O singură minune de Alina Cosma

Titlul: O singură minune

Autoare: Alina Cosma

Editura: Primus

Anul apariției: 2014

Număr de pagini: 186

”Maria Dan Alexandru, un bărbat greu de abordat, ajunge să se îndrăgostească de tânăra Dan Alexandra Maria, o ființă mult prea sensibilă pentru lumea în care trăiește. Amintiri adânc întipărite, gingășie, sensibilitate, o dragoste profundă, care depășește bariere, piedici și chiar moartea, este ce îi unește.

Dar ce va face Dan pentru a-și salva soția pe care o adoră, ca fiica lor să-și cunoască mama?

Viețile celor care îi înconjoară se vor schimba pentru totdeauna, iar singura minune pe care o recunoaște Dan în viața sa îi va oferi un dar pentru veșnicie.”

O singură minune este o poveste de viață, de dragoste, speranță și credință. Tot ceea ce pare o simplă coincidență face parte dintr-un plan divin. Nimic nu rămâne la voia întâmplării!”

Primul lucru care mi-a atras atenția asupra acestei cărți, pe lângă recenzia care mi-o recomanda, a fost coperta. Simplă și elegantă, de impact, în stil clasic ce denotă gingășie și profunzime. Descrierea acestei cărți mi-a stârnit interesul, iar de aici nu a mai fost decât un pas până mi-am luat cele trei cărți ale autoarei.

Un citat cu care sunt în totalitate de acord. Dragostea este sentimentul care-ți dă aripile pentru a zbura, este libertatea de a simți și a visa, este tot ce poate fi mai frumos în viața unui om!

O carte frumoasă de la început și până la sfârșit. Care te face să simți, te cutremură și te extaziază, îți oferă șansa de a visa într-o lume în care — de mult prea multe ori— ne lăsăm conduși de stresul de zi cu zi și uităm să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat!

O ședință, planuri și proiecte arhitecturale și o nouă arhitectă cu idei geniale… O șansă și o propoziție:

“— Înainte de a-ți prezenta planul final, te rog să mi-l arăți și mie.”

Facem cunoștință cu personajele principale încă de la început. El este hotărât și știe ce își dorește, ea este o tânără talentată și cu spirit de observație…

”Era un bărbat atrăgător, conformație atletică. Îi observase mâinile mari și curate. De fapt tot aspectul său era îngrijit. Și nu purta verighetă. Își dădu seama că era o persoană cu un anumit statut social, după țesătura fină a hainelor.”

Hmmmm…. se vede că îi place tot ce ține de design, observă totul într-o clipă.

Acest prim proiect o propulsează în carieră iar inginerul Maria Dan – care o susținuse încă de la început, propune celor din țară să o transfere, dacă Alexandra este de acord, la sucursala din Arabia Saudită.

Fata acceptă și se vede dintr-o dată pornită spre o nouă viață, total diferită de România…

“Începuse să o cuprindă teama gândindu-se la faptul că era o femeie singură într-o țară arabă, dar dacă ar fi refuzat oferta era convinsă că ar fi regretat.”

Inginerul, el fiind cel care o așteaptă la aeroport, îi dă anumite sfaturi despre ce nu trebuie să facă, conștient fiind că restul poate fi învățat pe parcurs:

”— Nu lăsa pe nimeni să-ți intre în cameră, zise el repede. Cu limba engleză te vei descurca foarte bine, adăugă el.”

Deși eroina noastră nu prea reușește să se adapteze în Riad, și asta nu se datorează diferențelor de cultură ci faptului că lumea o fixează insistent; este bucuroasă atunci când primește un proiect asupra căruia se poate concentra.

La început, relația dintre cei doi este cordială, însă pe parcurs se schimbă. După ce Alexandra se lovește de refuzul și desconsiderația de a fi tratată în același fel cu bărbații, aceasta își înghite pilula amară și își consideră lecția învățată. De acum va trebui să devină puțin mai dură.

Personajul Alexandra este impresionant. Reprezintă femeia eterică, care nu prea își dezvăluie gândurile, dar care își poartă cu curaj bătăliile, chiar și atunci când sorții de izbândă nu sunt în favoarea ei…

Pe de altă parte, eroul nostru fuge…  de amintiri, de durerea pe care o simte de câte ori revine în țară…

Ambele personaje au poveștile lor de viață, mai bune sau mai rele, dar care le-au călăuzit pașii.

O carte care se citește ușor, scrisă lejer, cu note de umor și acțiune ce nu stagnează nici o clipă. Nu realizezi cum dai paginile, interesat fiind să urmărești firul poveștii, să descoperi povestea celor doi, trăirile și emoțiile care răzbat dintre rânduri.

“— Ți-e dor de ai tăi?

— Puțin… mai mult…

— Probabil și lor de tine.

— Mă îndoiesc!

— De ce nu le-ar fi?

— Sunt mai încăpățânați.

— Așa, ca tine?

