Până la sfârșitul timpului de Raluca Alina Iorga

Titlul: Până la sfârșitul timpului

Autoare: Raluca Alina Iorga

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 646

”Între-o zi, printre miile și miile de minciuni, cineva tot va scrie adevărul despre mine.”

”Se spune că orice început are și un sfârșit! Dar ce se întâmplă atunci când nu știi când a început totul și mai ales când și cum se va sfârși?”

O carte care m-a atras în primă fază, datorită coperții. Apoi mi-a fost recomandată de buna mea prietenă, Dana. Vreau să menționez ceva: nu doar ceea ce mi-a spus despre carte m-a convins, ci emoția cu care-mi povestea!

O carte frumos scrisă, din ale cărei rânduri răzbate emoția. Autoarea reușește să capteze atenția cititorului încă de la primele pagini!

Acțiunea se desfășoară pe două planuri, putem spune! Trecut și prezent. Îmbină într-un mod aparte magicul cu realul, trecutul cu prezentul.

În prezent, autoarea ne poartă la Sighișoara, în timpul carnavalului, unde împreună cu prietenii ei, participă la acesta. Aici, are parte de o experiență fantastică, care este atât de frumos descrisă încât pare credibilă. Îl întâlnește pe Vlad… Vlad Țepeș!

Pur și simplu nu poți lăsa cartea din mână. Ești captivat de poveste, savurezi filă după filă, fără să realizezi când zboară paginile!

”Părea că timpul se oprise în loc și doar eu eram în mișcare. Pe măsură ce mă apropiam de capătul scărilor simțeam cum inima începe să bată cu putere ca și cum știam că mă aștepta ceva sus, ceva care nu venea din lumea asta.”

Autoarea Raluca Alina Iorga reușește să ne ducă din câteva întorsături de condei, într-o lume magică, un univers în care istoria se îmbină cu realitatea. Suspansul ține cititorul cu inima în gât, îl face avid de cunoaștere.

“Pentru un moment m-am simțit rușinată pentru că ar fi putut fi martor la ceea ce trăisem eu în acele clipe și în timp ce mă chinuiam să disting chipul persoanei ce înainta spre mine, am observat că s-a oprit cam la trei metri de locul unde stăteam. Atunci toate becurile s-au aprins! În acea clipă am simțit cum inima mi s-a oprit.

Aveam impresia că nu văd bine, că era un vis, dar părea atât de real! Am clipit ușor și am simțit cum două lacrimi îmi alunecă repede pe obraji. (…….) Nu era un tânăr actor și când am realizat cine e mi-am dat seama că nu semăna deloc cu vestitul portret din castelul Ambras din Tirol.”

Apariția de dincolo de timp a cunoscutului domnitor, ceea ce discută și sarcina pe care o primește tânăra noastră, pericolele ce se întrevăd la orizont, toate acestea ne conving că Până la sfârșitul timpului este o carte care va schimba ceva în noi.

Un moment important al cărții este clipa în care fata primește cadoul lui Vlad:

”Atunci l-am văzut cum face un pas în spate, duce mâna la gât și scoate un colier format din două lanțuri de aur unite printr-o cruce cu bară dublă ce susține un dragon răsturnat.

Își scoase lanțul de la gât și se apropie de mine. Îl ținea suspendat în aer iar medalionul de aur strălucea puternic în noapte. Se apropiase atât de mult de mine încât aveam impresia că ar putea să-mi audă bătăile inimii.”

De aici, acțiunea cărții se modifică, totul devine mult mai complex și nimic nu mai este ceea ce pare. Nimeni nu mai prezintă încredere iar pericolele pândesc la tot pasul.

Mi-au plăcut enorm salturile acțiunii: prezent- trecut, trecut – prezent.

Aflăm povestea lui Vlad prin intermediul flash-urilor. Observăm altfel istoria, autoarea permițând cititorilor săi să observe interacțiunea domnitorilor, comploturile și intervențiile boierilor sau ale sultanilor…

Iar al doilea moment intens al cărții este momentul când Vlad primește colanul cu dragon al tatălui său, deși, luate în ordine cronologică, acesta ar fi primul:

”— Fiul meu, aici în locul meu ar fi trebuit să stea tatăl tău. El ar fi trebuit să aibă onoarea asta. Fie ca această cruce să te apere de primejdii, să o slujești și să o aperi cu propria viață și fie ca dragonul să-ți dea din înțelepciunea lui ca să conduci țara asta ca un adevărat urmaș al lui Mircea. Și zicând acestea, părintele Ioan puse medalionul la gâtul lui Vlad. Prințul strânse medalionul în pumn. Încerca să-și stăpânească emoția.”

