Păcatele fiului, cartea întâi de Theo Anghel

Titlul: Păcatele fiului

Autoare: Theo Anghel

Seria: Păcatele fiului, cartea întâi

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 294

”O nouă aventură sub semnătura autoarei seriei bestseller: Am murit, din fericire.”

”Lia este o tânără jurnalistă, angajată a unui tabloid bucureștean. Viața ei decurge liniar, fără evenimente notabile, până într-o zi când este trimisă pe teren, cu misiunea de a intervieva un bărbat acuzat de mai multe crime.

Cum rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi, nici deținutul pe care îl cunoaște cu ocazia vizitei la închisoare nu se dovedește a fi ceea ce așteaptă Lia să găsească.

Cu timpul, cei doi descoperă o legătură subtilă care le unește destinele și, indiferent cât de mult se străduiesc să renege evidențele, trecutul se încăpățânează să influențeze prezentul amândurora.”

Cărțile autoarei Theo Anghel sunt bine primite de public, comentate și recomandate pe multe grupuri de carte din rețelele de socializare. Deși le am pe toate, recunosc: nu am citit decât una… Am murit, din fericire — Întoarcerea. Superbă carte! Știu că mi-au plăcut foarte mult Ama și Abel.

Dacă apreciez ceva la această autoare este că spune lucrurilor pe nume. Cărțile ei sunt pline de energie, au dialoguri savuroase și personaje impresionante. De asemenea, am apreciat faptul că acțiunea se petrece în România.

Păcatele fiului este o carte fantasy captivantă, cu o acțiune intensă și multe răsturnări de situație. Umorul autoarei își face simțită prezența încă de la prima pagină, unde facem cunoștință cu Lia.

“— Avem un criminal, zise.

Ochii îi sclipeau mai tare decât de obicei.

— Și? Nu sunt toată ziua la știrile de la ora 5? Pe alese: blonzi, bruneți, grași, slabi, tineri, bătrâni…

— Nu ca ăsta!

— Zău? Lasă-mă să ghicesc, ăsta are trei…”

Mi-a plăcut Lia din prima clipă. O tipă sinceră, care trântește verde-n față ce are de spus, fără a se impacienta că ar putea jigni pe careva.

Bun, deci mergem la Rahova în vizită la faimosul deținut…

”— Cum te numești?

— Isus, spuse.

Am ridicat ochii din hârtiile mele, privindu-l cu sarcasm.

— Isus?

— Aham.

— Îți bați joc de mine? am șoptit, cu iritarea gata să-mi explodeze în gât.

— Se vede? replică, zâmbind ironic. Chiar așa mă cheamă.”

Un început care plasează cititorul undeva între hohote de râs de te tăvălești pe jos și exasperare… datorită curiozității de a afla cine anume este acest criminal închis pe viață. Dar, cum nu reușește nici a doua oară să îi ia acestuia interviul, este concediată.

M-am întristat aflând despre boala tatălui ei, care în doi ani de zile a ajuns să nu mai știe nimic și să nu-și recunoască propria fiică… Tristă situație, mai ales pentru Lia, care se simte abandonată…

În același timp, în jurul ei se întâmplă lucruri ciudate: voci, foșnete, atingeri… Și destinul pare hotărât să se joace cu ea! După ce că a fost concediată, sanatoriul unde se află tatăl ei o anunță că-și dublează tarifele… A doua zi, totul este dat peste cap: este plătită cu un salariu mult mai mare, doar să se întoarcă și să facă interviul. Partea cu adevărat stranie este că simte fiori de câte ori o atinge acest deținut: Isus sau Luca, ori Matei… ori cum l-o mai chema!

“Purta un tricou din bumbac alb, simplu, dar care îi venea al naibii de bine. Nu mi-am putut împiedica ochii să nu alunece peste felul în care pectoralii întindeau materialul moale.”

Deținutul îi oferă un inel! Stați liniștiți, nu o cere de soție…

“— E un fel de amuletă. Un dar din partea mea, care te va face să nu-ți mai fie frică.”

Un personaj ciudat, învăluit în mister, alcătuit din umbre. Mă intrigă și pe mine, nu doar pe Lia. Pare să știe foarte multe lucruri despre ea, lucruri pe care nu ar fi avut de unde să le cunoască…

Oricum, cititorul simte o energie stranie ce pulsează între cei doi, un curent care se mișcă în funcție de emoțiile fiecăruia. Despre ce să fie oare vorba? Și ce semnificație are acest inel?

Avem doi factori ce produc haos în viața Liei: inelul și Luca… Întâmplări care nu au nici o explicație logică, persoane cu care intră în contact și care par să treacă prin diferite experiențe extrasenzoriale, o dau peste cap pe tânăra noastră. Pe mine, mă pune pe gânduri toată această încrengătură de evenimente.

