Nume de cod: CRINA ALBU de LEGION

Titlul: Nume de cod: CRINA ALBU

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 548

„A oftat din adâncul sufletului și s-a ridicat de pe scaun. A venit și s-a așezat pe celălalt, întorcându-mă cu fața spre el, în așa fel încât puteam să îl zăresc și pe Ăla.

– Teo, e șansa de care ai nevoie ca să fiu sigur că poți face față stresului din afară….

Lumea de afară nu mă stresează. Ci el. Simpla lui existență. (…)

– Îmi promiți că te vei purta frumos?

– Cât pot eu de frumos…

– Bun! spuse el, sărind de pe scaun. Atunci ar fi timpul să mergem!

Mi-a făcut semn să mă ridic de pe scaun și m-a luat de braț, conducându-mă spre ușă. Am încercat să ignor prezența Criminalului în spatele meu, deși îi simțeam privirea ațintită asupra mea.

Am respirat profund, să mă calmez, în timp ce, în fața ochilor mei, se derulau imagini cu modul în care l-aș tortura, dacă Iulian ar înceta să se mai bage atâta pentru el. Nu îmi ajungeau, dar îmi mai răcoreau sufletul de frustrarea ce mă stăpânea.”

( Fragment din roman)

Pentru faptul că am cumpărat această carte, trebuie să îi mulțumesc prietenei mele ella. Datorită recenziei ei și discuțiilor noastre la telefon, m-am lăsat ispitită. Ba chiar, am luat-o la citit cu prioritate. ❤❤❤ Mulțumesc ella!

Vreau să punctez un aspect al acestei cărți: o copertă superbă, care oferă un indiciu asupra cărții! De impact. Felicitări Editurii pentru asta!

Primele rânduri ale acestei cărți îmi stârnesc multe întrebări. Începutul are o conotație ușor filozofică, sau așa mi se pare mie…

„Ce înseamnă viața? Ce face ca o viață să fie reușită sau nu? Ce înseamnă o viață frumoasă?  Una corect trăită?”

Sună interesant. Iar răspunsurile sunt multiple, în funcție de perspectiva din care privești întrebările.

„Habar nu am. Nu știu ce să fac cu anii ce mi s-au dat de trăit și nu am habar ce vreau de la viață. Încerc să mă gândesc, să mă imaginez în diferite scenarii, dar nu reușesc să mă entiziasmez pentru nimic. Simt că pot face orice, dar nu fac nimic.”

Facem cunoștință cu Teo, o proaspătă absolventă de liceu, care nu știe încă pe ce drumuri să apuce…momentan lucrând la mall. Doar ce a trecut printr-o despărțire și este puțin bulversată.

„Îmi place de vecinul care s-a mutat la noi în bloc. Cred că are pe undeva la patruzeci de ani, dar e… nu am cuvinte. Mă atrage.”

Și de aici începe adevărata poveste! Din ce în ce mai acaparată de noul vecin, deși nu are nici un fel de contact cu acesta, Teo face față plictiselii de zi cu zi din viața ei.

Gândurile lui Teo despre „vecin” sunt amuzante… Ba se oftică că acesta nu o bagă în seamă, ba și-ar dori să nu îi mai bântuie gândurile… Nici ea nu știe exact ce vrea, cu toate că la 20 de ani ar cam trebui. Cel puțin așa crede ea.

„Nu este bine ce fac. Ar trebui să mă uit după tipi de vârsta mea. Dar ei nu au acel ceva ce îmi face stomacul să prindă fluturi, inima să îmi bată mai repede, picioarele să mi se înmoaie și să mi se pară că temperatura din jur a crescut prea mult.”

Să fie obsesie? Sau dragoste la prima vedere?

Într-o seară intră în sfârșit, în vorbă cu el. La răspunsul ei cum că nu vrea să meargă acasă, Vecinul o invită la el, fără nici o altă intenție…  Relația dintre cei doi avansează, mai mult pe plan fizic decât emoțional. Tot am senzația că Alex evită să-i spună anumite lucruri… ceea ce se dovedește a fi adevărat. Dar este prea târziu atunci pentru a mai schimba ceva. Prea târziu pentru toate…

O nouă Teo se naște în acea clipă!

„Răni adânci îi brăzdau carnea iar sângele curgea nestingherit. Nu am reușit să văd mai mult, fiindcă, deja, era prea mult, privirea mi s-a încețoșat și sufletul meu era plin de furie și de durere.

Au încercat să mă ia de lângă el, dar am auzit țipete de durere și am văzut un tip arzând lângă mine.”

Apoi, totul este scufundat în cea mai întunecată beznă. În care nu mai simte absolut nimic.

Ce va urma? Ce se va întâmpla cu Teo? În ce afaceri dubioase era implicat Alex? Care vor fi repercursiunile asupra ei?

„Simțeam că totul în jurul meu a luat foc, inclusiv pielea de pe mine. În jurul meu erau niște flăcări roșiatice ce dansau frenetic și mă amețeau. Mirosea a ars și nu știam dacă eu sunt cea care a luat foc sau altceva în jurul meu.

