Lorene de Alex V. Miller

Titlul: Lorene

Autor: Alex V. Miller

Editura: Act și Politon

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 464

“Trecutul, prezentul și viitorul sunt legate de un singur nume: Lorene.

Călătoria lui Karine în Franța îi va schimba viața pentru totdeauna. Regăsirea cu tatăl ei este primul eveniment dintr-o serie de întâmplări la limita vieții. Tăcerea ei, cauzată de o comă profundă, oferă cititorului privilegiul de a cunoaște celelalte planuri componente ale romanului, poveștile fiecărui personaj influent din viața Karinei și, mai ales, frumoasa poveste de dragoste a părinților săi, Ashley și Phillip.

Oare există minuni? Dacă există, atunci cu siguranță că oamenii sunt capabili să le producă.”

”Simțea că se întoarce acasă. Ce ironie a sorții. Își jurase că nu se va mai întoarce niciodată în țara care îi distrusese copilăria și îi omorâse mama și iată că acum era singurul loc în care simțea nevoia să fugă de suferința pe care i-o provocase persoana căreia ea îi dăruise totul. Dragostea ei, tinerețea și viitorul ei. Lăsase garda jos crezând că a întâlnit dragostea vieții ei. Simțise cu toată ființa că Phillip era bărbatul ales. Se îndrăgostise la nebunie de el și acum se mira cum oare putuse el să se prefacă atât de bine, încât să o facă să creadă că este iubită cu adevărat. Începea să înțeleagă suferințele prin care trecuse mama ei. De la fericire la disperare. Prin asta trecea și ea acum.” — fragment din carte

Prima dată când am auzit de această carte am fost intrigată de coperta frumoasă. Apoi am citit pe pagina autorului câteva fragmente care sunau de-a dreptul incitant. Apoi, însuși autorul mi-a trimis un mesaj, cam bombastic fie vorba între noi, și la final m-a întrebat dacă aș citi cartea lui. Nu-mi plac autorii care te abordează și apoi nu spun nici măcar “la revedere”. Poate de aceea am fost reticentă în a-mi cumpăra cartea. Pe care, nici în ziua de azi nu o am.

Dar, datorită recenziei prietenei mele Oli, am devenit și mai curioasă în privința acesteia. Mulțumesc, Oli, pentru că mi-ai împrumutat cartea! 😘

”Nu te lăsa condus în viață de temerile din mintea ta. Lasă-te condus doar de visele din inima ta.” — Roy T. Bennet

Foarte frumos acest citat! Este un sfat potrivit pentru oricine. Cu toții ar trebui să avem încredere în noi înșine și să ne urmăm visele.

“Simțeam cum toate acele priviri iscoditoare încearcă să pătrundă dincolo de ceea ce puteau vedea cu ochiul liber, vrând parcă să descopere istoria unei povești ce fusese ascunsă atât de bine timp de douăzeci și patru de ani și care abia acum ieșise la suprafață.”

Încă din primele pagini ale romanului, o cunoaștem pe Karine. Este o tânără dezinvoltă, care ne intră la suflet. Aflăm o mulțime de lucruri despre ea, printre care și faptul că îi este frică de înălțimi, dar și că, a sosit la Paris fără știrea mamei sale… De ce? Ca să-l cunoască pe bărbatul pe care mama ei îl iubea și probabil, că-l și ura, în același timp…

”Trebuia să știu dacă e vinovat pentru toți anii în care mama mea a plâns, a suferit și a ales să rămână singură toată viața.

Era prima întâlnire cu tatăl meu.”

Cu un stil lejer și deschis, autorul ne redă o întreagă tragedie. O poveste desprinsă parcă din telenovele. Ești încântată de ce citești și curioasă să descoperi ce se întâmplă pe parcursul poveștii. Am savurat acest roman care mi-a plăcut. Am admirat modul în care autorul percepe și redă anumite stări sufletești, cum ne ține în suspans cu această poveste.

”Lorene” este povestea de iubire a unei femei împletită cu dragostea pierdută și regăsită a alteia.

Karine vrea să-și cunoască tatăl și să afle de la acesta toată povestea pe care mama i-a ascuns-o.

“Ce i-aș putea spune, cum l-aș putea ierta pentru faptul că nu a fost lângă mine până la această vârstă. Și, deși poate în total mă gândisem sute de ore la asta, niciodată nu am reușit să mă hotărăsc care va fi prima întrebare pe care i-aș adresa-o. Ce știam foarte clar era faptul că nu l-aș fi putut ierta niciodată pentru ceea ce a făcut. Și asta i-aș fi spus-o în față.”

Cu inima-n gât, Karine pornește spre tatăl său, care până de curând, era o enigmă pentru ea.

“Imaginea aceea. Ochii aceia triști…

În poza găsită pe internet, m-au tulburat cel mai mult ochii. Frumoși, mari, negri, cu niște gene lungi și dese, dar în care se citea o tristețe imensă. Am știut inconștient din primul moment că el era tatăl meu. Nu aș putea să explic de ce am crezut asta încă din prima clipă, dar cert este că am plecat la Paris dorind doar să-l cunosc.”

Un roman interesant, o saga de familie chiar, având mai multe povești împletite. Îmi place cum sunt construite personajele și modul în care interacționează.

