Suflet rebel de Nieves F. Joy

Titlul: Suflet rebel

Autoare: Nieves F. Joy

Seria: Paradoxul iubirii – volumul 1

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 449

„Un suflet captiv într-un trup înrobit. O fire rebelă ținută sub control de eticheta strictă a unei societăți superficiale. Un spirit înlănțuit de concesii și renunțări. O viață trăită în minciună sub atenta lupă a unui gardian nepăsător. Năzuințe anulate de concepții greșite. Compromisuri duse la extrem datorită prejudecăților unui păpușar manipulator.

Toate acestea și nu numai, se pot pronunța într-un singur cuvânt: Raisa. Tiparul prelucrat minuțios de eronat a unei soții moderne, redactor șef la o editură din Boston, care nu o solicită, dar nici n-o umple de satisfacții. La suprafață e modelul perfect de femeie. Tăcută, rafinată, strălucitoare, dar în adâncuri zace un suflet saturat de regulile societății și de soțul mereu taciturn care-i oferă rămășițele unui trai îmbelșugat, însă sterp de beneficii spirituale. Raisa este în adâncuri un suflet visător, poet din naștere, dar neînțeles și alege să tacă și să înghită o căsnicie de fațadă doar ca să nu dea greș. Eșecurile pentru ea fiind echivalentul rușinii imposibil de suportat.

Ce va alege când viața îi va oferi posibilitatea să se dezbare de tot ceea ce n-o definește? Pe ce drum va purcede când descoperă, printr-o conjunctură neașteptată, că inima ei e însetată de afecțiune veritabilă și nu de singurătatea în doi din viața conjugală? O nesfârșită minciună în care aspirațiile native i-au fost înăbușite. Nu poate decât să viseze la libertatea de exprimare pe care și-a dorit-o dintotdeauna.”

Raisa, acest suflet rebel într-o carcasă obedientă, această soție ce nu iese absolut deloc din tiparul impus de soț, este personajul care schimbă perspective, viziunile se modifică, percepția noastră devine din ce în ce mai fină.

Obediență, supunere în fața unui soț abuziv și obsedat de control, capcana părerilor celor din jur, toate acestea le-am trăit citind „Suflet rebel”. Și nu doar atât! Am aflat despre abuzul psihic, nu doar fizic, despre pragul dintre suportabil și ~până aici mi-a fost~, despre revoltă… dar mai ales despre dragostea liberă și neîngrădită, despre dragostea ce-ți dă putere, forța de a lupta…

Raisa reprezintă puterea unei femei: tăria de a îndura vitregiile sorții și curajul de a se ridica atunci când viața a trântit-o fără milă la pământ.

O carte aparte, unică în felul ei! Autoarea m-a uimit prin vocabularul folosit: dur, cuvinte directe, necizelate – sau mai bine spus neambalate frumos. Spune adevărul în față, fără a-l cosmetiza. Este o caracteristică aparte, demnă de apreciere. Ba chiar, aș putea spune că tocmai acest vocabular face cartea aceasta specială și greu de uitat.

Ca să nu mai vorbim de povestea de viață care ne este împărtășită, cu părțile ei bune, rele și foarte rele, care ne fac să o citim plini de emoție și curioși să descoperim cum răzbate Raisa până la final.

Nu știu dacă autoarea a realizat, a făcut-o cu intenție sau nu, dar mie îmi face impresia că Raisa are unele dintre calitățile ei.

„Toată viața mea e construită pe o tonă de rahat, având între straturile cărămizilor o bombă care dacă ar exploda, ar împroșca o mulțime de persoane care se vor elevate, în frunte cu cel căruia îi port numele.”

Poate multora limbajul Raisei va părea prea dur, dar să ținem cont că în viața de zi cu zi este o persoană interiorizată, care-și înghite frustrările și pozează într-o femeie fericită. Cumva este de înțeles că în sinea ei este mai răzvrătită. Eu, personal, nu înțeleg de ce stă într-o căsnicie care nu îi aduce nici un moment de bucurie, de liniște sufletească, de pace interioară… în această privință mi se pare că este prea încorsetată în părerile celor din jur.

Totuși, cu un soț ca al ei, pe care personal L-aș tortura mai ceva ca pe un dușman; cred și eu că își stăpânește reacțiile și nu lasă nimic necontrolat.

