Ciocolată, dragoste și Crăciun de Anne K. Joy

Titlul: Ciocolată, dragoste și Crăciun

Autoare: Anne K. Joy

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 226

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

”Julia Bailey este o femeie nefericită și nu se sfiește să-și recunoască acest lucru. S-a căsătorit tânără, dar mariajul a durat relativ puțin, soțul ei fiind ucis într-un schimb de focuri. Deși moartea lui Richard a avut un impact devastator asupra Juliei, ea a reușit cumva să reziste durerii nimicitoare și sentimentului de culpabilitate.

La trei ani după evenimentul fatal, Julia este complet schimbată. Este departe de femeia iubitoare și dulce din timpul mariajului. Deține o cafenea în Salt Lake City, o afacere pe care a reușit să o ducă de la faliment la succes, însă la ce bun dacă inima îi este de gheață, iar în pragul sărbătorilor devine și mai morocănoasă decât de obicei?

Însă, viața îi ia un alt curs odată cu apariția lui Duncan McKendrick, care nu este deloc întâmplătoare. Mai mult decât atât, el își propune să o cucerească pe tânăra și enigmatica văduvă, promitându-și să o readucă la viață. Desigur, ea opune rezistență, deși știe că astfel Duncan o va dori și mai mult.

Să fie el bărbatul pentru care Julia își va schimba întreaga existență? Poate să readucă spiritul Crăciunului și dragostea într-o inimă de gheață?”

Deoarece Decembrie este luna magică a bucuriei, a sărbătorilor de iarnă, atunci când toți credem în miracole și în fericirea până la adânci bătrâneți, cartea autoarei Anne K. Joy, cu un titlu foarte sugestiv, este potrivită acestei perioade.

De această autoare am mai citit “Dragoste în 30 de zile” care m-a uimit prin finalul cu totul neașteptat.

“Ciocolată, dragoste și Crăciun” m-a ispitit încă de la început. Un titlu care atrage cu siguranță atenția, o copertă care este foarte sugestivă și nu mai este decât un pas… Pe care l-am făcut: am început să citesc cartea!

“Urăsc sărbătorile de iarnă! Sunt cele mai triste momente din an (…..) Nimic nu m-ar putea face să-mi schimb opinia. Nici dacă s-ar nărui cerul peste mine.

Este al treilea an pe care îl termin cu amărăciune în suflet. Trei ani blestemați de când Richard a fost ucis. Trei ani de când port cu dispreț titulatura de văduvă.

(…….) Încă retrăiesc cu aceeași intensitate momentul în care am fost anunțată că Richard a fost ucis în urma unui schimb de focuri între poliție și o gașcă de narcotraficanți. Totul s-a schimbat în acel moment. De atunci mă simt ca și când aș fi fost aruncată într-o cameră frigorifică. Este rece în jurul meu. Atât!”

Orice femeie căsătorită rezonează cu Julia, personajul feminin, dacă s-ar afla în situația ei. Dacă ai avut un soț, iar acesta a fost ucis… cred că este normal să te simți așa. Să simți că nu mai ai aer să respiri, să te simți congelată și fără chef de viață.

Julia este o tânără pe care destinul s-a încăpățânat să nu îi acorde fericirea pentru un timp mai lung. Acum, se luptă cu depresia de după moartea soțului, mai ales în perioada sărbătorilor, când acesta a fost omorât chiar înainte de Crăciun…

O carte frumoasă, o poveste de dragoste încântătoare, numai bună de citit în timpul sărbătorilor de iarnă. Am avut parte de durerea și supărarea Juliei, dar și de fiorii atracției și dragostea nou descoperită. Prima întâlnire între Duncan și Julia are loc după demisia lui George — băiatul care se ocupa cu aprovizionarea. Este amuzantă întâlnirea deoarece efectiv sar scântei. Julia se poartă ca o îngâmfată încă de când l-a cunoscut. Este ușor de înțeles de ce, se simte amenințată de ceea ce simte în preajma lui.

În sfârșit, realizează că se simte singură, pentru prima dată în ultimii 3 ani…

Mi-a plăcut foarte mult prietena Juliei, Wendy. Este tipul de prirtenă adevărată, de nădejde, care nu te lasă la greu. Care îți spune în față atunci când greșești!

