Iluzii

 Iluzii, vise, speranțe, idealuri… Pe toate ni le facem în timp ce ne maturizăm!

Reale, deșarte, amăgitoare… Cu toate ne hrănim, la toate sperăm.

Puse într-un colț al sufletului de unde le mai scoatem din când în când. De ce? Fie să le bifăm ca realizate, fie să le ștergem definitiv de pe listă…

Oameni buni, dar ce eforturi depuneți pentru a îndeplini aceste speranțe?

Ok, când eram copil, vroiam să mă fac prințesă când cresc mare! Ei și?! Am crescut, am văzut cum este viața și am realizat că am o singură alternativă pentru prințesa care doream să devin: să mă port cu eleganță cu cei din jur. Să tratez oamenii așa cum mi-ar plăcea să fiu tratată. În general o fac. Cu cei care merită, că sunt totuși un om care nu se lasă călcat în picioare.

Uneori, iluziile și speranțele, mai și devin realitate! Bine, pot lua diferite forme, nu neapărat ceea ce presupuneam noi. Dar, atâta timp cât în sinea noastră suntem mulțumite, cât ceea ce am realizat ne face fericite, înseamnă că ne-am atins scopurile!

Deci… Care sunt visele voastre devenite realitate? Care sunt iluziile pierdute în negura timpului? Se transformă acestea pe măsură ce ne confruntăm cu viața?