Tot corpul mă durea. Mă simțeam ca o rană imensă din care nu mai înțelegeam exact ce mă doare și de unde a pornit totul.”

Este un moment dramatic al cărții. Clipa în care Teo suferă un șoc atunci când îl vede pe Alex ucis în fața ei. Dar acest șoc are repercursiuni pentru tot restul vieții ei. Este clipa în care își capătă proprietățile paranormale… În momentele de tensiune maximă Teo, de fapt corpul ei, aruncă flăcări. La propriu!

Cartea devine din ce în ce mai incitantă, pe măsură ce dai pagina. Un stil simplu și alert ce nu lasă loc de plictiseală. O carte cu personaje foarte bine conturate, puternice și luptătoare. Adrenalină, acțiune rapidă, toate ne sunt redate din punctul de vedere al lui Teo.

Schimbările din corpul ei, puterea pe care o are, o fac de temut în fața celor din jurul ei. Și mai rău, momentan, nu își poate doza sau controla puterile…

„Lumină. Durere fulgerătoare despicându-mi craniul în două, ca să poată coborâ pe șira spinării și să îmi incendieze, din nou, corpul.

Foc. Peste tot. Flăcări dansând într-o frenezie drăcească ce mă îngrozea. Am început să mă zbat să scap de durere. Fără nici un rost. Nu puteam să-mi mișc corpul.”

Prin tot acest chin cumplit, își dă seama că este încătușată, să nu se poată mișca. Restul este întuneric. Chiar și după ce își revine, refuză să vorbească, nu are nici o reacție indiferent de ce se întâmplă în jurul ei. Toate astea, pe lângă faptul că îl vede pe Alex care îi cere să rămână alături de el… asta însemnând să moară în realitate.

Toate acestea se schimbă când apare Criminalul – cel care îl omorâse pe Alex. Acesta îi provoacă o reacție mai mult decât puternică. Efectiv izbucnește în flăcări! Deși este nervoasă că nu îl poate omorâ…

„… realizez că Alex este mort cu adevărat și nu îl voi revedea niciodată. Pierderea lui a lăsat un gol atât de mare, încât nu am cu ce să îl umplu.

O parte imensă din mine vrea să se sinucidă.”

Pentru o persoană de doar 20 de ani, suferința pe care o are de îndurat Teo este imensă. Mă întreb cum mai găsește în ea forța de a rezista?

O carte ca un jurnal, unde personajul Teo își împărtășește cele mai personale gânduri.

„– Trebuie să o folosești mai des, îmi spune el. Să o eliberezi treptat, nu toată dintr-o dată.

– Pot să o exersez pe el? am întrebat eu privindu-l fix pe obiectul urii mele care nu schița nici un gest.

– Nu, puiule. El este important pentru mine. Așa cum ești și tu….”

Un alt personaj care-mi place este doctorul Dănescu. Are o atitudine de părinte grijuliu atunci când este în preajma ei. Momentan, singurul personaj care-mi rămâne necunoscut este Criminalul – un munte de nemișcare, care nu-și exteriorizează emoțiile.

Teo învață să își controleze focul, ba chiar îl protejează pe Criminal – Alex pe numele lui; și realizează că situația în care se află este cu mult mai complicată decât ar fi bănuit…

Momentul în care Teo își testează limitele este cel în care, timp de două săptămâni, este obligată să conviețuiască cu Alex. De ce? Păi, la Institut vine o comisie care nu trebuie să descopere abilitățile ei… Iar Alex este unicul, din cei 5 oameni de încredere ai doctorului Dănescu, care s-a oferit să o supravegheze. Întrebarea pe care mi-o pun este: va reuși Teo să se abțină să nu-l prăjească pe Alex? Sper că da, deși…nu se știe niciodată!

Instituții rivale dispuse să meargă până în pânzele albe pentru a obține ceea ce vor, indiferent de sacrificii. Urmăriri, gloanțe la discreție, omoruri și bombe, toate cu unicul scop de a o captura pe Teo!

În tot acest timp, fata încă se luptă cu durerile groaznice de cap și cu aparițiile fostului prieten atunci când se află în starea catatonică indusă de injecțiile pe care i le face Alex. Clar nu ai timpi morți în această carte!

Viața lui Teo se schimbă: fiind nevoită să se ascundă de propria familie, pentru a nu îi pune în pericol. Și începe antrenamentul în personalul Activ al instituției…

Relația cu Alex este încă rece și, încă se mai gândește să îl omoare… deși nu la fel de intens ca la început. În schimb, atitudinea celor din jurul ei o enervează. Oamenii se feresc de ea, unii fiind de-a dreptul îngroziți:

„Nu știu de ce se tot așteptau să mă transform într-un monstru și să îi mănânc pe toți, deși mă purtam cât se poate de frumos…”

A doua ieșire în libertate, ca să zic așa, este ca persoană protejată. De aici vine și titlul cărții, noua ei identitate fiind Crina Albu, prietena lui Alex, cu care se presupune că are o relație de 2 ani de zile.

