Viața e ușoară, nu-ți face griji de Agnes Martin- Lugand

 

Titlul original: La vie est facile, ne t’inquiete pas

Editura: Trei

Anul apariției: 2016

Traducerea: Carmen Otilia Spânu

Număr de pagini: 228

Descrierea cărții:

” Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prietenului său, Felix, redeschide cafeneaua literară ~Oamenii fericiți citesc și beau cafea~, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un bărbat blând și atent, care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit-o.

Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spulberă toate certitudinile.

Va avea ea oare curajul de a-și construi un nou cămin?”

„Agnes Martin-Lugand are un simț înnăscut al povestirii.”

– L’ EXPRESS

Apariția acestui volum atât de repede după primul, a fost o adevărată surpriză pentru mine. Chiar eram curioasă ce se va mai întâmpla cu Diane, dacă își va găsi într-un final liniștea mult dorită… Să sperăm că da.

„Don’t worry. Life is easy.”

– Aaron, „Little Love”

Cartea debutează cu flash-back – uri despre întâlnirile lui Diane cu diferiți tipi, puse la cale de Felix! Ușor amuzante, destul de caraghioase, dar un fiasco garantat!

” Devenise ritualul meu de lunea. Cafeneaua era închisă, mă duceam să îi vizitez pe Colin și Clara. Că ploua, că bătea vântul sau ningea, aveam întâlnire cu ei.”

Asta după ce, luni întregi nici măcar nu a găsit puterea de a se duce să îi vadă. Acum, împreună cu Diane, am realizat că Edward:

” Mă îndreptase pe drumul eliberării de datoria loialității față de Colin. Astăzi mă simțeam eliberată și de el.”

A fost punctul care a declanșat revenirea lui Diane după trauma suferită.

„Am vrut ca ~Oamenii…~ să devină un loc plăcut, cald, deschis tuturor, în care toate genurile de literatură să-și găsească locul.”

Și ușor, ușor, reușește! Își creează o anumită clientelă regulată, care se simte bine în cafeneaua ei. Și, odată ce răscumpără cafeneaua de la părinții ei, se simte în sfârșit liberă! Liberă, și în același timp tristă pentru relația rece și lipsită de apropiere pe care o are cu părinții ei… Dar îl are pe Felix – fratele sufletului ei!

Îmi place să o văd pornită pe drumul vindecării.

Tot acum îl cunoaște pe Olivier, nou mutat în cartier, care devine client al cafenelei și, o ajută când este nevoită să bage marfa în magazin… Aduce în viața lui Diane bucuria de a trăi.

„… mă simțeam ușoară, pluteam, uimită să regăsesc această stare în viața mea.”

Relația de prietenie dintre cei doi se consolidează de la o zi la alta, iar cititorul poate observa cum atracția dintre cei doi se apropie de momentul de fierbere… Cu toate acestea, Diane pare să mai aibă încă ceva dubii.

” Găsisem oare bărbatul care va aduce bucuria în viața mea? Voi putea să mă las în mâinile lui?”

Sunt întrebările pe care și le pune Diane și cărora Olivier pare să îi răspundă „da”. Deoarece este dispus să o aștepte!

Olivier este stânca puternică și plină de răbdare pe care Diane se rezeamă. Este cel care o încurajează atunci când mai are puțin și clachează.

O criză neașteptată face Diane când, la petrecerea de casă nouă a lui Olivier, una dintre prietenele acestuia îi pune lui Diane copilul în brațe….dar Olivier este acolo și reușește să o scoată din momentul de panică.

„Avea grijă de mine; nu căuta plăcerea lui, n-o voia decât pe a mea. Am știut că Găsisem bărbatul de care aveam nevoie.”

Relația lor este abia la început, mai au de făcut o mulțime de pași până să putem spune că relația lor este una stabilă și solisă.

Ceva totuși, mă deranjează… Faptul că nu se mai spune nimic de Edward. De ce nu a mai căutat-o? Dar ea pe el?

În weekendul de 4 Iulie, Olivier o duce pe Diane la o expoziție despre Irlanda… Diane află abia când trece pragul galeriei, și…surpriza este că fotografiile expuse sunt ale lui Edward! Ce șoc a fost pentru Diane să îl reîntâlnească! Dar și bucurie! Află vești despre cei rămași în Irlanda: unele vești fiind bune, altele nu chiar atât de bune…

De aici, lucrurile se schimbă puțin. Reia legătura cu cei rămași în Irlanda, se întristează când află de inima bolnavă a fostei ei proprietare. Ba chiar face încă o călătorie pentru a o revedea, de fapt pe toți.

Și are parte de un șoc când află că Edward are un copil. Se liniștește când află că nici el nu știuse până de curând.

Un moment emoționant este cel în care îl alină pe Declan, când acesta suferă după mama lui…

„– Mama e drăguță cu ea, să nu-ți faci griji. L-am strâns la piept și l-am legănat plângând în tăcere.”

Această reîntoarcere în Irlanda, i-a priit lui Diane. A pus un punct lucrurilor rămase nespuse și a ajutat-o să meargă mai departe. I-a ușurat povara, ca să spun așa.

Dar trebuie să recunosc că pe undeva, mi-aș fi dorit ca aceasta să rămână cu Edward și micuțul Declan care se atașase de ea.

Moartea lui Abby, deși se știa că va veni, a luat-o prin surprindere pe Diane, iar aceasta a luat decizia de a participa totuși la înmormântare.

Cum se va termina această întoarcere în Irlanda?

Răspunsul la această întrebare, precum și restul acestei povești de viață plină de durere și vindecare, de supraviețuire și împăcare, îl puteți afla citind cartea.

O carte la fel de emoționantă ca și prima, plină de pozitivitate de data aceasta. Despre renaștere, despre revenirea la viață după o traumă care credea că o va pune la pământ.

„Oamenii fericiți care citesc și beau cafea aveau să trăiască fără mine…”

Schimbarea este întotdeauna binevenită! Mai ales când această schimbare înseamnă întoarcerea la ceea ce iubești. Sau la persoana pe care o iubești!

Nota mea pentru carte este 9,8!

Mulțumesc soțului pentru Finanțele alocate pasiunii mele!