Am rămas surprinsă de emoțiile pe care reușește să le transmită autorul, de modul de scriere uimitor, dacă ținem cont că este vorba despre un debutant. Cu toate că mai trebuiesc netezite anumite aspecte, sper ca de acum înainte să ne ofere romane din ce în ce mai bune. Uneori, am avut impresia că se cam pierde în prea multe detalii, alteori mi-aș fi dorit să fi insistat pe anumite detalii; dar per total, “Lorene” este un roman care merită citit.

Karine, pentru a putea merge să-și cunoască tatăl, lucrează pe timpul verii la o familie de greci în restaurantul acestora. Apoi, își minte mama în legătură cu destinația ei… toate acestea pentru a-l cunoaște pe tatăl despre care nu a știut niciodată nimic…

Modul în care autorul reușește să ne redea, cu emoție și stârnind lacrimi, tragedia patronilor restaurantului; cum bărbatul s-a închis în el și a refuzat orice interacțiune și felul în care Karine a reușit să-l readucă la viață — ca să spun așa; toate acestea vin să sublinieze talentul autorului.

Aceasta este una dintre poveștile cărții. Mai avem și povestea tragică și dureroasă a părinților fetei și multe altele pe care vă invit să le descoperiți.

“Dacă totuși mama a avut dreptate și cel mai bine pentru mine ar fi să nu-mi cunosc tatăl niciodată?”

Aceasta-i întrebarea care o chinuie pe Karine înainte de întâlnirea cu tatăl ei. Avem parte de foarte multe emoții la această petrecere unde tatăl ei o numește Lorene…

”Nimeni nu o mai strigase așa, decât tatăl meu. Acum am înțeles în sfârșit adevărul. Dar ce secret se află în spatele acestei iubiri imense, de nu au putut fi împreună? Cine a putut rupe o asemenea dragoste de a trebuit ca unul să stea în America și celălalt în Europa?”

Un mister momentan, ce va fi elucidat mai târziu. O poveste tristă, ce a adus doar nefericire celor implicați și a lăsat o imensă durere în suflet. Ca să nu mai spunem că un copil a crescut fără tată din această cauză…

Modul amuzant și neîndemânatic în care Karine îl cunoaște pe Ludovic mi-a adus un zâmbet pe buze… Se observă cu ochiul liber că cei doi sunt atrași unul de celălalt, dar… mai au cale lungă până la final și multe piedici de înfruntat.

“Era prea târziu. Am știut din prima secundă că nu are nicio șansă să-mi țină toată greutatea cu o singură mână. Sau poate ar fi putut, dacă n-ar fi fost ud pe mâini. Privirea mea disperată a întâlnit din nou ochii lui negri. De data asta nu mai zâmbeau. Ca și a mea, privirea lui era disperată.”

Un accident grav, o comă profundă, riscul de a rămâne paralizată pentru toată viața, toate acestea schimbă dramatic cursul acțiunii. De aici, romanul se împarte în două. Pe de-o parte îi avem pe Karine și Ludovic și toată drama lor care te ține cu inima-n gât; iar pe de altă parte îi avem pe Ashley și Phillip, părinții lui Karine, care o caută disperați și nu reușesc să dea de ea… De ce? Pentru simplul fapt că Ludovic nu cunoștea adevăratul nume al lui Karine și a fost nevoit s-o înregistreze drept soția sa pentru ca aceasta să poată beneficia de asistență medicală corespunzătoare.

“Lorene” este un roman despre puterea unei femei. Puterea de a face față greutăților vieții, rezistența și forța de a merge mai departe. Povestea, spusă cu simplitate, atrage și menține atenția cititorului. Suspansul în care ne ține autorul este la mare înălțime. Nu lași cartea din mână deoarece îți dorești să afli cum se va termina această poveste.

Își revine Karine după accident? Se reîntâlnesc părinții ei? Ce se întâmplă cu Ludovic?

Acestea sunt doar câteva întrebări care cer să primească un răspuns. Citind acest roman, aveți parte de o poveste deosebită.

Mi-aș fi dorit ca autorul să insiste puțin mai mult pe povestea dintre Karine și Ludovic. Aș fi vrut ceva mai multe detalii spre final, în privința ambelor cupluri, să fie ceva mai credibil. Elementul fantastic introdus pe final consider că nu-și avea rostul. De asemenea, mi-aș fi dorit ca rândurile cărții să nu fie atât de înghesuite. Efectiv am avut dureri de cap citind cartea. Mai sunt și dialogurile, unde autorul mai are de lucrat. Insistența cu care ne spune numele celor care discută este neverosimilă. În vorbirea curentă nu folosim numele interlocutorului la fiecare dialog.

Pentru un debut literar, romanul “Lorene” este o carte surprinzătoare. Autorul dă dovadă de talent, dăruire și știe să transmită emoțiile. Sper, pe viitor, să mă surprindă cu cărți cât mai bune!

Nota mea pentru carte este 9.

Reclame

18 gânduri despre &8222;Lorene de Alex V. Miller&8221;

  1. Cu drag, Geo! Mă bucur că te-am tentat și că ți-a placut cartea! Și mie mi-a plăcut, după cum știi. Felicitari pentru recenzia frumoasă, detaliată și bine punctată pe care ai făcut-o! Dacă n-aș fi citit cartea, recenzia ta m-at fi convins cu siguranță. Într-adevăr, e un roman de debut foarte promițător.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Mariam Oana Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.