Blue de Danielle Steel

Blue

Titlul original: Blue

Autoare: Danielle Steel

Editura: Litera

Colecția: Blue Moon

Anul apariției: 2018

Traducerea: Adela Crăciun / GRAAL SOFT

Număr de pagini: 256

” Ginny Carter a fost cândva o stea în plină ascensiune la știrile TV, căsătorită cu un prezentator de top, având un fiu de trei ani și o viață fericită în Beverly Hills — până când întreaga ei lume se prăbușește într-o clipită pe autostradă, cu două zile înainte de Crăciun. Distrusă, ea încearcă să-și pună ordine în viață, lucrând în domeniul drepturilor omului prin cele mai cumplite zone din întreaga lume.

Apoi, la comemorarea accidentului fatal — pe când se gândește ea însăși la moarte —, Ginny întâlnește un băiat care îi va schimba viața pentru totdeauna. Blue Williams, de treisprezece ani, trăiește pe străzi, abandonat de familia sa, mergând rareori la școală. Urmându-și instinctele, Ginny îl ia la ea acasă, dar, suspicios, băiatul fuge în repetate rânduri. Totuși, se întoarce de fiecare dată, iar prietenia lor se adâncește.

Blue este plin de entuziasm, cu un amestec irezistibil de inocență și înțelepciune, în ciuda vârstei sale. Astfel, fiecare devine pentru celălalt familia pe care a pierdut-o. Însă, tocmai când Blue începe cu adevărat să aibă încredere în ea, Ginny află despre o trădare șocantă pe care acesta i-a ascuns-o. Este o rană prea adâncă pentru a se vindeca, sau va fi ea capabilă să treacă peste acest fapt pentru ca totul să devină ca mai înainte?”

Danielle Steel este una dintre cele mai de succes autoare contemporane. Cărțile ei s-au vândut în 650 de milioane de exemplare în întreaga lume, numeroasele ei bestselleruri internaționale fiind traduse în 43 de limbi și publicate în 69 de țări.

• “Viața este o țesătură de momente speciale, momente de bucurie, de tristețe, de fabuloasă bogăție, de înțelepciune incredibilă, momente de neuitat, care își lasă amprenta asupra întregii existențe, momente care trebuie prețuite. 
• Fie ca toate momentele voastre speciale să fie prețioase, fericite, să vă schimbe viețile în bine și să se dovedească a fi mari binecuvântări.”

Aceasta este o parte din dedicația de la începutul acestei cărți, dedicație care este emoționantă și în același timp, plină de speranță.

“De când începuse să lucreze pentru SOS Drepturile Omului, învățase multe despre cruzimea oamenilor împotriva semenilor și despre dificultățile locuitorilor din țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.”

Se pare că lume-i rea peste tot și lucrurile nu se schimbă prea ușor…

Ginny este o persoană simplă și complicată în același timp. Lucrează pentru SOS Drepturile Omului, în orice colț al lumii o poartă misiunile ei. Cunoaște o lume plină de nevoi, o lume dură, fără prea multe posibilități, dar cu multe nevoi. Iar ea este implicată cu tot sufletul în acest proiect.

Mă nedumerește un lucru: faptul că stă cât mai departe de LA… Cu toate că tatăl ei este bolnav de Alzheimer și locuiește cu sora sa Becky și familia acesteia; ea nu merge în vizită.

“Tot ce-și mai dorea Becky acum era ca sora ei să-l viziteze până nu era prea târziu. Încerca să-i transmită acest mesaj lui Ginny fără a o face să se simtă vinovată sau să o sperie.”

Crăciunul este ziua nefastă din viața lui Ginny, zi pe care aceasta și-ar dori din tot sufletul să o scoată din calendar dacă ar putea…

”Era singură, iar Mark și Chris erau morți.”

Este cumplit să treci prin ceea ce a trecut ea. Nici nu vreau să mă gândesc la sceastă posibilitate…

”Tot ce-și dorea era să fi murit odată cu ei, însă în mod crud, supraviețuise. Povara ei era să trăiască fără ei pentru tot restul vieții. Gândul acesta era mai mult decât putea suporta, când își îngădui să reflecteze la el, ceea ce i se întâmpla destul de rar, însă nu-l putea evita niciodată în această zi. Amintirile o bântuiau ca niște fantome.”

În acest ajun al Crăciunului, regretele și suferința o atacă iar. Simte că nu are nici un rost pe lume, conștientă fiind că nu-i mai pasă dacă trăiește sau moare, ba chiar se hotărăște să sară de pe pod, să se înece și să încheie odată pentru totdeauna socotelile cu viața…

”I se părea de o oarecare încărcătură lirică să moară în aceeași zi în care muriseră ei, chiar dacă trei ani mai târziu.”

