Visucy de Zanuka Lisandros

Titlul: Visucy

Autor: Zanuka Lisandros

Editura: Celestium

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 262

„Aș vrea ca toți să deveniți conștienți de propriul vostru Adevăr. Să nu rătăciți în minciună și ipocrizie iar Sufletul vostru să fie eliberat din robia viselor false.”

Descrierea cărții:

” Într-o lume în care ocultismul era interzis cu desăvârșire, Karina, rămâne singura lucrătoare în lumină. Ea iubește să ajute oamenii să își vindece rănile interioare. Pe urmele ei apar un bărbat misterios (fără nume) și organizațiile secrete ce o vor închide într-un vis. Fără să-și dea seama, Karina își pierde adevărata identitate. Trăiește în vis? Trăiește în realitate? Zi de zi pe buzele ei vine întrebarea: „cine sunt eu cu adevărat?”

Chinul acesta o duce spre descoperirea unor lucruri terifiante despre propria persoană dar și despre cei din jurul ei. Trădarea, drama, dragostea, sunt elemente ce o duc spre Adevăr. Când credea că a descoperit Adevărul alte informații vin în calea ei și îi distrug visele și speranțele. Deși greu de descoperit, Realitatea este ceva la care nici măcar nu se aștepta…

Universul tău nu este cel pe care-l crezi. Este cel pe care nu-l vezi.”

” Romanul ~Visucy~ este un thriller psihologic ce îți va da mari semne de întrebare și bătăi de cap. Vei dori să cunoști mai multe despre viața ta și să te întrebi ~oare trăiesc într-o iluzie a minții sau este realitatea mea?”

Această descriere a fost ceea ce m-a incitat încă de la început. Mi-am dorit încă de atunci să citesc cartea, și datorită celor de la Editura Celestium am reușit!

Un alt punct în favoarea acestei cărți îl dau pentru copertă. Atractivă, oferă o viziune, sau face cititorul să-și pună diverse întrebări în legătură cu subiectul cărții.

Autoarea a început această carte cu.. epilogul. Să fie acesta sfârșitul?

„Gloanțele aveau un drum precis.

Bătăile inimii îmi erau din ce în ce mai mici. Tremuram. Priveam spre fețele lor satisfăcătoare pentru că au mai omorât o vindecătoare. O lumină mare apăru înaintea mea. Încet, urcam spre ea și îmi luam rămas bun de la viață. Eram moartă.”

În momentul în care am citit acest fragment, m-am uitat șocată. Deja mă gândeam la o carte cu final tragic, lacrimi multe, șervețele consumate…că doar este un thriller!

Dar, nu a fost așa!

Am avut parte de o lectură incitantă și alertă. Eram atât de prinsă în încercarea mea de a înțelege ce se întâmplă în poveste, că nici nu realizam cât de repede dau paginile!

Să o luăm cu începutul…

O carte cam … SF, a cărei acțiune se petrece în anul de grație 2050, îmbinată cu ceva elemente de fantasy… Până la un punct este cursivă, acțiunea curge și cumva, povestea se construiește pe măsură ce citim cartea.

Mi-aș fi dorit o mai mare atenție la corectarea cărții înainte de publicare, deoarece dezacordurile și cuvintele folosite greșit sunt deranjante pentru cititor.

„Mă ridic din pat, îmi caut hainele și încep un dans al fericirii. Am supraviețuit unui vis care mă smulgea din viața mea într-un coșmar.

Sunt ani buni de când manipulatorii se joacă așa cu mintea mea. În fiecare seară când adorm există posibilitatea să nu mă mai trezesc. Simt că nu pot să controlez aceste lucruri. Ei sunt mult mai puternici decât mine.”

Și de aici mi s-a stârnit interesul și am simțit că nu mai pot lăsa cartea din mână.

Facem cunoștință cu Karina, o tânără normală, dacă facem abstracție de visele ei ciudate…

Acțiunea cărții are loc în România, ceea ce mă bucură. Se pare că am spirit de patriotism 🙂! De ceva timp nu am mai citit o carte a cărei acțiune să se desfășoare pe meleagurile noastre…

„Am început să tremur. Cineva este pe urmele mele. Am văzut asta în flashul pe care l-am avut. Bărbatul din camera mea era o viziune.”