Raisa, mi se pare mie, ca o bombă cu ceas, care din moment în moment poate exploda, poate arunca deoparte jugul impus de soț. Problema este că nu se știe cine va avea de suferit în clipa exploziei.

Schimbările de după căsătorie – mai întâi cele vestimentare, urmate îndeaproape de cele comportamentale, au transformat o femeie veselă și plină de viață într-o carcasă goală, ce doar în sinea ei își permitea să mai comenteze câte ceva.

Un singur lucru nu a reușit Steven:

„… n-a reușit să mă despartă de prietenele mele, să mă facă să renunț la locul meu de muncă câștigat corect, nu prin pile, deși a încercat…”

Mă bucur! Măcar atât…

Pe de altă parte este Steven, pe care tare mult mi-ar place să-l zgudui bine de tot, să îi aplic puțin din propriul tratament. Un nesimțit care suferă de mania controlului și care în loc să-și aprecieze soția, ce face? O abuzează psihic dar și fizic.

Dar, situația începe să se schimbe într-o oarecare măsură în momentul în care Raisa lasă deoparte ideile ei fixe.

Îmi plac foarte mult prietenii ei cu gura slobodă dar care sar în ajutor atunci când ai cu adevărat nevoie. O echipă de nebuni, dar absolut adorabili!

„… una care apare îmbrăcată ca o snoabă la serviciu, apoi se schimbă, ca la plecare să-și pună aceleași țoale de calitate după ce stă toată ziua cu nasul în cărți și fumează pe ascuns în pauze, o blondă spurcată la gură care are mereu ceva de comentat și un bărbat pe invers…”

Sunt atât de haioși împreună, încât nu ai cum să nu-i adori!

Momentul în care tihna Raisei este spulberată de o tornadă se prezintă în persoana lui Race – fratele Marei, șefa ei – un fost pușcăriaș ieșit pentru bună purtare, care arată ca un zeu coborât pe Pământ, precum darul lui Dumnezeu pentru femei, ce mai!

„Unica soluție să scap de oprobiu public dacă cineva află ce-mi trece prin minte și să nu dau toată ziua nas în nas cu insul care este ca tămâia pentru drac, pentru liniștea mea sufletească, e demisia.”

Iar demisia nu este luată în calcul când vine vorba de a-i da satisfacție lui Steven. Ce-i mai rămâne oare de făcut? A, da! Să saliveze după Race, să intre în colaps, să i se scurtcircuiteze sinapsele atunci când îl vede… mental, dacă în realitate se abține.

O carte foarte alertă, cu o acțiune antrenantă ce nu-ți dă timp de odihnă, personaje mai mult decât amuzante. Dialoguri spumoase, pe care le savurezi la maxim, pline de viață. Toate acestea împletite într-o poveste captivantă, de neuitat.

Raisa este descrisă de Su într-un mod de-a dreptul comic după prima întâlnire a acesteia cu Race:

” – Smotocită bine! preia cuvântul Su, de parcă abia aștepta s-o facă. Cu ochii de zici că ești drogată sau în sevraj, tu alegi, pupilele dilatate, irisul abia se mai zărește de albastrul care umple tot spațiul, pulsul cred că peste maxima admisă asta de la gât îmi dau seama și răvășită complet, părul parcă acum te-ai ridicat din pat, cămașa descheiată la mai mulți nasturi decât de obicei și în jos nu văd, că stai pe scaun, mi se dă răspunsul pe care nu-l voiam. Într-un cuvânt, ești într-o dezordine delicioasă, draga mea. Dar să mor, dacă nu-ți stă bine! completează binevoitoare.”

Și este doar începutul! Povestea continuă în același stil alert, uneori amuzantă, alteori îți taie efectiv respirația și devine de-a dreptul emoționantă.

Tensiunea dintre Raisa și Race crește fulgerător de la o întâlnire la alta, atracția nefiind factorul cel mai important în relația celor doi, dar cu siguranță se simte.

