Când trecutul revine de Lorena Lenn

Titlul: Când trecutul revine

Autoare: Lorena Lenn

Editura: Stylished Books

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 240

”Deși tânăra Kelly Jones are acum vârsta de 20 de ani, amintirile dintr-o anumită perioadă întunecată din viața ei revin în mod insistent în mintea ei, iar cea la care caută ajutor este chiar prietena ei, psihologul Jane Lewis. Viața ei se complică și mai mult atunci când trecutul se întoarce în persoana lui Rashid Al’Khalla, cel care îi tulburase existența atunci când ea avea 16 ani, dar și tatăl acestuia, Mohamed Al’Khalla.

Îl va accepta Kelly pe Rashid în viața ei sau va alege un alt destin, unul liniștit, stabil, alături de Ryan Niels, un coleg de serviciu?”

”Știi oare ce înseamnă să simți lipsa cuiva atât de mult încât să nu te mai poți concentra la nimic altceva și să simți că trăiești în zadar?”

De autoarea Lorena Lenn am auzit de ceva vreme deja, știu că are mai multe cărți publicate și am decis că este momentul să descopăr și eu cum scrie.

Mi-a atras atenția coperta cărții, care este foarte frumoasă, m-a făcut să-mi comand cartea. Am ajuns la momentul când i-a sosit vremea… Sunt curioasă cum scrie autoarea, cum este povestea și mai ales, să cunosc personajele.

Un început în care o cunoaștem pe Kelly și pe prietena acesteia, Jane. Tot acum aflăm și trauma care a marcat-o și care o mai bântuie și în prezent:

“… până într-o zi când, în timp ce se aflau într-o piață căutând suveniruri pentru mătușa Mary, au fost răpite de o grupare teroristă, pentru a cere răscumpărare guvernului american.”

Această experiență a făcut-o să cunoască ura și dorința de a vedea o persoană că trece prin cele mai groaznice chinuri. Răpitorul ei, al mamei și surorii ei, Mohamed Al’Khalla — este persoana căreia îi poartă o ură intensă și căruia îi dorește tot răul din lume.

Rashid, pe de altă parte, a fost ceva special. În toată acea lună de coșmar, a fost unicul care s-a purtat frumos cu ea și care i-a vorbit respectuos…

“O irita faptul că el putea privi parcă dincolo de duritatea afișată de ea, iar când o privea, ceva în interiorul ei se neliniștea, dar se și calma în același timp, iar Kelly nu își putea explica de ce. În mod sigur, Rashid Al’Khalla era periculos în felul său, a constatat Kelly.”

Între cei doi a existat o atracție, o emoție care se făcea simțită de câte ori cei doi se aflau unul în preajma celuilalt.

Ultima noapte de captivitate este o noapte ciudată. De la a fi pe punctul de a fi violată, la a petrece o seară romantică, nu este decât un pas. Și a fost făcut. A dormit o noapte alături de Rashid, acesta spunându-i doar:

“— Să nu mă uiți niciodată, i-a răspuns rapid și a strâns-o mai puternic la pieptul lui, în timp ce ea simțea că bătăile inimii ei se întețesc.”

Dimineață, Rashid îi face o promisiune iar Kelly nu prea crede ceea ce îi spune…

“— Într-o zi ne vom revedea, habibati, iar atunci nu mă voi mai reține! i-a spus îmbrățișând-o strâns, în timp ce mâinile lui îi mângâiau spatele și mijlocul.”

Îmi place modul deschis și sincer în care comunică personajele, dar aș fi vrut ca autoarea să mă poarte în captivitatea lui Kelly, să simt frica și tensiunea, ceea ce nu a reușit. Am avut impresia că totul era bine și frumos și nu existau pericole. De asemenea, mi-ar fi plăcut să aflu cu ce anume se ocupa tatăl lui Rashid, pentru ce anume strângea banii pe care-i primea ca răscumpărare. Era un terorist. Ok. Dar, ce cauză apăra? Ce-și dorea? Sunt lucruri pe care aș fi vrut să le văd detaliate…

Relația dintre cele două prietene mi-a plăcut cum a fost scoasă în evidență de autoare. O prietenie sinceră, cele două se sprijină reciproc și se încurajează. Orice fată sau femeie ar trebui să aibă o asemenea prietenă!

O poveste interesantă, dar se simte că autoarea este la început de drum. Propozițiile simple și scurte nu prea reușesc să transmită emoțiile. Păcat!

Mi-a plăcut Kelly. O tânără impresionată de un băiat, pe care nu-l poate uita, pe care-l visează constant; conștientă fiind că ar trebui să-l dea uitării…

“În mod sigur trebuia să înceteze cu toate amintirile acelea care îi măcinau sufletul, înainte să ajungă la vreun ospiciu. Nu se putea ca o persoană matură ca ea să se mai agațe de niște iluzii, de niște amintiri dulci, dar dureroase.”

Și, imposibilul devine posibil! Sau incredibilul credibil…

Rashid și Kelly se reîntâlnesc! Acum sunt doi oameni maturi, care încă sunt atrași unul de celălalt. Mai sunt lucruri nespuse între ei. Emoții care-i domină și cărora trebuie să le facă față. O situație complicată, dar nu fără rezolvare.

Cei doi discută, dar sentimentele lor sunt în contradicție. Rashid – sincer și deschis în fața ei, care-i spune că în toți anii scurși de când s-au văzut pentru ultima oară s-a gândit doar la ea; și Kelly care nu vrea să recunoască deschis că în ultimii patru ani doar el s-a aflat în mintea și-n inima ei…

“Nu putea să îi dezvăluie adevărul, nu putea să îi spună că inima ei a bătut doar pentru el, încă de când l-a cunoscut, împotriva oricărei reguli și rațiuni.”

Pe de-o parte, chiar îi înțeleg reținerile. Este o situație complexă tocmai datorită faptului că Rashid este fiul celui care le-a luat prizoniere pe ea și familia ei. Cum să poți trece peste așa ceva? Chiar dacă inima ei reușește…

O fată care se încăpățânează să refuze  să-și accepte sentimentele. Care este pe cale să se piardă pe sine într-o relație cu un bărbat față de care nu crede că simte absolut nimic.

O poveste interesantă, ce mă intrigă și-mi trezește curiozitatea cu fiecare pagină citită. O poveste frumoasă, cu mult potențial. Războiul rațiunii aș putea spune. Kelly refuză cu înverșunare să recunoască că îl iubește pe Rashid, ba chiar se agață de Ryan ca de un colac de salvare.

Va găsi ea oare puterea de a recunoaște ceea ce se află în inima ei? Vor avea o șansă reală la un viitor împreună? Soarta va decide!

Când trecutul revine este o carte frumușică, cu multe emoții intense, ce stârnește interesul. Povestea te prinde în mreje. La final, îți aduce zâmbetul pe buze.

Sunt curioasă cum sunt celelalte scrieri ale autoarei.

“Știi cum e să îi cauți chipul în fiecare persoană pe care o cunoști și totuși să știi că nimeni nu e ca acel cineva, fiindcă acel cineva e unic pentru tine?”

O poveste de dragoste care depășește barierele timpului, care reușește să treacă de orice obstacole.

Autoarea dă dovadă de talent care se îmbunătățește pe parcursul cărții. Reușește până la urmă să transmită emoțiile, iubirea și sentimentele celor doi.

Nota mea pentru carte este 7.