— Așa ți se pare că sunt eu?

— Cam așa.

— Atunci mai uită-te în oglindă!”

Discuțiile din care transpare umorul fin, întrepătrunse cu cele serioase, schimbul de informații despre trecutul fiecăruia; toate ajută cititorul să pătrundă într-o oarecare măsură în mintea celor doi, să-i înțeleagă mai bine. Dansul acesta al cunoașterii, prietenia care se leagă între cei doi, cu pași mici dar siguri; fac cititorul curios.

Sensibilitatea și emoția cu care este scrisă această carte m-au cucerit încă de la început. Autoarea efectiv atinge sufletul cu această poveste sensibilă, ne afectează prin impactul emoțional rămas în urma lecturii de neuitat.

Atracția care se înfiripă între cei doi iese în sfârșit la iveală!

”— Dă-mi te rog șansa să îți demonstrez că un bărbat este în stare să iubească o femeie!”

Între-un mod simplu, cu atenția pusă pe emoțiile pe care autoarea reușește să le transmită, cititorului i se dezvăluie o poveste romantică, de tip clasic, ce cucerește și aduce tot timpul un zâmbet pe față.

Povestea de dragoste dintre Dan și Alexandra mi se pare că evoluează mult prea repede. Parcă nu s-au cunoscut chiar atât de bine și deja s-au logodit… Știu că există dragoste la prima vedere, dar totuși… În schimb, mă uimește sinceritatea cu care discută Dan și Alexandra despre tot ceea ce simt. E ca și cum, odată logodiți, au lăsat jos toate barierele, au dezactivat toate sistemele de protecție. Încep să fie cu mult mai deschiși unul față de celălalt abia după ce oficializează logodna. Adică, și până acum au vorbit, dar aveam senzația că ceva rămânea nespus.

Singurul aspect al acestei cărți pe care consider că autoarea ar putea încerca să-l schimbe este modul în care regionalismele apar în text. Cumva, am avut impresia că acestea au fost oarecum în neconcordanță cu tonul și muzicalitatea cărții. În rest, am avut parte de o lectură plăcută, care mi-a demonstrat, încă o dată, că dragostea adevărată nu dispare decât odată cu cel care iubește.

Un cuplu ale căror emoții și sentimente răzbat timpurile, dăinuie peste ani, rămân în memoria cititorului care va crede de acum înainte. Va crede că iubirea nu se sfârșește o dată cu persoana iubită….

După nuntă lucrurile ar trebui să se așeze și totul să meargă perfect, nu? Ei bine, se pare că nu….

Sora Alexandrei, Florentina, le cauzează o grămadă de probleme celor doi… îi aduce chiar în pragul divorțului. Vă las pe voi să descoperiți motivul.

După ce trece și această criză, Dan și Alexandra capătă din ce în ce mai multă încredere unul în celălalt, sunt mai uniți, ne arată că se iubesc cu adevărat. Totuși, se pare că soarta tot nu are de gând să-i mai lase în pace. Problemele se țin lanț.

“— Alex, suntem doi în rezolvarea acestei probleme, nu ești numai tu! Te rog să mă lași să-ți fiu alături!”

La un an de la căsătorie, Alexandra este disperată deoarece nu reușește să rămână însărcinată. Programări, doctori, consultații și analize peste analize, iar la final vine un diagnostic fără speranță. Dar, credința Alexandrei ne arată că uneori, pentru cei ce își doresc cu adevărat, Dumnezeu face minuni.

Dar, situația se complică în timpul sarcinii, când Alexandra este diagnosticată cu anevrism cerebrale necesită o intervenție chirurgicală de urgență…

Un destin crud, care se încăpățânează să le ofere unora mai multe necazuri tocmai pentru a învăța să aprecieze bucuriile!

Dacă totul se va termina cu bine sau nu, vă rămâne vouă să decideți.

O poveste absolut impresionantă, marcantă,  despre iubire și sacrificiile făcute în numele acesteia. Un final atât de plin de emoții încât mi-au trebuit ore bune ca să-mi revin. Superbă carte, atât pot spune!

Nota mea pentru carte este 9,5.

Reclame

42 de gânduri despre &8222;O singură minune de Alina Cosma&8221;

      1. Mulțumesc, Geo! E o recenzie frumoasă și mi-ai dat o temă de casă cu observația pe care ai făcut-o. Va trebui să iau din nou cartea la puricat și voi sfârși prin a vărsa o grămadă de lacrimi… Puțin mi-e ciudă, dar în sensul bun, pe voi, fetelor, că știți să faceți asemenea recenzii. Dar nu poți să faci de toate 😉

        Apreciat de 1 persoană

  1. Foarte frumoasa recenzie, felicitari Geo! Nu am citit cartea, dar cred ca mi-ar placea. Multumesc de recomandare! Sper ca dupa atata suferinta, personajele au parte de un happy-end. De fapt, eu asta sper la toate cartile…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la ancasicartile Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.