Gârbovit de griji și spaime

Gârbovit de griji și spaime

Printre mulți alți trecători,

Stă și plânge-ntr-un colț tainic

Un bătrân, fost luptător.

Nimeni nu mai face-un bine,

Toți aleargă la profit,

Bunătatea este rară,

Dacă nu cumva a murit.

Stă bătrânul și gândește

Pentru ce oare-a luptat?

Ca să moară omenia

Și hoțul… domn, împărat?

Pentru ce-a sacrificat

Tinerețea lui atuncea?

Pentru un crez a luptat,

Iar acum e numai sânge

Degeaba vărsat…

Gârbovit de bătrânețe

Și cu lacrimi pe obraz,

Stă bătrânul și oftează

La ce-am devenit noi, azi!

Cu durere el privește

Și el nu mai vede frați,

Vede doar năluci pe stradă

Alergând după damnați…

Of, ce lume și ce jale

Se prevede între voi

Dacă nu priviți-nainte,

Ținând calea dinapoi…