Confess de Colleen Hoover

Titlul original: Confess

Autoare: Colleen Hoover

Editura: Epica Publishing House

Anul apariției: 2017

Traducerea: Iulia Roșca – Dromereschi

Număr de pagini: 320

”IUBIREA E SINGURUL ADEVĂR

Auburn Reed a pierdut tot ce avea mai de preț. Dar acum, în încercarea de a-și reface viața, știe exact ce are de făcut și e pe deplin conștientă că nu-și poate permite nicio greșeală. Cu toate acestea, nu se așteaptă ca, atunci când pășește într-un atelier de artă din Dallas, în căutarea unui loc de muncă, să fie incredibil de atrasă de Owen Gentry, artistul misterios care deține atelierul.

Auburn dă frâu liber sentimentelor sale, dar află apoi că Owen ascunde un secret teribil. Trecutul lui pătat amenință să distrugă tot ce Auburn iubește mai mult și de aceea trebuie să-l îndepărteze pe Owen din viața ei.

Pentru a salva dragostea lor, Owen trebuie să-și mărturisească secretul. Dar, în acest caz, mărturia lui poate avea consecințe mult mai grave decât însăși fapta.

În stilul ei remarcabil și unic, Colleen Hoover ne poartă printr-o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, familie și legături care nu pot fi nicicând destrămate.”

”Din când în când apare câte o carte care îți taie respirația. Aceasta este una dintre ele.” — USA Today

”Lăsați-vă seduși de Confess, cufundați-vă în această carte, fără a fi citit nimic despre ea înainte.” — WOMEN’S HEALTH

Colleen Hoover este autoarea a numeroase romane pentru tineri, dintre care nu mai puțin de zece figurează pe listele de bestselleruri New York Times. Trei dintre acestea sunt traduse în limba română și publicate la editura Epica: “Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii”; “Hopeless. Fără speranță” și “Slam. Din dragoste pentru Layken”.

”Hoover vă va face inima să vă palpite cu această poveste de dragoste care are ca temă a doua șansă… o poveste îndrăzneață și plină de senzualitate.” — BOOKLIST

De foarte multă vreme tot așteptam apariția unei noi cărți scrise de CoHo. Anul acesta, în sfârșit, editura Epica mi-a făcut o mare bucurie pentru care le mulțumesc.

Am citit cărțile traduse la noi și încă aștept continuările la “Hopeless” și “Slam”. “Ugly Love” mi-a plăcut foarte mult. Așa cum sunt convinsă că se va întâmpla și cu “Confess”.

Prologul cărții ne face cunoștință cu Auburn – eroina noastră, pe vremea când avea doar 15 ani și e nevoită să se despartă de prietenul ei care este pe patul de moarte, Adam…

O situație plină de dramatism care-i marchează viața pentru eternitate.

Acum, ajunsă la maturitate, o regăsim proaspăt mutată în Texas, unde contactează un avocat și constată că nu are bani pentru a-l plăti pentru serviciile lui…

Cu lacrimi în ochi, debusolată și totuși conștientă că-i trebuie un al doilea job, fata se îndreaptă spre casă, când vede într-o vitrină un anunț ….

Anunțul acesta poate fi salvarea ei.

“Ușa se deschide și mai mult, iar eu mă trezesc în fața unor ochi care au, cu siguranță, mai multe nuanțe de verde decât cele de pe tricoul lui murdar de vopsea.”

Un tip atractiv din punct de vedere fizic, care-i pune o întrebare neașteptată:

Un interviu de angajare destul de ciudat și amuzant, care continuă pe aceeași notă:

“— Nu prea avem vreme de întrebări, dar promit să nu te torturez, violez sau ucid, dacă ajută la ceva.”

Și tot așa…

”— Oare în ce mă bag? mormăi.

— În ceva din care nu vei mai vrea să ieși, spune el.”

Owen Mason Gentry ( OMG!!!) este un tânăr pictor de numai 21 de ani, a cărui artă se inspiră din mărturisirile unor oameni străini. Operele sale sunt pline de emoții, furioase și de neuitat. Auburn este pur și simplu captivată!

Ceea ce mă impresionează la cei doi tineri este felul în care conversează.

Pun doar întrebările care trebuiesc puse, dau răspunsuri scurte, iar tăcerile dintre ei sunt pline de conversații purtate în minte sau cu ochii. Profunzimea percepțiilor atinse prin tablourile lui Owen sunt transmise într-un mod aparte de Colleen Hoover. Cititorul efectiv nu se poate opri din citit, este curios să descopere “de ce-ul”  ascuns în spatele fiecărei emoții a celor doi.

O carte profundă și plină de emoție. Aparte! Care te impresionează prin tristețea și durerea transmise încă de la început, prin realismul celor două personaje pe care viața i-a învățat de tineri că nu mai există magie și nici un final fericit. Este cartea deziluziilor și a iluziilor, a viselor deșarte și a speranțelor realizabile, a bucuriei de a trăi și a durerii pierderilor suferite.

Poate că această carte este emoția în stare pură! Autoarea reușește să mă surprindă cu fiecare carte pe care o citesc. Subiectele aparte, modul în care ne bagă personajele direct în suflet și felul în care ne atrage în poveste este ceva specific lui Colleen Hoover. Pur și simplu transmite atât de bine emoțiile încât, eu ca cititor, nu pot decât să le absorb și să le trăiesc.

