Iubiri și păcate de Dama de Treflă

Titlul: Iubiri și păcate

Autoare: Dama de Treflă

Editura: Bookzone

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 160

”Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Nu știu cât e de adevărat, dar eu, cu siguranță, nu am uitat prima mea pasiune, poezia. Am pus prea mult suflet în versuri ca să nu le așez pe hârtie și să le împletesc într-o carte.

Ce vei găsi aici e o rană deschisă și totuși o vindecare, iubire și câteva păcate, dorințe ce s-au aprins și s-au stins și altele pe care le-am împlinit.

Și sper că dincolo de toate vei simți… Tot ceea ce trebuie simțit aici.”

E vremea poeziilor! A versurilor sincere, ce ating sufletul, îl umplu și-l fac mai bogat!

“Desenai cu buzele pe pielea mea

Destine și iubiri

Printre promisiuni deșarte, amăgiri

Și vorbe cărora li s-a dus vremea.”

De ce poezii? Autoarea însăși răspunde:

“Ei bine, poate și pentru că viețile noastre ar putea fi poezii, nu doar povești, așa cum ne-am obișnuit să le spunem. Sau poate pentru că, într-un fel sau altul, ar putea fi amândouă în același timp. Fiecare întâmplare — o poveste, fiecare emoție — o poezie.”

O carte parcă ruptă din suflet! O emoție pură și sinceră care ajunge la sufletul celui care citește. Cu sinceritate și duioșie, iubire și tristețe, autoarea transmite prin intermediul versurilor sale o poveste despre iubire și despre păcatele acesteia.

O odă închinată femeii! Cuvinte fruste ce te izbesc în plin, care rezonează în sufletul oricărei cititoare:

“Și ești al dracului de frumoasă…

Când pe-ale tale buze mai porți nerostite

Ale lumii cele mai râvnite cuvinte…

Femeie, tu ești al dracului de frumoasă!”

Acest buchet de poezii, condimentat din loc în loc cu câte-o floare, sunt un omagiu adus sufletului. Sufletului încărcat de problemele de zi cu zi și care are nevoie de puțină relaxare și bucurie:

“Vino din nou aici lângă mine,

La fel cum mi-ai mai venit în trecut.

Vino să-ți arăt cât poate fi de bine

Să ai tot ce n-ai mai avut.

(Vino…)”

Crâmpeie de emoție, fire de sentimente și nevoi, toate sunt cuprinse în această carte. Autoarea m-a uimit, dacă mai este nevoie s-o spun… După ce am citit primele două cărți ale sale, am știut că are talentul de a vorbi direct cu sufletul cititorului. Dar, poeziile acestea, sunt pur și simplu deosebite!

“Învață-mă azi să trăiesc

De parcă nu aș fi trăit niciodată

Și învață-mă să iubesc

De parcă aș face-o pentru ultima dată.

(Vino…)”

Am citit cartea, am dat și ultima filă, iar emoțiile m-au năpădit. Aș fi vrut să nu se mai termine. Să pot citi aceste poezii la infinit.

Cu toții iubim, am iubit și vom iubi în continuare. Cu toții știm că dragostea, uneori, doare! Uneori te face să speri, să strigi după persoana iubită, conștientă fiind că nu-ți va răspunde…

”Oricum nu știu ce va mai fi

Sau dacă tu mă vei iubi

O viață ș-apoi până după moarte,

Căci nimic nu-i sigur și orice se poate.

(Oricum)”

Strigăte de iubire răsună din versurile poeziei “Lasă-mă să fiu…”, dorințe ce se zbat să ajungă la sufletul celui căruia-i sunt dedicate aceste versuri. Sunt năzuințe care n-au mai încăput în suflet și s-au cerut așternute pe hârtie:

”Și fii orice, dar lasă-mă să fiu cu tine!

Nu-mi va păsa,

Cu tine totul va fi bine,

De m-ai lăsa…

Să fiu… a ta…”

O “Rugă” se înalță către eter, o rugă adresată iubirii. O rugă ce se cere auzită, ce caută să-și găsească destinatarul.

“Ruga-mi de nu vrei s-asculți,

Ca pe-a altora… prea mulți,

Lasă-mă aici să fiu

Mort de dor, dar totuși viu.”

De câte ori nu ne-am întrebat cât de puternică este iubirea? Ce s-ar întâmpla dacă… și cum ar reacționa persoana iubită în aceste condiții?

“Doar dacă…” ne evocă toate aceste întrebări sincere, fără a ne da un răspuns, doar ipoteze.

“Dacă de mâine aș uita

Că noi am fost, suntem, vom fi,

Mi-ai aminti de dragostea ta

Sau ai uita ce-i a iubi?”

~~~~~~~~~~~~~~

“Dacă ți-aș cere să rămâi

Când ai avea picioru-n prag

Tu n-ai pleca, ai sta, așa-i?

Căci știi și tu cât mi-ești de drag.”

Cu gândul la persoanele ce au fost trecătoare prin viața unui om, ce au plecat de mult, autoarea găsește puterea să le dedice versurile poeziei “Ai plecat ieri”:

“Ai plecat într-o zi caldă de vară

Și m-ai lăsat din nou să te aștept,

Deși nu e nici prima, nici ultima oară,

Încă mi se pare nedrept.”

Dama de Treflă ne vorbește despre tristețe și suferință, despre abandon și părere de rău, despre iubire și fericire, într-un stil unic și emoționant, care te face să vibrezi. Am savurat “Iubiri și păcate” rând cu rând, mi-am aruncat un ochi în propriile amintiri și m-am bucurat că soarta a fost blândă cu mine!

“Aș fi un gând,

De mi-ai da aripi

Sau nu aș fi

Și m-aș târâ plângând.

~~~~~~~~~~

Aș fi a ta

Dacă ai fi al meu

Sau nu aș fi

Dacă n-ai fi nici tu.

Aș fi cu tine

De m-ai iubi

Sau nu aș fi

Dar pot minți?

Aș fi…

Aș fi

Sau nu aș fi,

Dar tu să fii,

Căci eu încă de pe acum sunt.

(Aș fi)”

Nota mea pentru carte este 10!

Reclame

10 gânduri despre &8222;Iubiri și păcate de Dama de Treflă&8221;

  1. Apreciez faptul ca oamenii mai gandesc poetic, chiar daca nu toate versurile mi se par finalizate, am senzatia ca ceva lipseste si nu in sensul ca sunt doar fragmente citate. Parca ceva se peirde pe drum si nu ajunge integral la mine, dar e o chestiune subiectiva.Ma bucur ca ti-au placut, pana la urma asta e rostul poeziei, sa trezeasca emotii.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.