Rebela de Corina Cîndea

Titlul: Rebela

Autoarea: Corina Cîndea

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 336

Descrierea cărții:

„Pentru a scăpa de un trecut plin de suferință, Violet Collins își petrece viața mereu pe drumuri, refuzând să se atașeze de oameni sau locuri, tocmai pentru a nu putea fi rănită din nou. Oprirea în Chicago îi dă însă toate planurile peste cap, iar întâlnirea cu Dominic Grey o determină să își dorească să se oprească din drumul său și să spere la mai mult.

Apariția unei ispite brunete cu ochi violeți nu intră în planurile lui Dominic Grey, mai ales dacă bruneta respectivă este o rebelă obișnuită să facă numai ce vrea. Nu are nevoie de complicații când viața îi atârnă de un fir de păr, dar nici nu poate sta departe de cea care l-a întors pe dos cu o simplă privire.

Atrași iremediabil unul de celălalt, atunci când trecutul ei se amestecă cu prezentul lui complicat și amândoi se trezesc prinși într-un vârtej de întâmplări periculoase, Violet și Dominic sunt nevoiți să lupte pentru a putea rămâne în viață dar, mai ales, pentru a putea rămâne împreună…”

Este cea de a cincea carte a autoarei care ajunge în biblioteca mea, pe care eram nerăbdătoare să o citesc! O poveste puțin diferită, mai dură, în care ne trezim puși față în față cu realitatea mai dură a vieții, o viață trăită pe fugă, ascunsă, sub semnul pericolului și al suferinței.

O tânără care nu își dorește decât liniște! Are parte de ea? Nici într-un caz!

Violet Collins este o tânără care nu dă socoteală nimănui, nu are prea multe bagaje și care nu stă foarte mult într-un loc. Motorul este cel mai de preț lucru pe care îl posedă!

„În ciuda ploii extrem de abundente, nu mă opresc. Din contră, accelerez și simt motorul vibrând și mai tare între picioarele mele. Nu îmi arunc nicio privire spre acul kilometrajului fiindcă, de fapt, nici nu mă interesează cu ce viteză merg. Contează doar să merg înainte, să mă îndepărtez cât mai mult de prăpăditul de oraș în care am stat ultimele șase luni. Am stat, pentru că nu se poate spune locuit.”

Așa începe cartea… o plimbare cu motorul spre oriunde și nicăieri, la viteză maximă, fugind de demonii care o împing de la spate…

„… scopul meu în viață este să trec cât mai neobservată, chiar dacă firea mea nărăvașă mi-l dă peste cap.”

O fată care sare în apărarea alteia când este abuzată de patron, fără a se gândi nici măcar pentru o secundă la viitoare consecințe ce-i pot da viața peste cap.

O întâlnire neașteptată în miez de noapte, pe o vreme în care nici câinele nu te lasă inima să-l scoți afară…

„Fără să vreau, în clipa în care trece pe lângă mine, privirea mea obosită se întâlnește cu a lui. Amândoi avem căștile pe cap și vizierele ridicate, astfel încât doar ochii ni se întrezăresc în lumina slabă din parcare, dar pot să jur că ochii negri ca tăciunele par intrigați de întâlnirea cu ai mei, mărindu-se ușor.”

Dar fiecare își vede de drum… doi străini în noapte, care, pentru câteva secunde, și-au privit reciproc sufletele. Iar concluzia lui Violet:

” Însă nu mă las prostită de aspectul exterior. Dacă am învățat ceva în viața asta de rahat de care am avut parte, este să nu te iei niciodată după aparențe.”

Acest sfat poate fi valabil pentru oricine, oriunde, oricând. Dar, l-am deprins? Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem…

În Chicago, își găsește de muncă într-un club de noapte unde, ce să vezi? Tipul misterios locuiește în Chicago!!!

Dar, demonii trecutului îi bântuie noaptea visele….

„Au trecut cinci ani de zile și eu încă visez acest coșmar! Totul este atât de clar, pare atât de real, încât aproape că îi simt iar mâinile pe mine… Privirea disperată îmi fuge roată și nu mă pot agăța de nimic să îmi revin în fire, să îmi opresc tremurul necontrolat.”

Are un atac de panică și leșină, asta după ce plecase cu motorul la o plimbare, să-și revină după coșmar.

Când își revine, se află în brațele unui tânăr care vroia să o ducă la cabana lui… Și astfel facem cunoștință cu Dominic Grey, personajul masculin principal al cărții.

