Londra. Pasiuni dezlănțuite de Rodica Mijaiche

Titlul: Londra. Pasiuni dezlănțuite

Autoare: Rodica Mijaiche

Seria: Pasiuni, volumul 3

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 322

“De-a lungul anilor, Carlo Di Angeli și-a făurit o viață care să nu-i amintească nimic din trecutul lui dureros. Ajuns fotomodel de succes, el nu-și oferă dragostea, ci doar trupul și puțin din timpul lui femeilor ce intră și ies din viața lui precum niște umbre. Una după alta. Fără chipuri. Fără nume.

Însă trecutul revine cu o forță nimicitoare când, primind o scrisoare de la mama lui, Contesa Maria Elisabetta D’Angelo, este chemat să-și ia în primire titlul de drept.

Melissa Roggs, jurnalistă la The Manhattan Truth, este readusă față în față cu fostul ei iubit și logodnic, Contele Alonzo Carlo D’ Angelo, când șeful ei îi dă misiunea de a scrie un articol despre contele dispărut al Londrei.

Dar răceala cu care este întâmpinată de Carlo, îi arată că el, deși neagă totul, nu a reușit să-și depășească traumele pe care ea le cunoștea prea bine.”

Acest al treilea volum al seriei “Pasiuni” a Rodicăi Mijaiche, ne oferă povestea unui personaj drag mie, și anume, Carlo Di Angeli — prietenul cel mai bun al Alyssei.

Am așteptat cu răbdare acest volum și nu am fost dezamăgită. Este o poveste cutremurătoare despre părinți desfrânați care-și abuzează copiii și permit și altora să o facă. Despre un trecut dureros care se încăpățânează să revină. Care nu vrea să rămână trecut.

După ce am citit această carte l-am simpatizat și mai mult pe Carlo și faptul că a reușit să-și păstreze valorile morale în ciuda celor trăite în trecut.

Autoarea a reușit să mă captiveze cu această poveste, demonstrând talentul de a transmite emoții și de a face cititorul să trăiască întreaga poveste cu sufletul la gură.

“Nu-mi place. Mă simt de parcă n-aș face parte din familia asta. Nu mă regăsesc deloc aici. Tatăl meu este singurul care mi-a arătat puțină afecțiune. Mama niciodată nu și-a dat silința să mă cunoască măcar. Parcă nici n-ar fi mama mea.”

E trist să vezi un copil de zece ani simțind aceste lucruri. La vârsta lui, ar trebui să se simtă fericit și în siguranță, protejat de părinți.

“— Alonzo, fac un pas în spate la auzul vocii groase și răgușite, dar nu simt decât un birou pe care nu este așezat nimic. Băiete, nu-ți voi face nimic rău.

— Atunci… de ce… sunt… aici? mă bâlbâi și inspir adânc, înghițindu-mi sughițul de plâns.

— Ne vom distra. Doar noi doi.”

Un fragment care mă face să mă cutremur de groază la gândul că propria mamă a putut să-i facă așa ceva. A permis să aibă loc acest abuz. Și oftez ușurată că reușește să scape. Și că-l are pe Basil alături – majordomul familiei. Este un bătrân servitor ce ține la acest copil cu mult mai mult decât o face proprii părinți.

“Cu el sunt în siguranță. Dar pentru cât timp?”

O grijă cu care nu ar trebui să se confrunte nici un copil.

Lăsând deoparte aceste amintiri dureroase care ne permit să-l înțelegem mai bine pe Carlo, autoarea Rodica Mijaiche ne readuce în prezent. În Manhattan. Unde Carlo primește o scrisoare de la mama sa în care, aceasta, îi comunică că tatăl lui a murit și este așteptat să-și primească titlul și toate obligațiile care decurg de aici… Se duce? În mod sigur da!

“Nu-mi plac manifestările de afecțiune. Sunt niște momente pierdute. Sunt niște sentimente periculoase, care nu aduc nimic bun. Știu prea bine. Doar am fost martor la propria mea decădere. Chiar în momentul când mă pregăteam să o cer în căsătorie.”

Acesta a fost punctul în care am devenit și mai curioasă. Clipa în care a realizat, poate pentru totdeauna, că femeile și dragostea nu fac casă bună cu viața lui.

“— De parcă pe tine te-a interesat vreodată ceva în legătură cu mine.

