Atingerea umbrei de Richelle Mead

Titlul original: Shadow kiss

Autoare: Richelle Mead

Seria: Academia vampirilor, volumul 3

Editura: Leda

Anul apariției: 2010

Traducerea: Adrian Deliu

Număr de pagini: 540

După ce reușește cu măiestrie să ne facă dependenți de această serie, chiar mă întreb ce alte aventuri le-a mai pregătit autoarea eroilor săi?

Ei bine… Rose reușește să-i omoare pe cei doi vampiri, chiar dacă nu a reușit să-l salveze și pe Mason – cel mai bun prieten al ei, de moartea căruia se simte vinovată…

Partea cu adevărat uimitoare, cel puțin așa o văd eu, este că a reușit să-i decapiteze pe cei doi vampiri!

Își primește însemnele chiar dacă nu a depus încă jurământul de gardian… Și, o bucurie mai mare îi face să-l audă pe Dimitri recunoscând că are sentimente față de ea! Ei da, asta da veste bună!!

Descrierea acestui volum este ea însăși incitantă:

„O premoniție întunecată încolțește în mintea lui Rose și umbre fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se apropie tot mai mult de porțile de fier ale Academiei.

Strigoii strâng cercul și cer răzbunare pentru viețile luate de Rose.

Într-o luptă mai aprigă decât cel mai înfricoșător coșmar, Rose va trebui să aleagă între viață, dragoste și cele două ființe care contează cel mai mult pentru ea… dar oare alegerea ei înseamnă că doar unul dintre ei va supraviețui?”

Cartea are un debut neașteptat. În timp ce Lissa și Christian au o întâlnire fierbinte, Rose este atrasă în timpul somnului în mintea acesteia. Îi ia ceva timp să se dezmeticească, să înțeleagă că nu-l visează pe Dimitri, ci pur și simplu a fost absorbită în mintea Lissei.

Iese la aer ca să-și revină și este descoperită de Dimitri și pe când se întorceau în cămin apare Alberta – șefa gardienilor și vorbește cu el, iar Rose află că în curând urmează procesul lui Victor, unde ea și Lissa nu sunt solicitate… Dă semne de nervozitate și chiar de gelozie când se gândește că Lissa poate iubi pe cine vrea, pe când ea, pentru că-l iubește pe Dimitri, este nevoită să se ascundă…

Chiar înainte de a intra în internat, i se pare că vede ceva și când se întoarce are un șoc: îl vede pe Mason – fantoma lui, cel puțin.

Inevitabil, am gândit că poate, doar poate, Rose dă cumva semne de stres psihic și are vedenii, deoarece fantomele nu există. Dar tot eu m-am corectat, dându-mi seama, că în această carte totul este posibil…

„Forma îi era lipsită de substanță – aproape transparentă – și se estompa și se clarifica într-una în câmpul meu vizual.”

Își încep cele șase săptămâni de practică de teren: să stea pe lângă un moroi. Rose abia așteaptă să aibă timp de petrecut în compania Lissei. Această practică este menită să le testeze reflexele și atenția, gardienii testându-i înscenând atacuri ale strigoilor, în urma cărora dhampirii novici vor primi calificative. Aceste note vor rămâne la dosarul fiecărui novice și contează foarte mult la alegerea lor de către familiile regale sau de cele mai puțin importante.

Dar, de data asta, nu are noroc. Eddie este cel desemnat ca gardă de corp pentru Lissa. Rose îl are în grijă pe Christian. Deși nu-i convine, Dimitri o asigură până la urmă că e benefic pentru ea să poată fii gardian pentru cineva cu care nu are o legătură.

Rose, ca și gardian al lui Christian, are în sfârșit prima confruntare, pe care o ratează cu brio, dar eu o înțeleg… Nu este ușor să nu rămâi blocată când lângă gardianul care se dădea drept strigoi apare fantoma lui Mason – cel mai bun prieten al ei, ucis de curând de strigoi.

Și atunci, gardianul Stan o ceartă pentru neatenție și o anunță că, dacă ar fi fost strigoi, Christian ar fi fost mort.

Pentru această greșeală este chemată la consiliul gardienilor, dar scapă cu o pedeapsă și o notă proastă, datorită intervenției lui Dimitri…

Pe mine însă, mă nedumerește refuzul ei de a-i spune că vede fantoma prietenului ei, Lissei, care este cea mai bună prietenă și confidentă a lui Rose. Nu cred că aceasta ar fi considerat-o pe Rose nebună.

O surpriză plăcută mi-a făcut Christian, care îi spune lui Rose că o crede că greșeala ei nu a fost făcută intenționat.

Îl mai vede o dată pe Mason – cel puțin fantoma lui- și i se pare că încearcă să-i transmită ceva, doar că ea nu își poate da seama despre ce ar putea fi vorba. Ciudat, din ce în ce mai ciudat; și mi se întărește concluzia că în această serie fantasy orice este posibil. Și când spun orice, chiar asta înțeleg.

Datorită lui Adrian, merg la Curtea Regală pentru a depune ea, Christian și Lissa mărturie în procesul lui Victor referitor la răpirea Lissei. Pe timpul călătoriei cu avionul, Rose are o durere de cap atroce, i se pare că vede umbre și cranii și lilieci, dar adoarme iar la aterizare nu mai are absolut nimic.

În mod sigur această carte cucerește cititorul iubitor de fantasy, prin acțiunea complexă, prin personajele puternice și curajoase pe care ni le aduce în prim plan!

Ajunsă la curte, Lissa este convocată la o întâlnire cu regina, dar înainte o roagă pe Rose să pătrundă în mintea ei, așa S-ar simți mai bine și nu atât de singură.