Ceea ce gândește Dominic după plecarea lui Violet este bulversant pentru el:

„…legătura pe care am simțit-o cu fata n-am simțit-o niciodată! Era ca și cum locul ei era acolo; în brațele mele, cu capul sprijinit pe pieptul meu.”

Iar instinctul lui îi spune că agitația lui Violet din momentul revenirii din leșin, în brațele lui, nu era teamă ci semăna foarte mult cu groaza. Este convins că fata ascunde și ea secretele ei pe care nu își dorește să le afle nimeni.

Descoperim că Dominic lucrează pentru un traficant de droguri și arme pe nume Tony… și asta nu e tot: de trei ani de zile este agent sub acoperire infiltrat în echipa lui Tony. Și are neplăcuta surpriză de a constata că Violet lucrează în clubul de noapte al acestuia, Ba chiar, clientela este cu mult mai numeroasă decât până atunci… Ceea ce atrage, bineînțeles, atenția mafiotului.

Dar, ceea ce o dă peste cap pe Violet este:

„… faptul că l-am revăzut pe Dominic și că, pentru o clipă, chiar m-am bucurat să îl văd din nou, asta ne-a luat pe nepregătite. Iar răceala din ochii lui și faptul că s-a prefăcut că nu mă cunoaște, m-a surprins.

Mai mult de-atât, m-a rănit!”

Cumva, viața pe care a dus-o Violet până acum, a învățat-o să cunoască oamenii dintr-o privire. Și astfel realizează că Dominic ascunde ceva. Oare ce? Asta se întreabă fata noastră. Și eu alături de ea. Culmea este că, sfatul pe care i-l dă acesta, când o duce acasă, este deconcertant. Nu mai știe ce să creadă.

„– Fă-ți bagajele și pleacă, Violet! Du-te cât mai departe și nu privi înapoi! Departe de club, de Tony și … de mine! îmi șoptește fără să-și ia privirea din ochii mei.”

Credeți voi că îi urmează sfatul? Nici pe departe!

Aflăm și identitatea celuilalt motociclis, cu care s-a întâlnit la începutul cărții… Este mecanic auto la service-ul unde își duce motorul. Acesta îi aduce aminte de James, fostul ei prieten. Trecutul dureros care o bântuie și în prezent.

„Dar nimeni, absolut nimeni nu a reușit să mă facă să mă simt așa cum o face Dominic. Când sunt cu el, fiecare fibră din mine…vibrează. Mă simt vie!”

Este o noutate pentru ea această atracție instantanee pe care o simte. Și nu este foarte mulțumită, de asta vă asigur.

O carte la fel de alertă cum ne-a obișnuit deja Corina! Doar că subiectul este unul aparte. Ni se prezintă lumea traficanților de droguri și arme; a agenților sub acoperire infiltrați pentru prinderea lor; toate acestea combinate cu dragostea – ingredientul minune al cărții! Avem parte de suspans, noduri în gât de frică în anumite momente și respirații tăiate, dar suntem atrași de la început în această poveste. Prinși ca într-o pânză de păianjen din care nu mai putem scăpa decât la final, când aflăm deznodământul.

Până atunci, nu ne rămâne decât să ne lăsăm duși de val și să punem cap la cap piesele de puzzle pe care ni le oferă autoarea.

Ziua în care duce motorul în service este ziua de omorât demoni! Într-o sală de box. Iar cel care o oprește, când este epuizată aproape complet, este chiar proprietarul acesteia: nimeni altul decât Dominic.

„O sărut.

Nu un sărut normal, ci unul disperat, exact așa cum mă simt și eu. Îi zdrobesc buzele, implorând în tăcere să deschidă gura, să îi pot simți gustul după care tânjesc atât de mult.”

Uimitor este faptul că Violet îi și răspunde la sărut, nu doar că îl acceptă. Chiar dacă fuge îngrozită după aceea.

Gestul lui Dominic, faptul că cere să afle tot ceea ce poate despre ea, mi se pare curios și în același timp, de așteptat.

„Ceea ce simt pentru ea, cu atâta intensitate, este…dorință pură! Dar, în același timp, simt și nevoia de a o proteja, de a o face să uite orice face parte din trecutul ei întunecat.”

Să fie doar atracție, doar dorință arzătoare, ceea ce simte Dominic? Parcă îi sunt prea intense sentimentele!

