Atingerea de Bogdan Ispas

Titlul: Atingerea

Autor: Bogdan Ispas

Seria: Fiicele lunii, volumul 1

Editura: Eagle

Anul apariției: 2015

Număr de pagini: 391

”O lume stăpânită de umbre și de iele ce sălășluiesc pe aproape, de creaturi care îți prevestesc destinul… Al tău și al lumii…”

”Orașul Fortuna, cândva un sătuc uitat de munte, e înțesat de semne și bântuit de rămășițele unei lumi demult apuse: statuile, conacul, locuitorii, dar mai ales pădurea care îl mărginește, sunt urmașii unor vremuri fantastice, ascunzând povești dincolo de puterea de înțelegere a muritorilor de rând.

În acest univers cu totul neobișnuit, Ana, tânăra cu puteri magice, este provocată să descopere și să se descopere, să învețe să își controleze emoțiile, să stăpânească puterea Atingerii, a harului pe care din blestem trebuie să îl transforme în dar și cu ajutorul căruia, cândva, s-ar putea să își salveze semenii, căci forțele ce sălășluiesc în tenebrele pădurii sau pe fundul lacului din apropiere s-au trezit la viață.”

Bogdan Ispas, născut la data de 26 mai 1988, este absolvent al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Petrol – Gaze din Ploiești, cu specializarea Merceologie și Managementul Calității. La vârsta de 24 de ani, din dorința de a-și depăși limitele, începe să lucreze la manuscrisul care a devenit Atingerea, primul volum din seria Fiicele lunii. 

“Nu, cu siguranță este doar un vis. Trebuie să mă trezesc.”

De seria Fiicele lunii și de autorul Bogdan Ispas am aflat cu vreo 2-3 ani în urmă, când am citit o recenzie a primului volum al seriei. De atunci, mi-am tot promis că voi citi și eu seria. Totul a devenit posibil datorită autorului, care mi-a oferit acest volum. Mulțumesc, Bogdan!

Atingerea m-a atras datorită coperții superbe, care te îndeamnă să te gândești la semnificație. Eu m-am dus cu gândul la transformare… sau chiar la evoluție.

“Cât de naivi pot fi oamenii încât să creadă că  sosirea noului mileniu va însemna sfârșitul lumii? Este de-a dreptul absurd. Nicio ființă umană nu va fi vreodată în stare să prezică sau să știe cu certitudine când sau cum va veni sfârșitul omenirii, dacă acest scenariu apocaliptic s-ar dovedi plauzibil. Și iată că a avut dreptate. Au trecut câteva ore bune de la miezul nopții, și sfârșitul lumii întârzie să apară. De parcă, ar fi o bombă cu ceas, programată să explodeze la oră fixă.”

În prolog cunoaștem o tânără învăluită în mister, care primește profeția unei silfide:

“De două ori mărimea săptămânii în ani. Este măsura de nisip ce se va scurge în clepsidră până când omenirea va începe să cunoască durerea. Atunci când Prințesa Nopții va deveni Regină, prietenii vor deveni dușmani, destine vor fi rescrise și vieți curmate.”

Un prolog învăluit în mister, plin de suspans, ce trezește curiozitatea cititorului pentru a afla ce se întâmplă.

Acțiunea se reia 14 ani mai târziu, în mai 2014… când o cunoaștem pe Ana, și pe Victoria. Ana își ia rămas bun de la familia ei… și de la prietena ei de suflet.

“Simte că îi părăsește pentru totdeauna, dar nu-și poate explica această senzație. Va fi departe de ei doar pentru câteva luni. Apoi se va întoarce acasă și totul va reveni la normal. Normal? Ce înseamnă normal?”

Rămâne de văzut, Ana, ce surprize ți-a rezervat destinul!

Pe parcursul călătoriei spre orășelul Fortuna, avem ocazia să o cunoaștem pe Ana mai bine și să o înțelegem. Este o tânără singuratică, ocrotită de părinți, care nu și-a luat încă zborul din cuib…

“Este un nou început. Începutul unei noi aventuri pe care, cu siguranță, nu și-ar fi dorit-o, dacă ar fi știut… Fără voia ei, urmează să pornească într-o călătorie… diferită de cum se așteptase. Nu știe încă acest lucru, dar îl va afla. Însă atunci va fi prea târziu ca să lase totul în urmă și să fugă. Viața are, într-adevăr, propriile modalități de a-i trezi pe cei căzuți în reverie, neacceptare sau dezinteres.

Da, viața are puterea de a scoate la iveală eroul din fiecare om.”

O carte frumoasă, cu mult suspans, care se citește cu sufletul la gură. Autorul ne prezintă o lume normală și totuși, deosebită, magică. Acțiunea poveștii se desfășoară pe două planuri: realul și fantasticul. Ambele o au în centrul lor pe Ana. Ea reprezintă cheia pentru dezlegarea enigmelor.

Între timp, o cunoaștem pe Miruna, o fetiță ușor de iubit, care se lipește de sufletul cititorului încă de la început.

Bogdan Ispas îmbină cu atâta talent viața cotidiană și fantasticul încât, ești uimit de ceea ce citești, ești captivat și curios să descoperi ce se ascunde în spatele tuturor lucrurilor stranii care apar în calea Anei.

Cartea poate fi văzută drept o călătorie de maturizare, o lărgire a orizonturilor dar și o formă de extindere a forței de acceptare a ceea ce, până de curând, ai fi crezut că este imposibil. Vorba aceea: viața are grijă să te uimească mereu!