Dar, se pare că maestrul păpușar care controlează ițele încurcate ale destinului este ferm hotărât să-i dejoace planurile. Cum? Simplu! I-l scoate în cale pe Blue — un băiețel ce locuiește într-o cabană ce aparține domeniului public. Un copilaș orfan care are nevoie de ajutorul ei în aceeași măsură în care și ea are nevoie de ajutorul lui… Un suflet nevinovat care a cunoscut durerea și tot ce poate fi mai rău în viață.

“Avea cei mai albaștri ochi pe care îi văzuse vreodată și o față dulce, copilăroasă și ingenuă când se uită mai atent. Avea sentimentul că le fusese parcă menit să se întâlnească în acea seară.”

Nici nu își dă seama câtă dreptate are!

Ca de fiecare dată, Danielle Steel reușește să mă emoționeze. Poveștile sale de viață sunt cutremurătoare și de neuitat. Te solicită emoțional, te conduc pe drumuri nestrăbătute și îți face cunoștință cu cea mai neagră disperare, te șochează prin faptele unor așa-ziși oameni buni care se dovedesc a fi adevărați monștrii, pentru ca apoi să-ți arate că, pentru fiecare, există și o a doua șansă.

Personaje puternice, care ți se lipesc de suflet, atât Ginny cât și micuțul Blue, sunt doi luptători care nu și-au pierdut speranța chiar dacă s-au lovit de cele mai negre coșmaruri pe care un om le poate trăi.

Blue este uimit de Ginny și de bunătatea ei. Nu-i vine să creadă că mai există asemenea persoane, cărora le pasă. Ginny în schimb, este hotărâtă să-l lase pe Blue în siguranță atunci când va pleca iar.

“Era convinsă că exista un motiv pentru care drumurile lor se intersectaseră, iar acesta era să se îngrijească de soarta lui.”

Ginny reușește să ia legătura cu mătușa lui Blue, iar de la aceasta află povestea tristă a băiatului. Aceasta îl iubește, dar stă într-o casă mică și are trei copii…plus un iubit pe care Blue nu-l suportă deoarece bea. Femeia speră ca Blue să fie adoptat și să poată duce o viață mai bună decât cea pe care o duce acum. Ginny în schimb, este decisă să-l știe în siguranță și mergând la școală, atunci când va pleca într-o nouă misiune. Ba chiar își dorește să-i găsească o locuință sigură și stabilă.

Blue este plin de surprize! O interpretare la pian, foarte profesionist executată, ne lasă să vedem că acest micuț este unul special, care merită să fie salvat.

“O interpretare plină de virtuozitate, un băiat extraordinar de talentat — nu-i putea trece prin minte cum și unde învățase.”

Cu toate acestea, la șase săptămâni după plecarea ei în Afganistan, Blue părăsește atât adăpostul pentru tineri cât și școala… o dezamăgire mare pentru Ginny. Oare Blue să nu mai poată fi reintegrat în societate?

Întoarsă la New York, îl caută timp de două săptămâni și dă de el fix când să plece spre Washington. Rămâne să se vadă cu Blue când se întoarce… Acceptă ca Blue să locuiască iar cu ea, cu condiția ca acesta să meargă din nou la școală. Ușor ușor, observăm cum cei doi încep să se încreadă din ce în ce mai mult unul în celălalt, ba chiar se vindecă unul pe altul.

O poveste impresionantă, care îți aduce lacrimi pe obraji și speranță în suflet. Blue și Ginny sunt mama și fiul care au încredere unul în altul. Iar Ginny este dispusă să lupte pentru micuț, dar asta este altă poveste ce vă rămâne de descoperit.

Pe parcursul poveștii, îi cunoaștem din ce în ce mai bine pe cei doi, iar povestea lor ne aduce speranță în suflete. Fiecare dintre ei are dreptul la o nouă șansă în viață după atâta suferință. Se pare că, în lumea aceasta, mai există și oameni speciali!

O carte pe care am simțit-o! În care emoțiile au fost la conducere, iar la final am fost bucuroasă că am avut ocazia să citesc “Blue”.

“Poveștile vechi se terminară. Iar cele noi abia începuseră. Durerea amintirilor de demult începu să se stingă. Se formaseră noi legături. Și vieți noi se ridicară din cenușa celor vechi.”

Nota mea pentru carte este 10!