Un sărut franțuzesc în Londra de Melinda de Ross

Titlul: Un sărut franțuzesc în Londra

Autoare: Melinda De Ross

Număr de pagini: 292

Format: e-book

Mulțumesc Melinda De Ross pentru cartea oferită pentru recenzie!

Un titlu incitant și o copertă frumoasă și care îți stârnește interesul. Coperta mă duce cu gândul la fiorii primei iubiri, efectiv îmi aduce un zâmbet pe față de câtevori o privesc! Deci, primul pas a fost făcut!

” În ziua când omul va da voie dragostei adevărate să apară, acele lucruri pe care le credea bine făcute vor cădea în confuzie și vor întoarce pe dos tot ce credea să fie drept și adevărat.” – Dante Alighieri

Un citat interesant care te face să te gândești la dragostea care schimbă totul: orizonturi, idei și percepții, oameni.

Acțiunea începe cu Gérard analizând o binefăcătoare a centrului:

“Poate ochelarii sunt meniți să o facă să pară misterioasă și interesantă, sau să țină la distanță interlocutorii nedoriți” … se gândi el cinic.

Este vorba despre tabloul Lindei Coriola, Binefăcătoarea clinicii HOPE – centru de cercetare și tratare a copiilor bolnavi de cancer.

Gerard era medic cercetător pentru tratamente experimentale împotriva cancerului.

“Privind-o intens, avu impresia că și ea era cuprinsă de aceeași stranie simfonie de emoții, aceeași atracție inexplicabil de puternică.”

Printre aceste mici suflete nevinovate, Linda și Gérard sunt prinși la mijloc, ba chiar Linda nu-și poate ascunde durerea pe care o simte la vederea celor mici și conștientizând boala gravă care-i apasă…

”— De câte ori vin aici, mă întristez enorm când le văd fețișoarele palide, efectele chemoterapiei și ale altor tratamente…. Unii mai au speranță, dar alții parcă au murit de pe acum. Se știu sau se cred deja pierduți. Văd asta în ochii lor umbriți de cearcăne. Mă impresionează enorm faptul că nu-i pot ajuta mai mult, că nu le pot da ceea ce contează cu adevărat, adică sănătate și o viață normală.”

Ce poate fi mai dureros decât un copil bolnav? Mai ales dacă nu se poate face nimic pentru a-l vindeca….

Pentru a se mai destinde puțin și a ieși din atmosfera sumbră de spital, cei doi merg la o cofetărie din apropiere.

Este locul unde începe cunoașterea, unde fiecare dintre ei împărtășeste celuilalt din emoțiile care i-au călăuzit în viață, despre ceea ce i-a făcut să devină oamenii de astăzi. Deși se simte atracția între cei doi, mi-a plăcut faptul că sunt atât de sinceri și deschiși unul față de celălalt.

O carte frumoasă, impresionantă chiar, datorită subiectului abordat – cancerul la copii, este și va fi întotdeauna un subiect dureros și emoționant în același timp.

Cu naturalețe și simplitate, autoarea ne prezintă o poveste care ne cucerește. O carte ce se citește ușor, aproape că nici nu-ți dai seama când zboară paginile, captivat fiind de desfășurarea acțiunii.

Un personaj care mi-a adus un zâmbet pe chip a fost Pirata, motanul alb al Lindei. Este pur și simplu adorabil! Cum adorabil este și modul în care interacționează Linda cu el. Sunt doi prieteni, Pirata fiind confidentul ei. Un confident aparte, care chiar îți dă senzația că-și înțelege stăpâna, doar că nu poate să-i răspundă… vorbind.

Oare ce pot avea în comun un medic cercetător pentru tratamente experimentale contra cancerului și o sculptoriță? La prima vedere am putea spune că nimic, nu-i așa? Dar compasiunea față de copiii bolnavi este deja prima legătură. Iar pe măsură ce se descoperă unul pe celălalt, legăturile sunt din ce în ce mai vizibile.

Doi oameni cu bagaje emoționale din trecut, care se cunosc exact atunci când aveau mai multă nevoie unul de altul în viața lor, fără a conștientiza măcar această necesitate.

O poveste de viață, unde destinul este maestrul păpușar fără de care nimic nu s-ar întâmpla! O poveste dulce, emoționantă, care te face să crezi în finaluri fericite și în iubirea până la adânci bătrâneți!

