De veghe timpului n-am stat

De veghe timpului n-am stat.

A curs ușor, a fost un fum,

Am mers cu viteză pe drum.

Am alergat spre idealuri,

Pierzând momente, clipe, lauri.

S-a scurs prin viață ne-ncetat,

A trecut și-a lăsat scrum.

Un fir de praf bătut de vânt,

Un rând prin carte alunecând,

Un zbor, din drum oprit.

O clipă-n viața la asfințit,

O stea pierdută-n cerul infinit.

De veghe timpului n-am stat

Și e păcat…

Am uitat de bucurii,

Să mai fim din nou, copii.

Să fim sinceri și direcți,

Să fim drepți, să fim corecți.

Am alergat în pași de dans,

Am sărit peste necaz,

N-am băgat în seamă valuri,

Am văzut doar idealuri.

De veghe timpului să stăm.

Să ne gândim, să profităm,

De un moment pierdut de timp.

Să punem totul în balanță,

Să cugetăm la a noastră viață.

Din timp să rupem un minut

Să ne gândim la ce-am avut.

La ce-am pierdut.

Să vedem ce facem noi,

Nu ce face celălalt

În minutul ce-a trecut.

De veghe timpului n-am stat.

N-ai stat nici tu!

Dar, poate-acum, ai un minut…

Să te gândești la mii povești,

Din care tu ai învățat,

Sau nu…