Ajunsă în camera unde se vede cu regina, Lissa e surprinsă să-l găsească acolo pe Adrian – instalat comod și simțindu-se ca acasă… La această întâlnire Lissa și regina discută și despre folosirea moroilor în luptă – cel puțin a acelora care-și doresc să lupte contra strigoilor alături de dhampiri.

Urmează o întâlnire cu Mia și aceasta îi dă lui Rose un bilet. Era de la V. D. Vă dați seama despre cine este vorba, nu? Maleficul, crudul Victor Dashkov care o amenință să dezvăluie tuturor legătura nu tocmai „mentor – elev” dintre Rose și Dimitri. Discutând până la urmă cu el, află ce înseamnă în mare „atinsă de umbră” – adică a luat contact cu tărâmul morților.

Dimitri este ferm convins că Victor nu va spune nimic despre relația lor. Rose, în schimb, nu este așa de sigură. Victor este condamnat la închisoare pe viață.

Să nu vă închipuiți că acțiunea se termină aici sau că autoarea ne permite să ne relaxăm vreun pic că nu este așa. Totul se complică, acțiunea este din ce în ce mai intensă.

Rose are o întâlnire ciudată cu regina Tatiana, care-o acuză că are o legătură cu Adrian, pe care o somează să o încheie. Apoi îi spune că își dorește o legătură între Lissa și Adrian, ce ar fi benefică din punct de vedere politic. Șocată de această veste am rămas și eu, nu doar Rose…

Înainte de plecarea de la Curte, cele două prietene au timp, pe care-l petrec împreună ca între fete: manichiură, masaj… Ce mai, un adevărat răsfăț! Iar de aici merg să li se citească viitorul! Lissei i se spune că va influența lumea. Lui Rose că va trebui să omoare ceea ce este mort, dar totuși viu; și când apare Dimitri să le aducă la avion și i se dă în cărți, vrăjitoarea îi spune că el va pierde ceea ce prețuiește cel mai mult pe lume… așa că ar trebui să se bucure cât mai poate de acel lucru.

Iar la o aterizare de urgență a avionului la un mic aeroport pentru a putea pune combustibil, Rose are o adevărată criză și vede o mulțime de fantome, se sperie și are o cădere nervoasă. Ajunsă la Academie, la infirmerie le recunoaște doctoriței, șefei gardienilor și lui Dimitri că vede fantome, iar aceștia presupun că este o cădere nervoasă sau o traumă psihică după ceea ce s-a întâmplat la Spokane. Sfatul doctorului este renunțarea la practica de teren. Cu acest sfat Rose nu este de acord sub nici o formă. După ce îi povestește lui Dimitri toată treaba cu fantomele, acesta-i spune ceva care este pur și simplu emoționant:

„– Doar n-o să te las să înduri singură asta, orice-ar fi. Știi bine că n-o să te las niciodată.”

Pe lângă toate acestea, de parcă nu ar fi destule; Adrian îi spune că a observat ceva straniu, și anume, că atunci când aura Lissei se întunecă, aproape imediat acea pată dispare din aura ei și este preluată de cea a lui Rose. De aici și schimbările ei de dispoziție din ultima vreme: mai agresivă, nervoasă…

Îmi place de Rose din ce în ce mai mult. Este loială, o prietenă curajoasă și capabilă de orice sacrificiu pentru prietenii ei, chiar și să-și riște propria viață.

Mergând cu Christian la hrănitori, Rose are o discuție ciudată cu Alice – hrănitoarea lui; care-i spune lui Rose:

„– Dacă ai văzut fantome înseamnă că nu mai suntem în siguranță.”

Îi mai spune că…

„– Poate c-o fi făcut cineva vreo greșeală… Poate cineva a scăpat ceva din vedere. Dispozitivele de pază sunt create prin magie. Magia are viață. Fantomele nu pot pătrunde prin ele din aceleași motive ca și strigoii. Pentru că nu sunt vii. Dac-ai văzut o fantomă, înseamnă că dispozitivele de pază au dat greș.”

În sfârșit, vine momentul când Rose trebuie să facă față unui atac al strigoilor în apărarea Lissei, atac simulat de trei gardieni printre care și Dimitri. Și reușește cu brio, doborându-i pe toți trei!

Merge la sala de mese unde dă peste un conflict pe care Eddie încearcă să-l aplaneze: Adrian și Christian sunt în pragul unei bătăi, cauza fiind Lissa și teoria conspirației reginei de a-i căsători pe cei doi… Christian aflase cumva și e conștient că Rose cu siguranță știe despre povestea asta, ceea ce Rose se vede nevoită să confirme.

Avem parte de o scenă romantică, plină de pasiune, între dhampirii noștri preferați: Rose și Dimitri, care în sfârșit își recunosc că se iubesc. Și este o scenă de dragoste plină de tandrețe și duioșie!

„– Te iubesc, Roza, mi-a zis, sărutându-mă din nou. O să fiu mereu aici pentru tine. N-o să las să ți se-ntâmple nimic.

– Nici eu n-o să las să ți se-ntâmple nimic, i-am promis. Te iubesc.”

Era și timpul să își recunoască sentimentele!

Pe drumul spre cămin, îi apare iar fantoma lui Mason, iar de data aceasta îi transmite:

„Ei… sosesc…”

Astfel își dau seama ea și Dimitri că se anunță un atac masiv din partea strigoilor… Rose fuge să dea alarma rostind „Buria” care este cuvântul rusesc pentru furtună.

Ce se întâmplă apoi? Reușesc cei doi îndrăgostiți să supraviețuiască atacului? Dar moroii? Sunt pierderi masive?

Ei bine, citind acest volum din serie, putem afla toate răspunsurile și multe altele pe lângă.

Nota mea pentru carte este 10!