Cititorul este antrenat în această poveste, cuprins de curiozitatea de a-l descoperi pe soțul ca și inexistent al Raisei, maestrul păpușar care se joacă efectiv cu viața și deciziile ei. Momentul în care îl cunoaștem mai bine este clipa în care ne-am dori să îl vedem pentru ultima oară. Cu siguranță pot spune că este personajul negativ al cărții. Dar, cu toate acestea, Raisa nu concepe divorțul, pur și simplu este pornită pe această idee că ea  l-a ales și acum trebuie să suporte, și nu o văd o persoană care să renunțe ușor…

Acum, fie vorba între noi, nici Race nu este un bărbat care se lasă cu una, cu două… așa că, ceea ce urmează este lupta dintre doi încăpățânați care nu cedează, lupta orgoliilor…

Am trecut printr-o întreagă gamă de emoții, asta datorită autoarei care a binevoit să mă țină cu inima în gât, servindu-mi una caldă, una rece… Când ziceam și eu că, în sfârșit, totul se liniștește cât de cât, situația se schimbă radical.

În mod sigur „Suflet rebel” este cartea pe care o trăiești, nu doar o citești! Care îți va rămâne în suflet o lungă perioadă de timp după ce ai dat și ultima pagină!

Oare cum este să descoperi într-o bună zi că soțul tău te spionează până și la muncă? Eu sigur nu aș reacționa foarte bine! Cu toate astea, Raisa este tolerantă. De ce? Că doar nu crede că o iubește și cu atât mai mult, nu îl iubește nici ea. Se pare că nu vrea să i se pună stigmatul de căsnicie ratată…  Sunt sigură că va veni o zi când Raisa va pune piciorul în prag și nu va mai tolera toate aceste abuzuri.

Mai ales acum, când este pusă în fața unei alegeri, chiar dacă aceasta nu este ușor de făcut. Mental, trebuie să rupă barierele pe care singură și le-a ridicat. Întrebarea este: va fi capabilă să ia cea mai bună decizie?

„Mi-ai omorât sufletul, criminalule! M-ai asigurat că mă protejezi. Mi-ai jurat să mă respecți. M-ai găsit ca pe o floare, ca să ajung pălămidă și-acum mi-ai dat lovitura de grație și deja sângele mi-e țurțuri de gheață. Să te îneci în singurătate!”

Aici sunt perfect de acord cu Raisa. Steven pur și simplu s-a dovedit a fi un nemernic cu acte în regulă!

Iar Raisa este o adevărată revelație pentru mine: un adevărat suflet rebel, cu un vocabular de cartier atunci când o cere situația… cum este cazul atunci când participă la cursele ilegale de mașini… La așa ceva nu m-aș fi gândit!

„Ora unu a trecut, omul negru n-a venit! Ora două a trecut, omul negru… n-a venit! Ora trei a sosit și în mama dracilor, eu singură cu Race n-am rămas nici o secundă!”

O carte interesantă, ce tratează probleme pe care le întâlnești în viața de zi cu zi. O carte despre prejudecăți și depășirea acestora; despre acceptarea unor decizii și a eșecului, despre atingerea libertății.

Pentru că libertatea Raisei este dragostea! Adevărată, sinceră, plină de căldură și bucurie, de zâmbete și încredere.

„Vreau să trăiesc, nu doar să treacă viața pe lângă mine. Vreau totul, dar doar pentru mine. Doar ce m-am reîntors ca Lazăr din morți, iar ceea ce credeam că a fost un calvar, s-a transformat într-o minune. Și Doamne, ce ușoară mă simt!”

Jessica este personajul puternic și luptător, prietena adevărată în care Raisa găsește tot sprijinul de care are nevoie pentru a merge mai departe. Este pur și simplu demnă de toată admirația!

„Un erou care a luptat în război și-a dus armura cu sufletul, nu numai cu trupul, iar sufletul tău e de neînvins.”

Aș avea și o sugestie: mai multă atenție la corectare, înainte de editare.

Deasemenea, finalul cărții mi-a lăsat senzația că ceva lipsește. Ca și cum ceva a fost uitat, nu s-a spus… și asta îmi crează impresia că este în detrimentul personajelor. Le face să pară ușor capricioase și nehotărâte… Este ca și cum, un film a fost turnat mai mult de jumătate, iar la final s-a terminat banda și nu s-a găsit de cuviință să se caute una nouă…. Așa simt eu.

O lecție de viață, o experiență dură, suferință la cote maxime, curajul ieșit la iveală în sfârșit.  O poveste trăită cu intensitate, căreia abia îi aștept continuarea.

Mulțumesc Nieves și Librex pentru exemplarul oferit spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 9,8.