Vraja nopților albastre de Pavel Coruț

Titlul: Vraja nopților albastre

Autor: Pavel Coruț

Editura: Gemenii

Anul apariției: 1996

Număr de pagini: 128

”Mi-aduc aminte cu durere

De serile târzii, albastre,

Pe când veneai ca o părere

Înveșmântată în foc de astre…

Voiai, în țara ta de neguri,

De mână, să mă duci, cuminte,

Să-mi spui o taină de din vremuri

La care nu mai sunt cuvinte.

Înțelegeam atât de bine

Vrăjite șoapte de amoruri,

Simțeam, sălbatic, cum, din mine,

Se înălțau păgâne zboruri…”

”Mai mult ca sigur, la o primă citire, versurile mele trezesc dureri uitate, disperări mute, senzația unei imposibile regăsiri. La o primă citire…” — Pavel Coruț

Are dreptate poetul!

La o primă citire, simți toate aceste copleșitoare emoții, iar cu cât le citești mai mult, cu atât vezi mai multe sensuri ascunse, ajungi să pătrunzi dincolo de miezul versurilor.

“Nopți albastre, nopți de vise,

Numai voi nu m-ați trădat.

Clipe de dureri ucise,

Cer albastru, pastelat.”

Poezia Vraja nopților albastre, care dă și titlul volumului de față, ne prezintă:

“Sfeșnice de adevăruri,

De prin vremile uitate,”

Această poezie ne vorbește despre adevăruri ascunse, secrete păstrate și realități ce doar noaptea le poate cunoaște.

Cerșetor la poarta muzei este o poezie emoționantă, un fel de imn închinat muzei creatoare. Și ca o continuare a acesteia, poezia Rugă pentru har vine cu cerințe la adresa muzei:

“Stăpân fără pereche,

Să-mi dai un vers amar

Ca o tărie veche

Din vinul de Cotnar. (……)

Dă-mi focul în cuvinte,

Și-al tălmăcirii dar!

În inima fierbinte,

Ascunde-al vrajei har!”

Pavel Coruț are o sensibilitate aparte în versurile sale. O emoție care se transmite cititorului încă de la primele versuri. Efectiv simți fiecare poezie în parte, o trăiești: cu bucurie sau durere, cu lacrimi sau surâs pe chip.

“E versul o lumină pură,

Un zbor întins ca o beție,

Arsură de sărut pe gură

Și lacrimă de veșnicie.” — Versul

O poezie dedicată femeii, în care-i scoate în evidență calitățile, este Descântec. Cu fiecare vers citit, ca femeie, apreciezi faptul că autorul cunoaște atât de bine genul meu:

“Aruncă spaima,

Scoate-ți iubirea,

Leapădă-ți faima,

Arată-ți firea!

Vino, uimire,

Pisc și genune,

Să-ți dau un mire

Din altă lume.”

Muzicalitatea conferită versurilor rimate, emoția degajată din fiecare strofă citită, fiecare poezie îmbogățește prin sentimente și stări diferite. Te umple de bucurie și tristețe, de durere și fericire.

Vraja nopților albastre poate fi considerată o confesiune, un moment de destăinuire, o golire a preaplinului sufletului.

Poezia Cora, dedicată fiicei sale, poate fi poezia oricărui părinte dedicată copilului său. Atât de multe visuri își fac simțită prezența, atâtea speranțe înălțate spre cer!

“Tu te-ai născut vrăjită

Din visuri și speranțe,

Din lacrima ivită

La plânset de romanțe.”

Tot ce poate fi drag unui om își are dedicate versuri. Ce reprezintă pentru fiecare dintre noi, bunica? Leagănul amintirilor, bucuria copilăriei și răsfățul! Poveste este poezia dedicată bunicii care rămâne mereu vie în sufletul fiecărui nepot!

“Bunica toarce-n furcă

Subțire fir de aur,

Descânt pentru năpârcă

Și vrăji pentru balaur.

Povești din alte vremuri

Se deapănă din caier,

Răsar oștiri din neguri

Și-aud, de lupte, vaier.”

Iar finalul poeziei este pur și simplu cutremurător. Un strigăt de durere lansat în liniștea nopții:

Ai adormit, bunică,

Și nu ne-ai povestit

De ce e Țara mică

Și noi, de ce-am murit…”

Plânsetul pământului este de fapt, plânsetul omului ajuns la o anumită vârstă, care regretă tot ceea ce nu a făcut, șansele ratate, cărări neumblate de teamă sau dor…

“Am auzit pământ plângând

Și, stând în nopțile târzii,

Când viața mi-o adun în gând

Și-mi număr toamne ruginii.”

Ce este Enigma? O poezie de autocunoaștere, de cunoaștere reciprocă; o stare de bine sau o dorință efemeră…

“Sunt fiu de vis de Om și Țară,

Descânt de suflet pentru Neam,

Născut din stele, într-o vară

Și botezat în râu și-n ram.”

“Stăteam, un semn de întrebare,

Răspuns cu multe înțelesuri.

După soborul de-ncifrare,

Au spus ENIGMĂ și-au plecat.”

Vraja nopților albastre este o culegere de poezii emoționante, de dragoste și dor, închinate familiei, persoanei și neamului. Sunt un strigăt de ajutor și o mână întinsă. O mulțumire și o rugăminte, în același timp, aceste versuri nasc în sufletul cititorului, emoții pure, trăiri intense.

O antologie de poezii sensibile și frumoase, pe care le savurezi și le apreciezi din tot sufletul.

“Mă bântuie târziu, în noapte,

La ceasul când se număr’ anii,

Când timpul se preface-n șoapte

Iar spațiul plânge în litanii.”

Superb acest buchet de poezii deosebite! De nota 10.