O primă pistă o descoperim prin intermediul unui vis, despre Elazard:

“Aerul orașului începuse să fie irespirabil. Fumul provocat de incendiile care nu mai conteneau de zile întregi umplea plămânii locuitorilor cu vaporii înăbușitori ai morții. Cu toate astea, în afară de accese interminabile de tuse, nimeni nu pica din picioare. Viața se prelungea artificial, susținută misterios de forțe necunoscute.”

Păcatele fiului se citește foarte ușor, din cauza stilului simplu și lejer al autoarei, care atrage prin acțiunea intensă și umorul care reușește să detensioneze atmosfera.

În această carte mi-a plăcut foarte mult Dima — prietenul, așa-zisul iubit al Liei. Un tip liniștit și calm, care are o bunătate ieșită din comun.

În acest volum, visele Liei reprezintă, de fapt, străvechea poveste pe care deținutul nu i-a mai spus-o…

O cetate veche — Elazard— cucerită de o armată de demoni, într-un război inegal, fără nici o șansă de câștig din partea locuitorilor ei. Cei care s-au predat demonilor, au fost preschimbați în morți vii. Lia pătrunde în această poveste străveche fiind Lheya. A scăpat de moarte, dar moartea va părea de mii de ori mai ușoară comparativ cu soarta care o aștepta de acum înainte…

Pe de altă parte, tot în Elazard îl cunoaștem pe atotputernicul Beleth, conducătorul de temut al demonilor…

Deci avem două povești, două planuri: trecut – prezent; două personaje Lia și Luca care îi întruchipează pe cei din trecut — Lheya și Beleth!

Clar, acum stau și mă întreb de ce oare am amânat atât timp citirea acestei cărți? Bag seamă că cineva… ar fi trebuit să mă îndemne să o citesc, ceva mai des!!!

”Ai noștri îl aclamau pe cel care ne decimase familiile. Probabil că o făceau de frică sau din speranța că astfel îi vor câștiga bunăvoința. Chiar și printre oamenii Elazardului, recunoscuți în toate cele Șapte Orașe ca fiind cei mai onești, se aflau trădători. Era simplu să-ți păstrezi integritatea pe timp de pace, însă, imediat ce prima situație critică te apuca în fălci, toate virtuțile se cereau reinterpretate în concordanță cu vremurile.”

Ca și astăzi! Omul este schimbător, asemeni traiectoriei frunzei în bătaia vântului…

Dar, să revenim!

Până la urmă, Lia merge singură la casa părintească unde are întâlnire cu un posibil cumpărător. Acesta este nimeni altul decât Luca!!!

Iar adevărurile ce vor fi dezvăluite acum, sunt doar o mică parte din ceea ce Lia trebuie să-și amintească. Senzații ciudate, o atracție inexplicabilă, o forță mai presus de ea, ce o poartă spre Luca în ciuda conștiinței ce o avertizează să stea deoparte…

“Am întors capul și i-am studiat profilul. Plecase fruntea, coborâse pleoapele, iar o șuviță ondulată îi alunecase în față. La naiba! Am devenit conștientă că îmi mușcam buza inferioară cu nervozitate abia când am simțit gust de sânge pe limbă.

Oare ce ne lega și era atât de puternic, încât, acum, când îl priveam, aveam impresia că mai trăisem scena asta și altă dată?”

Totul se precipită, forțe mistice și diferiți monștrii încep să-i pună Liei viața în pericol, iar totul se transformă într-o luptă pe viață și pe moarte, cu o singură opțiune: aceea ca Lia să-și amintească un trecut mult prea îndepărtat și sângeros.

Aventurile captivante se țin lanț, după cum și dușmanii încep să prindă din ce în ce mai mult curaj. Cartea întâi din seria Păcatele fiului este superbă! Captează atenția cititorului și nu-l mai lasă să se oprească până la final.

Salturile din prezentul plin de pericole nebănuite, într-un trecut  în care acestea sunt cu atât mai multe, permit cititorului să obțină o imagine de ansamblu asupra poveștii, chiar dacă aceasta nu se dezvăluie în totalitate.

Inelul este cheia magică spre amintirile Liei, un portal spre lumea invadată de Beleth, unde Lheya a suferit și … a cunoscut fericirea…

De aici, vă las pe voi să aflați prin ce întâmplări mai trec eroii noștri. Cert este că, nu veți regreta că acceptați provocarea de a descoperi care sunt Păcatele fiului.

“Când l-am privit din nou, i-am găsit ochii fixați asupra mea. M-am cuprins cu brațele și l-am înfruntat.

Doamne! Era ceva între noi, dar ce? Ce?”

Nota mea pentru carte este 10!