“— Nu știu ce a fost în capul meu să îl invit la cină, îi spuse ea motanului, (……)

În loc să îmi văd de treabă, stau să gătesc pentru un tip. Și nici măcar nu știu dacă o să-i placă. De fapt, știu foarte bine de ce vine la cină. Îl interesează numai desertul….”

Dacă are sau nu dreptate, ne vom convinge pe măsură ce citim această carte. Până atunci, nu avem decât să savurăm discuțiile dintre cei doi.

Îmi place foarte mult faptul că autoarea a adus vorba despre România și despre domnitorul Vlad Țepeș și peisajele încântătoare care sunt în țara noastră. Dar și alte locuri pe care îmi doresc să le vizitez în viitor, unul dintre ele fiind Irlanda!

“Apoi își aminti vorbele lui, declarația pe care i-o făcuse în acea dimineață, și îndoielile o cuprinseră din nou. Oare le spusese tuturor iubitelor lui aceleași cuvinte sau chiar erau adevărate? Oare într-adevăr era îndrăgostit de ea? Părea un bărbat nobil și onest, dar niciodată nu se știe…”

Este de așteptat să fie sceptică, de înțeles având în vedere că a trecut printr-un divorț… Deci, destinul a avut grijă să-i demonstreze că iubirea nu întotdeauna durează până la adânci bătrâneți.

Pe de altă parte, Gérard are alte gânduri:

“Dacă Linda era să facă infarct când i-am zis că sunt îndrăgostit de ea, cred că leșină când o să audă că o duc să îmi cunoască mama, gândi el cu un oftat, zâmbind în sinea lui…”

Și exact după cum a prevăzut, Linda este mai mult decât uimită și șocată… Este de-a dreptul panicată, de parcă se va întâlni cu dușmanul și nu cu mama lui Gérard.

“Fără să găsească răspunsuri la nici una dintre aceste întrebări, Linda se afundă în pernele canapelei, schimbând canalele fără să vadă nimic în fața ochilor. Nici măcar nu observă cum Pirata se auto-servi din laptele și prăjiturile ei.”

Ce mi-a plăcut foarte mult este că autoarea Melinda De Ross a reușit încă de la începutul acestei povești să mă facă parte integrantă a acesteia, să îmi capteze atenția și să-mi stârnească curiozitatea de a descoperi ce se întâmplă până la final. Cu eleganță și duioșie a reușit să redea o poveste de dragoste ce încântă orice suflet romantic.

Linda și Gérard sunt de-a dreptul delicioși:

“— De ce te sperie ceva atât de minunat precum sentimentele pe care le împărtășim? 

Ea își ascunse din nou fața la pieptul lui. 

— Pentru că e ceva nou. Pentru că nu am simțit asta niciodată. Pentru că mi-e teamă. 

— De ce? 

— Să nu sufăr. Să nu te fac pe tine să suferi dacă relația noastră nu va merge așa cum trebuie.”

Ies la iveală problemele pe care Linda le-a avut cu fostul soț, și precauția ei în a se implica complet, independența pe care o prețuiește atât de mult, toate devin acum perfect acceptabile. Și este de datoria lui Gérard să o facă să iasă din carapace, să dărâme zidurile ei de protecție sau să o facă pe ea să se simtă suficient de în siguranță pentru a-și abandona temerile.

Printre atâtea lucruri bune își face simțită prezența nesiguranța, neîncrederea și pentru o perioadă, relația celor doi este pusă la încercare. Faptul că au sentimente profunde unul pentru celălalt, îi face să sufere cu atât mai mult.

Iubirea, fericirea pe care au simțit-o cât au fost plecați în România, întâmplările cu iz paranormal la care au luat parte în pădurea de la marginile Clujului — Hoia- Baciu, totul este supus acum încercării.

Autoarea reușește să transforme o poveste de dragoste într-una uimitoare! Dacă va reuși sau nu vă rămâne vouă să descoperiți. Eu pot doar să vă îndemn să citiți această carte deosebită!

Mulțumesc Melinda pentru cartea oferită pentru recenzie.

Nota mea pentru carte este 10!

P.S. : Sper ca toate cărțile tale să fie traduse și să apară și la noi. Mult succes pe mai departe!

“Iubirea este cel mai important lucru într-o relație, este esențială. Toate celelalte sunt auxiliare.”