De aici, cu pași ușori, dar captivând cititorul, autoarea ne conduce pas cu pas prin istoria Valahiei, oferindu-ne în același timp și contextul istorico-politic al acelor vremuri.

M-am delectat cu Până la sfârșitul timpului, dorind să aflu cum se va termina până la urmă această poveste care pătrunde în suflet și te face să nu o poți uita!

“După câteva momente, Vlad se opri și se întoarse cu fața spre Ștefan. Lumina focului îi făcea ochii să strălucească mai tare decât de obicei.

— Ștefane, nu sunt speriat, dar vreau să știu care e pasul următor: mă lupt aici acum ca să-mi salvez viața sau mă lupt mâine sau în altă zi și în alt loc, ca să-mi salvez țara.”

Ei bine, asistăm la lupte pentru a redobândi tronul, la alianțe și răsturnări de situații, trăim o istorie despre care am aflat prea puține informații… O poveste care îmbină istoria cu fantasticul, care ne face să ne punem mai multe întrebări.

“— Ai primit ceea ce ai meritat, spuse Vlad. Dreptatea a fost de partea mea.

— Ce plăcere aș fi avut să te omor și pe tine. Să vă omor pe toți. Și spunând aceste cuvinte, Vladislav își dădu duhul.”

Până acum am o singură întrebare: unde se sfârșește istoria și unde începe ficțiunea?

Poate că vom descoperi…

”Deodată, privirea i se opri asupra unei tinere cu păr lung castaniu. Ochii ei albaștri păreau că îl hipnotizează. Avea un chip de înger și se vedea că Vlad era fascinat de ea. Era Ana, fiica boierului Voico Dobrița. Câteva secunde, Vlad și Ana se priviră în continuu. Nimeni nu înțelegea ce se întâmpla cu prințul.”

Ana… fata care îl iubește pe Vlad din tot sufletul și care-l înțelege în totalitate…

”— Îți doresc să ai parte de fericirea mea!

Dar Ileana nu era fericită. Părea că rostește un blestem pentru Ana.”

Să fie cu adevărat blestem? Sau Ileana a perceput cu adevărat starea și mersul lucrurilor din acea perioadă? Doar timpul o va dovedi…

Autoarea îi face o descriere deosebită lui Vlad dar și țării, o descriere care se potrivește în mare parte și României de azi:

“Nu suportă minciuna, nu suportă hoția. În țara asta în care toți fură tot ce prind, e greu să îi dezveți de obiceiul acesta prost. Cum altfel să facă ordine? Omul nu știe decât de frică așa ca și un copil mic. Trebuie pedepsit până învață. Și mai e și treaba asta cu ascunsul. Poate oamenii vor să spună cine se ține de prostii, dar au familii și le e frică. Le e frică de răzbunarea hoților. Le e frică să nu își trimită acoliții și să le dea foc la grâne și la case, să le moară copiii arși înăuntru.”

Am adorat povestea de iubire dintre Ana și Vlad, o iubire sinceră și profundă, care răzbate din fiecare propoziție. Am înțeles și de ce s-a menținut secretă căsătoria lor — pentru a o proteja pe Ana și copii.

“— El e rațiunea mea de a trăi. Voi face fiecare zi a vieții mele motiv de a-i lumina lui clipele.

— Să vă ajute Bunul Dumnezeu să aveți o viață plină de bucurii.”

Au avut o viață plină de iubire, în ciuda amenințărilor ce au pândit din toate părțile. Au trăit la maxim ceea ce le-a fost dat.

Am admirat modul în care autoarea ne-a prezentat intrigile politice de la curtea Valahiei, modul în care boierii erau în stare să vândă și să cumpere un Domn, după cum le era interesul.

Autoarea ne-a arătat o bucățică din istoria neamului, ne-a făcut să o trăim!

Până la sfârșitul timpului este lecția de istorie de care am fost cea mai impresionată! Este lecția cea mai ușor de învățat despre cine a fost Vlad Țepeș — omul și domnitorul! Este lecția de istorie pe care mi-aș fi dorit-o predată în școală!

Pe de altă parte, am apreciat enorm modul în care istoria, romantismul, ficțiunea și realitatea modernă au fost combinate pentru a oferi cititorilor o poveste pe care nu o vor uita prea curând!

O carte pe care o trăiești! Care-ți schimbă percepțiile și care îți îmbogățește sufletul.

Iar în prezent, povestea de iubire are un final superb:

“— Iubesc fiecare parte din tine. Pe Ana, pe tine pentru că nu puteți fi separate așa cum nici eu nu mă pot separa de el. Te-am iubit înainte să realizez că femeia din visele mele are legătură cu tine…”

O carte de citit și recitit!

Nota mea pentru carte este 10!

Reclame

20 de gânduri despre &8222;Până la sfârșitul timpului de Raluca Alina Iorga&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.