Viață dublă la Veneția de Monica Ramirez

Titlul original: Viață dublă la Veneția

Autoare: Monica Ramirez

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 227

O carte care îmbina într-un mod unic istoria cu prezentul; realul cu paranormalul, într-o poveste de iubire atât de puternica ca reușește să străbată granițele timpului. Dacă mai adăugăm un strop de mister, puțin suspans, o acțiune alerta din care nu lipsesc crimele, pe lângă personajele bine conturate, avem parte de o lectura excelenta!

„Viziuni misterioase cu iz renascentist o atrag pe Kate Martin într-o Veneție cuprinsă de frenezia carnavalului, unde pictorul Patrick Stone pare să-i iasă mereu în cale la momentul potrivit. Un colier foarte vechi devine paralela dintre viața lui Kate și cea a Caterinei Benedetta, o tânără venețiană a cărei existență s-a transformat într-o dramă veritabilă a secolului șaisprezece. Din umbră pândește însă un personaj fără scrupule, un colecționar de antichități care-și dorește colierul cu orice preț. Patrick și Kate se trezesc angajați într-o luptă pe viață și pe moarte, vânați cu înverșunare prin labirintul îngust de străzi și canale venețiene.

Viitorul devine incert și este foarte posibil ca legătura invizibilă ce-i unește de peste cinci sute de ani să nu fie suficient de puternică pentru a-i salva.”

Spui Monica Ramirez, spui autor foarte bun, cărți de calitate și povești pline de intrigă, suspans și iubire. Ești conștient că indiferent ce carte alegi să citești, dacă este scrisă de ea trebuie să fie o carte memorabilă!

Cu acest gând în minte, am început să citesc cartea de față, care mi-a oferit mai mult decât m-am așteptat: intrigă, suspans, crime, o doză bună de paranormal, o reîncarnare a unor persoane din vremuri demult apuse; și mi-a prezentat o Veneție lipsită de sclipici și lumini fosforescente, o Veneție unde lumea este gârbovită de muncă, de neajunsuri și de sărăcie… Am putea spune că am văzut Veneția prin ochii obosiți ai venețienilor de rând, normali.

„Nașterea nu reprezintă un început, la fel cum moartea nu reprezintă un sfârșit.

Existența nu cunoaște limitări.

Continuitatea nu are un punct de pornire.” – Cartea lui Chuang Tzu

Un citat care te face să te întrebi ce reprezintă omul în univers? Să conștientizezi ce particulă infimă este și cât de important în același timp!

„Un loc unde toate granițele dispăreau și tărâmul viselor se contopea cu realitatea, unde frumusețea devenea copleșitoare și suspectă în același timp.”

Un oraș în care partea frumoasă este prezentată la fel de simplu și detaliat cum este și partea mai gri a acestuia, într-un mod aparte, vizual, după cum ne-a obișnuit autoarea.

Cartea începe cu vizita într-un anticariat unde Kate are impresia că o cunoaște pe vânzătoare deși este prima ei vizită la Veneția.

„Kate oftă, știind cu certitudine că-i va fi foarte greu să cumpere doar câteva piese din comoara aceea fantastică. Până la urmă, alese câteva brățări din argint și o pereche de cercei cu perle încrustate într-o constelație de diamante minuscule. Atenția îi fu atrasă de un colier ascuns pe jumătate într-un colț.”

O bijuterie care stârnește multe emoții în sufletul ei…

„Medalionul era format dintr-un singur topaz încrustat într-o împletitură intricată de platină, pus parcă și mai mult în evidență de lănțișorul extrem de simplu și elegant. Colierul părea să emane o aură de lumină, evocându-i o intimitate aparte, ca și cum i-ar fi aparținut dintotdeauna. Rămase ca vrăjită, neputând să-și mai ia ochii de la el.”

Momentul în care atinge colierul este memorabil, este clipa în care are prima senzație de deja-vu, o experiență paranormală, de parcă și-ar aduce aduce aminte de o altă viață trăită cu foarte mult timp în urmă. Este clipa când se declanșează acțiunea cărții. De parcă asistăm la un joc de șah căruia îi sunt cunoscute mișcările numai de adversar.

„În momentul în care-l atinse, se simți transportată în Veneția perioadei renascentiste. Un caleidoscop de imagini îi defilară prin minte…”

O experiență stranie, ca tot ce se va întâmpla de acum înainte în această carte. Ca de obicei, autoarea reușește să mă intrige încă de la primele pagini, făcându-mă din ce în ce mai agitată – nu că nu aș fi așa, mai curioasă și mai nerăbdătoare.

Vise stranii, sentimente amestecate care o invadează pe Kate; toate acestea combinate cu talentul scriitoarei ce efectiv ne poartă pe străzile venețiene și ne arată minunățiile sale…

„Părea că se ridică din străfundul apelor. Se opri chiar în mijloc, admirând priveliștea gondolelor pe Grand Canal și palatele somptuoase de pe ambele maluri, un amalgam de arhitecturi, de la cea bizantină la cea gotică și de la cea renascentistă la cea barocă. Zări bărcile ce aprovizionau cu fructe și legume proaspete cei câțiva vânzători ambulanți, o priveliște ciudată în orice alt colț al lumii, dar nu și la Veneția.”

