Iubirea pierdută

Ai plecat din viața mea la fel de ușor precum ai intrat. Păcat că eu nu mai sunt aceeași ca la început. M-am schimbat…sau tu m-ai schimbat?
Ai fost fericirea și speranța mea, bucuria și iluzia unei vieți împlinite. Într-o clipă, o fracțiune de secundă, ai devenit coșmar. Durere surdă. Urlet mut. Rană sângerândă. Într-o clipire ai devenit fum risipit de vânt, ceață răsfirată la apariția soarelui… Unde a apărut ruptura? Când a intervenit indiferența? Și mai ales, de ce nu am făcut nimic pentru a ne rezolva această problemă?
Știam că iubirea nu este întotdeauna blândă și dulce, dar nu am crezut niciodată că doare atât de tare, ca o rană sângerândă ce nu se vindecă prea ușor…
Mi-aș dori să știu cum te poți proteja de deziluzii, de aceste vise deșarte cu care singură m-am amăgit. Dar tu ai fost tot timpul conștient de faptul că iubirea noastră nu era nici atât de puternică, nici atât de veșnică pe cât am crezut eu.
De ce nu mi-ai spus să nu mai sufăr atât de mult, să nu mai pun atâtea sentimente?
Nu. Tu m-ai lăsat să mă descurc cum pot. Acum, după ce am investit atât de multe sentimente, cum să fac să te uit?
Durerea este atât de intensă că îmi taie respirația. Amintirea ta mă răscolește…

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s