Gânduri rătăcite

De ce oare este atât de greu să nu critici pe alții și să te uiți cu mai multă atenție la tine? De ce toată lumea încearcă să facă fix ce face și vecinul? Nimeni nu poate să își vadă de treaba lui, să se încadreze acolo unde se simte cel mai confortabil, liniștit și împăcat cu sine?

Într-un an și jumătate, aproape 2 că mult nu mai este…de blogging am ajuns să văd prin lumea virtuală multe lucruri care m-au întristat, m-au îndurerat sau chiar m-au scârbit. Toată lumea se jignește, se denigrează unii pe alții, se ceartă din diverse motive, și toate acestea se întâmplă în văzul tuturor. Ba chiar este încurajat acest tip de scandal, perpetuat.

Câteodată îmi vine și mie să țip, să spun unele lucruri, dar tot timpul mă gândesc că puțină temperare, puțin bun simț, nu strică nimănui. Cum nu strică nici o vorbă bună, o încurajare sau o șansă…

De ce se întâmplă toate acestea? Nu știu. Dar, fraților, frustrările vi le puteți spune în privat. Nu trebuie stârnită o ceartă în toată regula și toți să-și dea cu părerea…

Aș vrea să creăm o lume mai bună – mă refer la cea virtuală; să primeze bunul simț și respectul față de ceilalți.

Se poate?

Eu încă sper!