Un adevărat ghid turistic, ne introduce în atmosfera orașului apelor. O carte care împletește trecutul cu prezentul, istoria cu modernismul, într-o stranie combinație de iluzoriu și realitate.

Patrick Stone apare încă din primele pagini ale cărții, când Kate este în pragul unui leșin datorită unei viziuni din trecut…

„O căldură plăcută îi învălui inima la atingerea mâinii lui și toată reticența pe care o simțise la ideea de-a poza pentru un portret se topi ca prin farmec. Când îl privi în ochii de un albastru marin știu cu certitudine că avea să fie dificil, dacă nu chiar imposibil de-a nu ceda șarmului ce-i radia prin toți porii.”

Oare ce ne mai poate rezerva această carte? Pe lângă mister și flash-uri din trecut, condimentate cu diferite senzații extrasenzoriale? Aș putea spune că este o carte a coincidențelor… stranii! Oameni pe care nu i-ai mai văzut absolut niciodată, dar pe care ai senzația că-i cunoști de-o viață… cam acestea sunt sentimentele lui Kate.

Pagină după pagină, autoarea ne dezvăluie câte o piesă a puzzle-ului pe care-l constituie „Viață dublă la Veneția”. Alertă, cu foarte mult suspans, o acțiune închegată și personaje foarte bine conturate, credibile, care îți atrag atenția și te intrigă pe măsură ce le descoperi.

O carte pe care nu realizezi când o termini, dar la final, ai impresia că totul s-a terminat mult prea repede, că ai mai fi vrut să continue povestea.

Povestea din zilele noastre, dintre Kate și Patrick, este atât de fin îmbinată cu povestea din trecut încât ai impresia că personajele din prezent sunt aceleași cu cele din trecut și că trăiesc cam aceeași poveste. De aici și titlul cărții.

Și totul se învârte în jurul colierului achiziționat de Kate, care stârnește o întreagă furtună.

O poveste superbă care se joacă cu emoțiile, cu puterea de rezistență a cititorului; ce efectiv te cucerește.

Mai avem parte și de un obsedat care nu se dă în lături de la nimic pentru a pune mâna pe colier, de crime și urmăriri ce te țin cu sufletul la gură; toate acestea în timp ce aflăm povestea din trecut și asistăm la evenimentele tumultoase și tulburătoare din prezent.

Donato și Emilia, prietenii lui Patrick, mi-au plăcut foarte mult: doi bătrânei sinceri și simpatici, care dețin o galerie de artă în Veneția. Efectiv îți aduc un zâmbet pe chip de câte ori apar!

Povestea Caterinei Benedetta din Veneția anului 1506 este mai mult decât interesantă! Tocmai pentru că au fost lăsate neterminate anumite lucruri, avem parte de o poveste care trece barierele timpului pentru a lua finalul dorit. Final pe care vă invit să îl descoperiți.

Caterina și Luisa – două surori diametral opuse, una bună și una răutăcioasă, lumină și întuneric; sunt sarea și piperul cărții:

„Sigur că-și dorea să se mărite, dar nu cu alesul tatălui ei, ci cu un bărbat pe care să-l iubească cu adevărat.

……… Avea lucruri mult mai importante de făcut, ca spre exemplu voluntariatul de la azilul de bătrâni.”

Iar similitudinile din viața Caterinei și a lui Kate – ambele părăsite de logodnici datorită voluntariatului la azile de bătrâni; sau coincidențele din viața lui Patrick și a lui Patrizio – ambii pictori foarte talentați…ne intrigă și ne fac să avem o sumedenie de întrebări la care vrem câte un răspuns.

De aici, poveștile se împletesc urmând cam același curs, de parcă cei din prezent ar fi reîncarnarea celor din trecut și ar trăi din nou aceeași viață, sperând la un final fericit, la o răsturnare a sorții, un destin mai binevoitor…

O aventură palpitantă, de asta avem parte citind „Viață dublă la Veneția”! O aventură care ne va stărui în minte de-a lungul timpului, devenind o poveste de neuitat în mintea cititorului. O fugă contra cronometru, cercetări despre acel magnific colier și portretul Caterinei, îmbinate cu experiențele Caterinei, toate aceste momente ne oferă posibilitatea să călătorim într-o lume aparte.

Cum se termină această fantastică poveste vă las pe voi să descoperiți.

„Părea că ceva secret și cel puțin straniu îi unește, o conexiune pe care n-o putea defini.”

O poveste tristă în trecut, cu repercusiuni în prezent. Se pare că problemele îi urmăresc pe Kate și Patrick la tot pasul, în timp ce ei încearcă să deslușească ițele acestui mister încurcat. Și toate acestea se petrec pe timpul Carnavalului de la Veneția atât de cunoscut în întreaga lume, când orașul este plin de turiști veniți tocmai în acest scop.

Imagini din trecut li se arată celor doi, cu o claritate de-a dreptul înspăimântătoare, pe măsură ce povestea devine din ce în ce mai plină de suspans.

Un final care te face să crezi că iubirea adevărată este puternică, rezistă, poate străbate timpul, chiar durează sute de ani!

Mulțumesc Monica Ramirez pentru cartea oferită spre recenzie.

Nota mea pentru carte este 10!