Auburn este o eroină tăcută, cu atât mai impactante fiind vorbele ei, creând în jurul ei misterul și atrăgând atenția în același timp. Îți dorești efectiv să o descoperi, să-i descifrezi mintea.

Owen, pe de altă parte, este un personaj alcătuit din secrete, ambiguități și un ochi pătrunzător cu care poate observa direct sufletul omului.

Nota de originalitate a cărții o constituie opera lui Owen bazată pe confesiuni… sau chiar confesiunile în sine. Și mă întreb oare noi ce am avea de mărturisit?

Ce am scrie dacă ar fi să dăm răspunsul la această întrebare atât de profundă și personală?

Aflăm că dezamăgirile și tragediile din trecut le-au afectat viețile în diferite moduri, unele mai rele decât altele. Cum ar fi cazul lui Owen care a fost arestat pentru posesie de droguri… Un alt moment nefericit, al cărei protagoniste este Auburn de data aceasta, este faptul că eroina noastră își aniversează majoratul (21 de ani) singură…

Îmi place stilul direct și simplu în care autoarea ne transmite fiecare rând al cărții, de parcă ea însăși ar face o confesiune.

Atracția lui Auburn pentru Owen este vizibilă în ciuda timidității ei cauzate de lipsa de experiență și de secretul pe care Owen îl păstrează și care poate cauza probleme:

“Ce-o fi cu gândurile astea ridicol de superficiale care-mi atacă creierul? Nu-mi pasă de mușchi sau de pătrățele sau de pielea care arată atât de perfect încât îmi vine să fug după taică-su și să bat palma cu el fiindcă a creat un fiu atât de perfect.”

Îmi place foarte mult de ea, tocmai datorită faptului că este foarte sinceră. În ciuda secretelor pe care le păstrează…

Care secrete, în mod surprinzător, ies la iveală: Auburn are un fiu de 4 ani – A.J., căruia i-a cedat custodia în favoarea mamei fostului ei prieten decedat, crezând că astfel îi va fi mai bine copilului… O situație cum nu se poate mai dureroasă. Care efectiv aduce lacrimi în ochii oricărei mame care-și iubește copilul.

Aici l-am apreciat foarte mult pe Owen pentru faptul că nu a judecat-o ci a avut puterea de a o încuraja și lăuda.

“Nu îți cunosc situația, dar presupun că, dacă voiai să știu, mi-ai fi zis. Așa că nu întreb. Dar îți spun că tocmai am asistat la o scenă cu o femeie care a profitat de nesiguranța ta. Nu-i permite să te facă să te simți așa, Auburn. Ești o mamă bună. O mamă foarte bună.”

Bravo ție, Owen! Mă bucur că ai încurajat-o! Dacă ți-ai și dezvălui secretele în fața ei, ar fi și mai bine!

Dramatismul își face simțită prezența în momentul în care Trey – unchiul lui A.J., îi spune că Owen a fost arestat pentru posesie de droguri… Acum este momentul de cumpănă. Clipa în care Auburn trebuie să se decidă ce va face de acum înainte.

“Nimic nu poate scuza faptul că va face închisoare sau că m-a mințit. Dar, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, fiecare părticică din mine tânjește după el. Abia dacă îl cunosc și totuși simt un imbold familiar în inimă. Trebuie să îl mai văd o dată, chiar dacă doar pentru a-mi lua rămas-bun.”

Din acest moment de maximă importanță, cartea capătă și mai multă intensitate. Deja mă întreb cum vor reuși să rezolve problemele acestea? Asta dacă vor reuși…

Se pare că despărțirea, renunțarea la ceea ce ar fi putut să fie, este unica opțiune viabilă pentru Auburn în clipa de față, având în vedere că-și dorește recâștigarea custodiei fiului ei… Scena despărțirii este dureroasă, cu siguranță că împrejurările nu le sunt favorabile…

”Sunt oameni pe care îi întâlnești și ajungi să îi cunoști și oameni pe care îi întâlnești și îi cunoști deja.”

Asta este senzația pe care o are Auburn cu privire la Owen, dar destinul se pare că este contra lor.

Dacă va fi sau nu pentru totdeauna, asta vă las să aflați citind cartea. Eu vă pot spune doar că am avut parte de o poveste care te aruncă în Iad și te chinuie îngrozitor, iar apoi te poartă pe aripi diafane spre fericirea oferită de Paradis. Este o carte excepțională. O poveste de dragoste intensă, trainică și rezistentă, o iubire care-ți inundă sufletul de lacrimi de bucurie pentru cei doi tineri care-și găsesc fericirea și alinarea unul în celălalt.

Nota mea pentru carte este 10.

28 de gânduri despre &8222;Confess de Colleen Hoover&8221;

  1. Felicitări pentru recenzia emoționantă!🎆
    Ți-ai luat câteva bombăneli până am terminat-o, ba chiar și o amenințare, dar, la recomandarea ta, nu regret nicio secundă pe care i-am acordat-o. Collen are un stil aparte de a te integra în poveste și la fiecare final rămâi tânjind după mai mult. Pup tare!😘

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.