decurge povestea?

” Încă îi era frică. Probabil că va trebui să treacă mai mult timp până își va lua inima în dinți să mai treacă prin vârtejul de lumină.”

Mădălina, o tânără care doar ce a luat bacalaureatul și încă nu este hotărâtă pe ce drum să apuce, este o fire boemă și visătoare, atrasă în mod deosebit de pictură.

Nu are nici un secret față de părinții săi, cu o singură excepție: vizita pe care a făcut-o când era mică în orașul de deasupra… E ceva, să vezi o relație atât de apropiată între copii și părinți! În ziua de azi sunt puține aceste cazuri, și cu atât mai mult, de apreciat!

Fata vrea să-și ia un an liber înainte de a se hotărâ ce va face cu viața ei, odată încheiat acest ciclu, cel mai sigur, nu se simte pregătită să ia în piept viața de adult, cu toate grijile și problemele ce decurg din aceasta…

În „Orașul de deasupra” am reîntâlnit același stil captivant al autoarei, același amestec de realitate îmbinată cu măiestrie cu magia și chiar și un strop de călătorii în universuri paralele. Iar Nicoleta ne convinge încă o dată că ceea ce iese din penița ei, merită citit!

Avem două povești de dragoste, Mădălina fiind îndrăgostită de doi bărbați – aș spune eu: una dintre povești are loc pe tărâmul fantastic din Toria; cealaltă fiind foarte bine ancorată în realitate.

De-a lungul anilor, nu a mai revenit pe plaja din orașul pe care continua să-l vadă. Dar asta se schimbă într-o zi când nu mai rezistă și face o vizită…

„Ochii aceia mari și negri care mi-au apărut în vise de nenumărate ori. Oare l-au omorât? Și dacă da, de ce, ce-au putut avea cu el? Era așa drăgălaș în cămășuța albă și cu părul ciufulit de vântul care bătea dinspre mare…”

Și îl reîntâlnește…

„Doi ochi negri luminați de lună și răvășiți de revederea noastră…”

Naum era numele lui, un urmaș al vechilor străbuni. Atracția dintre ei este instantanee, de paarcă ar fi uniți de fire electrice, de parcă ar fi doi magneți ce se atrag unul pe celălalt!

Orașul de deasupra se numește Toria. Iar Căderea este momentul în care o înaintașă de-a lui Naum s-a îndrăgostit de un pământean și a decis să coboare pe pământ… Naum realizează că acea poveste – pe care o credea o simplă legendă – este un adevăr de netăgăduit, demonstrat de însăși apariția Mădălinei pe Toria.

Ușor ușor, Mădălina se vede implicată într-un triunghi amoros- ca să-i zicem așa, fiind îndrăgostită de Sorin și în același timp, nereușind să-și ia gândul de la Naum… Grea situație! Oare care va fi decizia Mădălinei? Și mai ales cine va suferi?

„– Deci poți veni pe pământ, l-am întrebat eu cu speranță în glas?

– Nu am voie să fac asta, este mai complicat. Dar ai venit tu. Mă îndepărtă de el pentru a mă privi mai bine. După care mă strânse în brațe și mă ținu așa, ca în visul meu, în timp ce își afunda fața în părul meu.”

Toria era o planetă mică, cu resurse modeste, cu puțini locuitori și reguli mai mult decât stricte…cu totul diferită față de orașele de pe Pământ.

Diferențele de gândire dintre ea și Naum sunt cele care îi atrag unul spre celălalt. Curiozitatea…

În acest volum îi reîntâlnim pe Maria și Matei, care sunt la fel de îndrăgostiți ca la început, doar mai maturi; cu tatăl Mariei care, își răsfață nepoata așa cum nu prea a făcut-o cu propria fiică; și o reîntâlnim pe Iolanda, mătușa acesteia.

Interacțiunea în cadrul familiei, unitatea, este ceea ce ne face să privim în jurul nostru și să ne punem unele întrebări…

Împărțită între dragostea pentru Sorin, cu care trăiește o adevărată poveste de dragoste, și călătoriile ei pe Toria pentru a-l vedea pe Naum… ceea ce îi provoacă stări de depresie. De ce? Tocmai pentru că îl iubește și nu vede nici o modalitate prin care ei doi să aibă un viitor împreună… Nu împărtășește cu nimeni faptul că merge în orașul de deasupra, nedorind să-i îngrijoreze sau să dea explicații. Cu toate acestea, nu se poate opri..

Acțiunile fetei, arată că aceasta este împărțită între două lumi, neștiind exact ce ar trebui să aleagă. Ce este benefic sufletului ei.

Dezamăgirea și suferința provocată de Naum, atunci când Mădălina află că el trebuie să se unească cu Enola… produce o ruptură în sufletul fetei. Suferința în dragoste – atât de des întâlnită și atât de diferită de la o persoană la alta, este atât de bine redată!

” Închideam ochii și nu vedeam decât tandrețea cu care Naum o mângâiase pe obraz. Dragul cu care o privea. Ce să înțeleg, cu mine juca teatru? La mine nu s-a uitat niciodată așa. Pe mine nu m-a privit niciodată așa.”

Se desparte de Naum. În sfârșit se uită cu atenție și la Sorin, care o iubește cu adevărat. Ba chiar, acesta o cere de soție iar fata acceptă.

Aici îmi permit să fac o mică observație, totuși. Parcă prea repede a trecut peste dragostea față de Naum…deși, trebuie să recunosc că aș fi vrut ca cei doi să rămână împreună…

Dar lucrurile nu sunt clare încă. Și foarte departe de a fi simple. Sunt mai mult decât convinsă că în curând vor apărea și complicațiile! Problema se pune cam așa: cine aduce necazuri, câte vor fi și cine va suferi? Tare-mi e că atât Naum, cât și Mădălina și Sorin…

Șatra apare la părinții Mădălinei, felicitând-o și având și ei o poveste de împărtășit…

O poveste despre o femeie învăluită în mister, sosită cu foarte multă vreme în urmă în șatra lor, venită dintr-o altă lume! O lume atât de cunoscută Mădălinei, o lume care a fascinat-o și a dezamăgit-o în același timp.

” – Asta sunt eu pentru tine. Un vis. Un vis frumos, care se termină odată cu ivirea zorilor. Nu vreau să fiu un vis Naum. Vreau să fiu o realitate în viața ta. Sau mai mult decât atât. O certitudine.”

Dar soarta…se pare că este împotriva acestor tineri a căror singură vină este că se iubesc, că provin din lumi total diferite, poate și lipsa de comunicare are partea ei de vină…

Cu toate acestea, sunt curioasă totuși: ce se va întâmpla în volumul al treilea al acestei serii?

O lecție de viață! Așa aș putea considera această carte. O carte despre alegeri. Alegeri cu care ești nevoit să trăiești și ale căror consecințe trebuie să ți le asumi chiar dacă singura persoană care are de suferit ești tu însuți.

Dacă mi-a plăcut această carte?

Cu siguranță mi-a plăcut, foarte mult. Și asta în ciuda faptului că nu am fost de acord cu deciziile eroinei…

Aceste versuri, lăsate Mădălinei de Naum, îmi Creează impresia că povestea lor este departe de a se fi încheiat. Sper să fie așa!

Nota mea pentru carte este 10!