Platon (428 – 347 î. Hr.)

Provine dintr-o familie de aristocrați. Elev al lui Socrate, despre care marele înțelept a spus că, în acea noapte văzuse în vis o lebădă albă — semn că va avea un elev nou ce va deveni unul din cei mai luminați gânditori ai lumii.

În 387 î. Hr. întemeiază la Atena o școală de filozofie. Receptarea lui Platon s-a modificat mereu de-a lungul vremii: învățător divin — în antichitate; precursor al viziunii creștine asupra lumii — în Evul Mediu; filozof al dragostei ideale și utopist politic — în Renaștere.

S-au păstrat integral aproape toate operele sale: Apărarea lui Socrate; Phaidon; Banchetul; Phaidros; Republica; Parmenide; etc.

Mitul peșterii este unul dintre cele mai cunoscute dintre ele, studiat la filozofie de toți elevii claselor a 12-a de uman, pe vremea mea…

Platon a murit în anul 347 î. Hr., de ziua sa, în timpul unui banchet.

@ “Bogăția nu e deloc oarbă — e perspicace.”

@ “Puternic este acela care știe să tacă atunci când are dreptate.”

@ “Tot ceea ce produce trecerea de la neființă la ființă e creație.”

@ “La orice întrebare se poate răspunde, dacă întrebarea e pusă corect.”

@ “Noi, de fapt, nu știm nimic.”

@ “Copiilor nu trebuie să le lăsăm aur drept moștenire, ci mai mult bun simț.”

@ “Temeiul oricărei înțelepciuni este răbdarea.”

@ “Nimeni nu se apucă să facă același lucru ca mai înainte dacă în viitor va putea să facă ceva mai bun.”