AL pasiune pură de Alma Cristina Balaș

Titlul: AL pasiune pură

Autoare: Alma Cristina Balaș

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 472

“Alexei, neegalatul Alexei Goronin, ardea de fiecare dată, atât pe scenă cât și în viață, sub atingerea focului acela de nestăvilit pe care unii îl numeau pasiune.

Un cuvânt prea mic, prea negrăitor pentru ceea ce simțea el când își lua parcă zborul pe scenă în pași de dans.

Când focul lui o atinse… Alesia știu că avea un nou vis de urmat… iar NIMENI nu era mai bun ca ea în a-și croi visurile în materialul realității.

Se îndrăgostise, dar nu de el, bărbatul îmbrăcat în toate păcatele, ci de focul acela care ardea în lăuntrul lui când dansa.

Oare nu se gândise Alesia că va fi mistuită dacă se apropia prea mult?

Oare nu se gândise Alexei că nimeni nu o putea opri pe mica amazoană să-și îndeplinească visul?”

”Condu dansul, răsună în mintea ei vocea lui Alexei. Condu-l și eu voi ști ce să fac.”

“Un dans, un singur dans și atât… și după asta? La naiba, chiar nu m-am gândit, își zise ea.”

De multe ori, atunci când cumpăr o carte mă las influențată de coperta acesteia. Mai ales atunci când nu am mai citit nimic de acel autor. Cam așa s-a întâmplat și cu cartea autoarei Alma Cristina Balaș. Mi-a plăcut foarte mult coperta și mi-am dorit cartea.

De curând, i-a sosit vremea acestei povești să se facă cunoscută. Între timp, am primit vreo două recomandări în legătură cu ea, Ba chiar am și cunoscut autoarea la Gaudeamus 2018.

O copertă atractivă, care asociază baletul cu pasiunea, dăruirea, forța și inspirația.

O carte frumos scrisă, o emoție pură de la început și până la sfârșit. Am cunoscut lumea baletului, o lume aparte, care înseamnă muzică, dans, dăruire, muncă asiduă, curaj și încredere! O lume în care, doar cei puternici reușesc.

“Nu eu am ales această poveste.

Ea m-a ales pe mine să o scriu.

Nu știu însă dacă a fost cea mai înțeleaptă alegere din partea ei.” — Alma Cristina Balaș

”Ce fusese mai greu trecuse, un examen lung și chinuitor. Dar, cel puțin, în viziunea ei meritase efortul, chiar dacă nu-și propusese să ajungă în cele din urmă prim- balerină.

Dar ce își dorea de fapt?”

Începutul acestei povești ne poartă direct în mintea Alesiei, în timp ce tânăra așteaptă rezultatul unui examen obositor și-n același timp, cu o miză importantă.

O poveste sensibilă, despre o lume văzută din afară, despre care nu știam foarte multe. O poveste despre iubire și tot ceea ce poți simți până să ajungi să o cunoști.

Până la dragostea adevărată avem de parcurs un drum lung și, nu întotdeauna, lipsit de piedici… Pentru a aprecia adevărata dragoste este nevoie de muncă, efort susținut, înțelegere și dăruire. Combinată povestea de dragoste cu baletul, avem parte de un adevărat regal!

O lectură captivantă, plină de emoții ce te împresoară, te consumă și la final îți oferă o mulțumire sufletească aparte.

AL pasiune pură a fost povestea care mi-a adus baletul aproape, care mi-a arătat o față a acestuia pe care nu o cunoșteam.

Alesia reușește să-mi stârnească curiozitatea în ceea ce privește trecutul ei, cum s-a cunoscut cu Nick și ceilalți prieteni ai ei, toți mai mari ca ea cu 10 ani. Și cine este Ana? Misterul acesta mi-a stârnit curiozitatea mai mult decât a reușit să o facă descrierea cărții.

Un stil de scriere simplu, direct și lejer, fără înflorituri stilistice, care ajunge direct la sufletul cititorului.

Este acceptată! Intră a doua, deci își alege singură profesorul cu care va studia timp de trei ani… cu nimeni altul decât Alexei Goronin!

“… Și un sfat de la mine… când vine vorba de Alexei Goronin, cel mai bine este să nu începi, căci, de oprit, cu siguranță, nu o vei putea face. Nu știi câte studente au plâns pe culoarele astea pentru că nu au ascultat acest sfat.

