Geo

Adio!

O, rămâi…

O, rămâi, rămâi cu bine

Tu, suflet chinuit de griji!

Tu, negură cu lacrimi albe

Pe cerul inimii-n culori…

🌹

O, rămâi, rămâi la mine

Suflet chinuit de dor!

Ce strigă-n gând toată durerea

Ce plânge fără să-l aud…

🌹

O, rămâi, rămâi în pace

Suflet rupt de amintirea

Durerilor ce nu mai mor,

Și care dor…

🌹

O, rămâi… un dor năvalnic

Nespus în lume, tuturor,

Să șoptești vânt, să spui furtună,

Inimilor ce poartă același gând.

🌹

O, rămâi…. o lacrimă

Pierdută râu pe un obraz.

Cu urme, cețuri după ploaie

În al sufletului larg talaz.

🌹

O, rămâi… rămâi și spune

Tuturor ce-s în necaz

Că iubirea n-are nume,

Nici moment și nici macaz.

Publicat în De la Gellulah citire...Etichetat 12 comentarii

12 gânduri despre &8222;Adio!&8221;

  6. Cică roboții ar putea fi rivalii umanității. În curând, inteligența artificială va putea să compună versuri și să scrie cărți. Ar putea un computer să stoarcă emoții și să-și verse sufletul în cuvinte? Nu cred…Ce doruri ar putea să aibă un calculator? Un hard extern sau poate un cablu de internet?

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.