Știu că vorbele mele ating o coardă sensibilă. (……)

— Hai, termină cu prostiile, continuă să vorbească bulgărele de foc din fața mea, la fel pot spune și eu despre tine, și trece pe lângă mine.”

Cine este acest “bulgăre de foc”? Nimeni alta decât Melissa Roggs, fosta logodnică a lui Carlo! De ce s-au despărțit? Păi, este o întreagă istorie în spatele acestei despărțiri, pe care o vom afla într-un final. Până atunci, aceasta reprezintă o punte către un trecut pe care Carlo îl vrea închis. Reîntâlnirea stârnește amintiri groaznice, pe care oricine și-ar dori să le poată da uitării.

“Pe trupul unui copil ce-a învățat de mic că este doar o unealtă a plăcerii batjocoritoare în mâinile unor oameni sadici și nepăsători. Iar mama mea a fost unul dintre acei oameni.”

Din păcate, mai există și monștrii, că mame sigur nu pot fi numite…

Pe de altă parte, Melissa are și ea rănile ei:

“— Da, dar asta nu-i dă dreptul să mă acuze pe mine de așa ceva. Nu eu am fost cea care am plecat. Nu eu am fost cea care a întors spatele unui… gâtul meu se contractă și nodul din gât îmi apare subit când mă gândesc la trecut. Un trecut care mi-a lăsat urme amare în suflet și pe corp.”

Tare sunt curioasă să aflu ce s-a întâmplat. Dar, cum mai e cale lungă până atunci, este suficient să vă spun că Melissa merge la Londra, la propunerea lui Carlo, dacă vrea să obțină un interviu de la el… Fix în groapa cu șerpi, ca să spunem așa!

Cu toate acestea, Carlo este prietenul care-și face griji pentru prietenii săi, frații Martinez…

”Ziua de azi mi s-a părut interminabilă și cel mai supărător dintre toate este că nu am reușit să-l fac pe prietenul meu, Alessandro Martinez, să o sune pe sora lui. Pe Alyssa. Este ca și când totul în jurul meu se năruie încă o dată. Doi oameni la care țin mai mult decât la viața mea nu reușesc să găsească calea pentru a reînnoda legăturile de sânge ce-i atrag atât de mult, dar el se încăpățânează să stea deoparte. Nici Regina, iubita lui, nu a reușit să-l facă să cedeze.”

Pur și simplu nu poți rezista să nu citești cartea. Odată prins în toiul amalgamului de secrete și răni ale trecutului, curiozitatea nu-ți  mai dă pace. Autoarea are talentul de a exploata la maxim această curiozitate a cititorului, astfel că, din toate părțile ești asaltat de pericole și secrete ce se cer dezvăluite.

“Viața pe care am știut-o și pe care doream să o răzbun se pare că se răzbună pe mine. Cu bătăi scurte dar puternice. Îi simt dinții ascuțiți și ghearele morbide cum mă trag spre hăul din care nu cred că mă voi mai ridica.”

Dar, a reușit să o facă. Iar acum este momentul să revină în Londra și să înfrunte monștrii care l-au bântuit de când era copil. O dată pentru totdeauna trebuie să pună punct acestui coșmar ce încă îl bântuie.

“Totul în el a dispărut. Acea bucurie. Acea tsndrețe când mă ținea în brațe și eram doar noi doi împotriva tuturor. Toate acele planuri pe care ni le-am făcut. Toate acele nopți pierdute în care el și-a deschis sufletul în fața mea. Totul a fost în zadar.”

Melissa și Carlo trebuie să discute. Cu calm și sinceritate, despre trecutul lor și despre tot răul care a intervenit între ei. Momentan, sunt prea răniți și furioși pentru a o face. Cu toate piedicile aflate în calea lor, cei doi tineri încă se iubesc. Ceea ce este un adevărat miracol!

Am savurat această carte, conștientă fiind că dragostea învinge totul… de cele mai multe ori!

Mi-a plăcut acțiunea intensă și suspansul prezent de-a lungul poveștii. Dinamica dintre cei doi a fost exploatată la maxim după părerea mea. De asemenea, am apreciat faptul că autoarea a continuat să ne ofere informații despre cuplurile din precedentele volume ale seriei.

Lectură plăcută! Sunt sigură că citind cartea, descoperiți răspunsul la toate întrebările!

Mulțumesc, Librex Publishing, pentru exemplarul oferit spre recenzie.

Publicitate