Durerile de cap continuă să își facă apariția în toiul nopții, mai crunte ca oricând. Și imediat după injecție, apare și iubitul ei mort care o tot  roagă să rămână cu el, să nu se îndepărteze de el… Cum vor evolua lucrurile? Rămâne să descoperim, ce altceva putem face?

Îmi place foarte mult personajul Teo, o eroină tăcută, care gândește mult dar vorbește foarte puțin. Doar ceea ce este strict necesar. Hotărâtă să-și ia viața-n piept așa cum este ea, acceptând noile puteri care o fac așa specială.

„O săptămână destul de frustrantă s-a mai scurs peste noi. Eu refuzam să ies, el refuza să se enerveze. Încercam să fac tot posibilul să îi găsesc punctele slabe, poate se enervează și îmi dă un motiv să îl transform în cenușă.”

Asta ca să rezumăm relația pe care se presupune că o au… Iubire mare, nu-a așa?

Antrenamentele ei sunt din ce în ce mai obositoare și mai grele, deși se descurcă foarte bine la ele. Toate se încheie cu un leșin… Pe de altă parte, continuă să iasă în oraș împreună cu noii lor prieteni și vecini.

Acum să trecem la dușmani, că doar nu ați crezut că totul este lapte și miere în cartea asta…?!? Bogdan Nestor, șeful instituției rivale, continuă să îi urmărească dorindu-și să o captureze.

Reușește să se adapteze la noua identitate: Crina Albu.  La muncă i se spune Piro – deoarece îi place să ardă lucruri, focul fiind ca o a doua natură a ei…

” Urmăreau cu interes disputele mele cu Criminalul, când nu eram de acord cu ordinele lui și, pentru ei, el devenise un soi de idol. Toți gândeau că îl torturez prea mult, pentru nimic, că el și-a făcut numai datoria, neavând de ales și, că modul cum rezistă felului meu infernal de a mă purta e, de-a dreptul, eroic.”

A trecut ceva vreme de când nu am mai citit o carte așa de alertă, plină de acțiune, care nu îți permite să te relaxezi nici măcar un minut. Prinde în cursa acțiunii cititorul, și-l menține cu respirația tăiată și cu inima-n gât până la final, unde nu poți decât să respiri ușurat și să zâmbești.

Teo reușește să își facă prieteni printre cei cu care lucrează, deși marea majoritate sunt speriați de capacitățile ei.

La una dintre multele ieșiri cu prietenii la mall, este nevoită să se ascundă de propria-i soră…

„Îmi simțeam inima bătând cu greutate și încercam să mă decid dacă ar trebui să mă simt ușurată că nu m-au văzut sau să las tristețea să mă acapareze, fiindcă am ajuns să mă feresc de propria mea familie.”

Îmi închipui cât de greu îi este. Cu atât mai mult, că ai ei nu știu nimic despre ea, decât că a dispărut… Oare ce o fii și în sufletele lor?

De acum, povestea se schimbă. Mai clar spus, sentimentele se modifică. Din dorința de răzbunare, cu gândul să îl prăjească, Teo încearcă să îl incite pe Alex, sărutându-l.  Ce reușește? Să se întărâte și pe ea, nu doar pe el…

„Îmi plăcea modul cum mă privea. Dorința amestecată cu regret, cu amuzament și cu alte mii de sentimente pe care nu le puteam înțelege dintr-odată. Respirația lui puternică îmi făcea pielea să se înfioare.”

Se vor lăsa pe mâna atracției? Sau vor încerca să o ignore? Ba chiar, pe atracția dintre ei, băieții de la sediu o anunță că au pus pariu… Uimitor, nu? Mai ales că toți se întreabă dacă îl va prăji sau nu, după?  Sincer, răspunsul acesta vă las pe voi să îl descoperiți.

Șocurile se țin lanț pentru Teo, despre fostul ei iubit, cei care vor să o răpească, despre atentatele asupra vieții ei și a lui Alex… Toate acestea sunt clipele alerte în care acțiunea este intensă, nefiind momente de stagnare. Dacă dorești o carte care să te captiveze, să te umple de energie, aceasta este! Nu vei regreta că o citești sau că o sumă din bugetul tău a fost alocată ei.

Lectură plăcută!

„Dacă mi s-ar da șansa să schimb ceva…

Nu aș schimba nimic. Fiindcă atunci nu aș mai fi  cine sunt. Iar eu sunt, pentru unii, Teo, pentru alții, Crina, pentru unii, Piro, pentru alții, Prințesa de foc sau Domnișoara Torță, tipa cu focul sau, pur și simplu, fiica sau sora cuiva. Iar simplul fapt că SUNT îmi este deajuns.”

Mulțumesc soțului pentru acest cadou!

Nota mea pentru carte este 10!