Cadou de Sărbători

Încă de când mă știu mi-a plăcut iarna!

Cu fulgii pufoși cernuți prin sita rară a cerului, cu gerul care înroșea obrajii celor mici și îngheța vârfurile nasului, cu geamuri decorate de sărbătoare, cu chiotele de bucurie și bătăile cu bulgări…

A fost o vreme în care nu mi-a mai plăcut iarna așa de mult… atunci când a murit bunicul meu. Atunci nu am mai rezonat cu magia pe care o răspândea în jur. Dar, cum bine se știe deja, viața îți rezervă o mulțime de surprize!

Tot iarnă era, cu zăpezi ca în povești, când mi-am cunoscut soțul! Se pare că destinul a hotărât pentru mine că iarna este anotimpul care mă reprezintă! Sau îmi reflectă cel mai bine stările. Când rece și furioasă asemeni viforului ce spulberă zăpada, când fericită ca atunci când auzim colinde și împodobim bradul…

Iarna mi-a oferit, deasemenea, cel mai neprețuit cadou! Cel care m-a impresionat cel mai tare, mi-a adus bucuria în suflet pentru toată viața! Cu câteva zile înainte de Crăciun, trei mai exact, am primit un dar neprețuit, un motiv de sărbătoare anuală, care îmi aduce nenumărate bucurii: nașterea fiicei mele Anamaria acum 13 ani!

Cum să nu iubești iarna când ți-a adus asemenea bucurii și clipe magice? Cum să nu simți magia sărbătorilor când în acest anotimp ai primit sursa bucuriei de fiecare zi!

Așa că da! Iubesc iarna! Ador momentele unice pe care ți le oferă, cu generozitate, atunci  când te aștepți mai puțin! De atunci, cred mai intens în zicala: ce-i al tău e pus de-o parte!

Da, iarna, cu ninsoare sau fără; cu fulgi albi și pufoși sau mai mici, cu săniuțe pe derdeluș și oameni de zăpadă, cu brazi care își pleacă crengile spre pământ de încărcate ce sunt de zăpadă și colindele ce-ți răsună în suflet respirând bunătate, a devenit anotimpul meu preferat!

La mulți și fericiți ani, micuță speranță!

 

Cel mai frumos cadou pe care viața îl poate oferi!