“Despre asta este vorba în viață. O decizie pe care cine o va lua îi va afecta întotdeauna pe ceilalți în două feluri: unii vor fi fericiți, în timp ce alții vor simți că le fuge pământul de sub picioare. Neprevăzutul se află la orice pas. Cheia este ca acea persoană să fie destul de puternică și să nu renunțe la sine.”

O carte în care acțiunea curge fluid, fără împotmoliri, cu personaje captivante și curajoase, o poveste care te uimește pe măsură ce o citești. Am fost plăcut impresionată de faptul că acțiunea se desfășoară pe plaiuri mioritice. Autorul a reușit să mă poarte în micuțul orășel Fortuna!

“— Îmi pare bine, Miruna. Eu sunt…

— Ana, știu. Ai idee de când te aștept?!”

Cu aceste cuvinte simple și pline de exuberanță și încântare specifică celor mici, Miruna reușește să intre ușor în sufletul fiecărui cititor. O tânără energică, neobasită, care reușește cu succes să-și obosească supraveghetoarea: pe Ana.

Atingerea este o carte fantasy, deși până în acest moment, singurul element fantasy descoperit este capacitatea Anei de a afla gândurile și emoțiile oamenilor printr-o simplă atingere a mâinilor.

O cunoaștem pe Laura — menajera și bucătăreasa conacului, o tânără tăcută și retrasă, cu propriile sale probleme cărora trebuie să le facă față. Petru este membrul familiei și grădinar, bunicul Mirunei. Cel care mă intrigă cu adevărat este Andrei — un tip tăcut și care pare că se păzește să se implice cu oamenii, din teama de a nu fi dezamăgit de aceștia.

În sat circulă o legendă cum că acest conac ar fi bântuit… Oare să fie adevărat?

Pe de altă parte, o cunoaștem pe Morgana și anturajul său, ființe stranii, care-și schimbă trăsăturile și ochii, iar ceea ce mă pune cu adevărat pe gânduri, sunt ultimele vorbe pe care aceasta i le adresează Dianei:

“Cât despre tine… i se adresează Dianei, ține-o tot așa și vei ajunge cea mai puternică Umbră a mea.”

Cu aceste vorbe Morgana nu stârnește decât ură și supărare.

“Culoarea ochilor lui rămâne aceeași.

Este singurul destul de puternic încât să fie Umbră și să nu se rupă de trecut. Iar Diana a devenit deja o amenințare pentru el.”

Cine este Morgana și ce sunt Umbrele vom descoperi pe parcursul derulării întâmplărilor.

Avem parte nu doar de o acțiune complexă și plină de răsturnări de situație, ci și de intrigi și pericole ce stau și pândesc la cotitură. Cu toate acestea, Ana simte emoții care-i dau viața peste cap, de câte ori se regăsește în preajma lui Andrei…

Povestea acestuia este tristă: și-a pierdut în aceeași seară sora și cumnatul — părinții Mirunei, dar și viitoarea soție, pe Alexia, al cărei trup nu a fost găsit niciodată.

Straniu, nu-i așa?

Primul moment în care cele două lumi iau contact, are loc în timpul unei furtuni puternice, când cineva o prinde pe Ana și îi spune răspicat:

“— Povestea abia a început. Fata este a noastră. Un moment de neatenție și poate apărea o mână care să o tragă în întuneric. Exact ca acum, termină însoțindu-și cuvintele cu un râs la fel de rece ca respirația lui, dar destul de rezervat, semn că nu vrea să fie descoperit. Numai că atunci va fi pentru totdeauna.”

Oare cine este de fapt Miruna? Ce ascunde micuța în istoria ei? Pentru că, mă îndoiesc că un copil atât de mic a putut face ceva care să provoace așa ceva…

Alertă, Atingerea oferă cititorului tot ce acesta și-ar putea dori: o poveste complicată, cu suspansul și tensiunea necesare pentru a menține atenția cititorului, emoțiile și scânteile dragostei care-și face simțită prezența, dar și magia creată de Morgana și Umbrele sale.

Bogdan Ispas este un autor care dovedește că are ceva de spus în fantasy-ul românesc. Cu talent, dăruire și multă imaginație, acesta a creat o poveste deosebită.

Orășelul Fortuna și locuitorii săi sunt ceva aparte:

“În timpul scurt petrecut în Fortuna a aflat că în acest oraș orice este posibil.”

Aceste cuvinte ale Anei lasă loc unei mulțimi de posibilități!

Croitoreasa din orășel îi spune o poveste stranie despre vizitele pe care le primea, în camera ei, pe vremea când era doar un copil și locuia la conac, despre ochii înfricoșători care o urmăreau… O imagine care-i dă fiori Anei, deoarece și Miruna a spus că cineva a fost în camera ei, iar Ana a încercat să o convingă că nu era nimic, doar un coșmar!

Miruna, în schimb, îl consideră pe cel care o vizitează, prietenul ei imaginar. Acesta se numește Dorian!

De aici, evenimentele se precipită, totul se transformă, iar Ana — fără ca măcar să știe, este cea care pune lucrurile în mișcare.

Ce se întâmplă mai departe vă las pe voi să descoperiți. Aveți parte de o lectură incitantă, care vă provoacă imaginația, iar la final doriți să aflați mai mult.

Mulțumesc autorului Bogdan Ispas pentru exemplarul oferit spre recenzie.

Reclame

8 gânduri despre &8222;Atingerea de Bogdan Ispas&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.