Dar pentru ea sfatul ăsta era mult prea tardiv. Singurul lucru care o mai liniștea era faptul că nu-și propusese o relație cu Alexei.”

E straniu să auzi că cineva poate să își dorească ceva foarte mult, cum ar fi ca Alexei Goronin să-i stârnească dorința de a învăța baletul, dar să nu-l dorească pe cel care i-a stârnit această dorință… Straniu, dar logic.

“— La 15 ani, într-o clasă particulară, în New York.

Și lumea îngheță.

— Îți bați joc de mine? Tu îți închipui că asta este școală pentru amatori? Cum naiba ai luat examenul? Sunt atâția tineri care vor să învețe aici, au studiat o viață și nu au șansa asta, pentru că tu, o amatoare, ocupi un loc. La naiba!”

Cu pași mici, cu iluzii și deziluzii, cu muncă grea și suferință, Alesia pătrunde în această lume închisă, condusă de oameni ce cred cu tărie că baletul se începe de la vârste fragede…

“Alesia își adună toată forța de care dispunea. Nimic din starea ei de spirit, din lacrimile interioare nu trebuia să se vadă la suprafață. Toată viața ei se luptase pentru fiecare lucru pe care-l realizase, fusese umilită și se ridicase, așa că știa ce avea de făcut și acest lucru îl făcea așa de bine, că devenise un automatism.”

Se luptă cu credințe vechi, cu bârfe și presupuneri. Dar, soarta a avut grijă să o întărească, așa că acum este pregătită să facă față oricăror probleme.

Traiectoria Alesiei a fost plină de piedici încă de la început. Este nevoită să practice după ore ceea ce, ceilalți colegi fac în timpul acesteia, deoarece însuși maestrul Goronin îi cere explicit să nu ia parte la ele. De ce? Doar din cauza faptului că, în 3 ani de zile, Alesia a reușit cu mult mai mult decât alții într-o viață întreagă.

Atracția dintre Alexei și Alesia se poate simți încă de la început, ceea ce le creează o mulțime de probleme ce îi aduc în situații destul de comice:

“— Probabil că o să mă și exmatriculeze după faza asta.

— Sau o să considere super sexi toată situația asta și nu mai scapi de el, căci tocmai i-ai arătat, cât se poate de explicit, că ești nebună după el, zise Sam amuzat de toată povestea… Chiar ești nebună de legat, fetițo! Peste ani o să se amuze povestind nepoților cum nebuna lor de bunică i-a șters tot din telefon, din gelozie.”

Oare cum credeți voi că reacționează Alexei la faza aceasta?

”Îl provoca, îl tachina constant, iar el se mai topea un pic cu fiecare astfel de mișcare.”

Gafele și pașii greșiți dintre cei doi le produc amândurora suferință, dar atracția dintre ei este mult prea puternică pentru a putea trece peste.

Cu mutarea Alesiei la clasa unui alt profesor, o profesoară de data asta, unele aspecte ale vieții fetei se schimbă. Doar suferința rămâne unica constantă.

După ani în care nu au mai interacționat, Alexei este hotărât să-și găsească o nouă parteneră de dans… și o găsește! Dar îl cuprinde disperarea când realizează cine l-a fermecat cu dansul ei…

”— Până nu-mi pierd curajul, aș vrea să te întreb dacă nu ai vrea să dai o probă cu mine, poimâine.”

Șocul lui Alexei este clipa când Alesia răspunde pozitiv cererii sale!

“Fata asta mă omoară! Reușește să mă răvășească cu un singur cuvânt și două gesturi.”

Ce se întâmplă de aici înainte?

Autoarea Alma Cristina Balaș ne surprinde în continuare cu răsturnări de situație neașteptate, cu emoții care-și fac loc în sufletul cititorului și-l vor face să trăiască cu sufletul la gură această poveste. Misterul Alesiei se adâncește, notele de suspans și enigmele ne bagă în ceață, neputând să întrevedem care este de fapt rezolvarea misterului.

O poveste complexă, alertă, cu informații care par a nu avea nici o legătură, dar care, la final formează un tablou deosebit. O lectură captivantă!

Nota mea pentru carte este 9,7.