Hmmm, din ce în ce mai mult mă intrigă cartea. Karina este o clarvăzătoare sau o vindecătoare? Oricum, ceea ce ne prezintă drept fapte reale în lumea ei, România anului 2050, nu sună foarte promițător. Este chiar sumbru… Guvernanți care controlează poporul, monitorizați prin intermediul unui card… Parcă seamănă și cu actualitatea noastră… Un card prin care ți se monitorizează fiecare acțiune, chiar și atunci când dormi.

Apoi acțiunea se mută în 2048, Karina având un cabinet de clarvăzătoare. Aici vine un bătrân ce-i spune că a avut un accident în urma căruia și-a văzut corpul de sus, Ba chiar a fost într-un loc în care a auzit cântecul îngerilor! Și se întreabă dacă este nebun…

Dacă eram intrigată de această carte până acum, din acest moment pot spune că are un subiect aparte. Autoarea mi-a stârnit interesul!

„Astăzi, doctorii se ocupă de moartea pacienților și ei ascultă orbește de acești criminali care nu știu ce este sufletul, mintea și trupul. Ci doar ce sunt medicamentele. Și cum se pot utiliza astfel încât pacienții să trăiască mai puțin decât este necesar.”

O carte care are la bază niște idei foarte interesante. Dar…nu prea a reușit autoarea să le transforme într-o poveste foarte credibilă. Da, pe alocuri povestea are scăpări, tot am avut impresia că sunt două povești îmbinate, dar nici una dezvoltată suficient.

Ni se prezintă o realitate paralelă, un univers în care oamenii și-au pierdut liberul arbitru în favoarea științei și controlului.

„Nu există teamă cu adevărat. Există doar ce creem cu inima și mintea.”

Teama și fericirea, siguranța și incertitudinile, toate acestea au făcut din Karina un personaj aparte. Și în sens bun, și în sens rău. Mi-a dat impresia că nici ea nu știe ce simte…

Un fir epic nu foarte sinuos, cu acțiuni ce se desfășoară în mai multe planuri paralele, ce ne sunt prezentate atât de repede încât îți ia un moment să realizezi ce se întâmplă.

Cu toate aceste minusuri, nu pot totuși să o las din mână. Este ca atunci când te uiți la un film în care scenele au loc în mai multe părți în același timp, iar personajele sunt parcă în mai multe locuri odată.

Cu multe dintre opiniile scoase în evidență de această carte, nu sunt de acord. Dar îmi place modul în care sunt dezbătute unele probleme, scoțând în evidență și ceea ce este benefic, dar și ceea ce se poate întâmpla cel mai rău.

Este o carte cu posibilități. Cu potențial. Unele idei pe care le avansează sunt pertinente. Pot spune că are un strop de realitate mai mult decât posibilă.

Cartea îmbină povestea vindecătoarei Karina cu cea a măicuței Alide. Două povești diferite, două puncte de vedere distincte asupra aceluiași subiect: fericirea. Fericire simțită de fiecare dintre cele două femei, dar care nici uneia nu îi oferă mulțumirea sufletească după care tânjeau.

Tot acum aud pentru prima dată de Visucy… Ce este? Se pare că este o organizație care șterge amintirile oamenilor. O idee genială și inedită! Nu am mai citit nimic de genul acesta până acum.

Pe de altă parte, realizez că maica Alide și vindecătoarea Karina sunt una și aceeași persoană, în vieți diferite. Sufletul lor este același!!!

De aici, povestea pur și simplu explodează. Cele două vieți ne sunt dezvăluite treptat și alternativ, făcând cititorul să aștepte cu sufletul la gură deznodământul.

Călătorii în timp, mai exact în viețile trecute, un legământ care trebuie dezlegat și un ghid care încearcă să ajute. Totul condimentat cu diferite idei abstracte, posibile și uneori, chiar incredibile.

„– Dacă el va fi spânzurat, tu nu vei mai putea să rupi legământul făcut. Și acest lucru va continua să facă Biserica ceea ce este.”

Reușește Karina să rupă acel legământ?

Asta rămâne să descoperiți voi.

Mulțumesc Editurii Celestium pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 8,8.