Două personaje puternice, fiecare ducând în spate un trecut pe care nu l-ar mai dori amintit, reînviat… Dar, în ciuda acestui trecut, luptă pentru supraviețuirea de zi cu zi, încercând să facă câte un pas înainte fără a dărâma zidurile cu care s-au înconjurat cu atâta grijă, din dorința de a nu mai suferi.

Situații tensionate, tranzacții de arme și droguri, urmăriri, întâlniri ale mafioților, toate acestea se combină cu atracția explozivă dintre cei doi, care încearcă să nu îi cedeze. Printre toate acestea, cititorul– singurul captiv cu adevărat nevinovat– este pus în situația ingrată de a urmări desfășurarea evenimentelor fără a putea interveni. Chiar dacă personajul lui preferat suferă sau este în pericol…

Că îmi plac cărțile Corinei, nu mai este o noutate pentru nimeni. Stilul lejer în care scrie mă face să mă simt acasă, cumva, am impresia că îmi povestește mie, direct.

„Dominic… E ciudat cum prezența lui îmi poate produce atât de multe reacții contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată și, totodată, prezența lui mă liniștește, făcându-mă să mă simt protejată.”

E și acesta un început destul de bun, aș spune eu!

Deoarece lucrurile se complică! Rău!

Mafiotul pentru care lucrează Dominic vrea să știe totul despre Violet, iar Dominic profită și îi citește acesteia dosarul. Știți ce se spune despre cei care ascultă pe la uși, nu? Că nu întotdeauna aud lucruri plăcute? Ei bine, cam așa și cu Dominic. Ceea ce află este, de departe, îngrozitor:

„New York… Orfelinat… Abuz?! Pe măsură ce rândurile mi se perindă prin fața ochilor, mă încrunt tot mai mult. (…)

Am bănuit ceva, dar ceea ce eu am bănuit este doar o mică parte, minusculă, față de ceea ce a pățit Violet. Știu o grămadă de răufăcători, oameni din lumea interlopă, care nu au trăit nici pe sfert rahatul din viața ei.”

O viață grea, în care toată lumea a abuzat de ea, fizic sau psihic; a folosit-o și a batjocorit-o, fără să țină cont că era un copil. Un copil inocent, care avea nevoie de protecție și ajutor… Doar James a fost cel care a încercat, atât cât i-a stat în putere, să o protejeze! De aici și practicarea boxului… Un coșmar, asta a fost viața lui Violet. Unul dintre cele mai grotești, care nu a luat sfârșit o dată cu plecarea din orfelinat, ci a trebuit să vadă cu ochii ei cum James este împușcat de administratorul orfelinatului… Ba chiar și ea este rănită. Iar autoritățile nu au luat nici o măsură împotriva acelui monstru…

Uimitor este că, încă mai este o persoană normală! Alta în locul ei, cu siguranță ar fi clacat!

Pe lângă Dominic, de care este foarte atrasă, Violet se împrietenește cu Jason, mecanicul ce i-a reparat motorul. De ce? Pentru că îi aduce aminte de James, prin felul în care îi zâmbește și îi dă unele sfaturi.

Complicațiile încep să se întrevadă la orizont, iar când izbucnește războiul…scapă cine poate, ca să zicem așa!

Dușmanii sunt pretutindeni. Atât ai ei, cât și ai lui. Iar cei doi se văd nevoiți să alerge printre ei, să ocolească pe unul, să fie de partea altuia, până când vor reuși să pună un punct final….

Vor reuși?

Măcar de data aceasta, soarta va fi mai blândă cu Violet? I se va permite să lase în sfârșit trecutul în urmă și să aibă parte de iubirea și fericirea pe care le merită?

Cartea este diferită în multe privințe de celelalte ale autoarei. Ne arată că, pentru a găsi fericirea, dragostea adevărată, este nevoie de luptă. O luptă dură, pe viață și pe moarte, în care ai de suferit enorm, cu nici o garanție că la final, totul va fi bine. Dar, se pare că fericirea vine după atâta și atâta suferință, când aproape că nu mai ai nici cea mai mică speranță că va fii cândva mai bine!

„Ochii i se măresc o secundă, apoi zâmbetul ei minunat îi luminează fața. Același zâmbet care mă face să amuțesc de fiecare dată și care îl are acum aproape permanent pe chip.”

Mulțumesc Librex pentru un mărțișor deosebit!

Mulțumesc Corina pentru o dedicație aparte și un cadou care înseamnă mult!

O primăvară plină de lecturi de neuitat!

Nota mea pentru carte este 10! ❤❤❤