“În curând se împlinesc trei ani. Ai plâns destul. Ai suferit suficient. Ai ținut doliu prea mult.”

Tot timpul o încurajează și nu o lasă la greu. E norocoasă Julia că o are!

O carte care tratează un subiect pe care niciodată nu-mi doresc să o experimentez. Dar, această temă îți oferă atât de multe posibilități… Te face să te gândești la cum ai reacționa tu și la ceea ce înseamnă cu adevărat pierderea unui soț…

Dacă privesc totul din punctul de vedere al Juliei, o pot înțelege cu adevărat. Deși îmi dau seama că totul pornește de la teama ei de a se mai implica, teama de a nu suferi din nou…

Am avut parte de o lectură interesantă, care mi-a adus lacrimi în ochi și în același timp zâmbetul pe buze. Se pare că, atunci când crezi că ești la pământ, pe undeva, prin întunericul în care te găsești, apare și o rază de speranță.

Momentul în care a discutat cu adevărat cu Duncan mi-a rămas întipărit în minte datorită cuvintelor acestuia:

“— Cred doar că unii insistă în ideea că îți vor binele, dar acționează greșit.”

Îi dădea dreptate. Era conștientă și ea că, pe măsură ce ei insistau, ea se încăpățâna… Poate că și acesta este un pas înainte spre vindecare, poate va începe și ea să-și retrăiască viața.

“Îmi era dor să trăiesc, dar refuzam să admit acest lucru.”

Din acest moment începe dansul timid al cunoașterii, al testării atracției, rezistenței Juliei și încrederea unuia în celălalt, care trebuie câștigată. Duncan are o misiune grea: cea de-a o face pe Julia să iasă din colivia unde s-a retras după moartea soțului. Este o bătălie grea, o înfruntare a voințelor, dar cum amândoi nu știu să renunțe… oare ce se va întâmpla?

Dialoguri amuzante pe alocuri, presărate cu ironii și momente pline de tensiune; o acțiune captivantă, o poveste de dragoste care îți umple sufletul de fericire.

Momentul tragic al cărții, când Julia se află pe marginea abisului, pe punctul de a plonja în gol, este clipa în care îi ia foc cafeneaua:

“— Dar iubești localul. 

 — L-am iubit, i-am răspuns. Acum e scrum. Și pe Richard Bailey l-am iubit, iar acum nici cenușă nu mai este. Vezi, e mai bine să stai departe de mine, l-am sfătuit eu.”

Dar Duncan este un tip insistent. Nu se lasă cu una, cu două. Chiar și după ce Julia îi spune că ultimele cuvinte pe care i le-a adresat soțului în noaptea fatidică au fost că își dorește ca el să moară, tot nu se lasă. Ăsta da, bărbat hotărât!

O carte în care înveți să iei viața de la capăt, să treci mai departe, unde vezi că, de cele mai multe ori, ți se oferă și a doua șansă. Am citit cartea cu mare plăcere, m-am convins că Julia este suficient de puternică cât să treacă peste această depresie. Iar Duncan, el este tipul pe care orice femeie și l-ar dori în viața ei!

“Aș putea să-mi clădesc rapid o relație pasageră, dar eu te vreau pe tine. Pentru că știu că atunci când mă vei accepta, mi te vei dărui complet, pentru totdeauna. Tu nu vii și pleci la primul obstacol, ci rămâi și lupți chiar și după epuizare.”

Se pare că Duncan, în puținul timp de când o cunoaște, a ajuns să o descifreze destul de bine. Este ca un Moș Crăciun întruchipat, hotărât să-i îndeplinească toate dorințele, chiar și pe cele pe care nu știa că le are!

“Incredibil! Mi se părea incredibil. Cineva, adică un necunoscut care pătrundea cu pași mari în viața mea, făcuse un real efort pentru mine.”

Mai rămâne o singură întrebare: cum se termină povestea lor?

Vă recomand această carte. Cu speranța că o veți citi, că va fi pe placul vostru și că, la final, veți avea un zâmbet pe față, vă urez lectură plăcută.

Nota mea pentru carte este 10!