Te-am ales pe tine de Mia Sheridan

Titlul original: Most of all you

Autoare: Mia Sheridan

Editura: Epica

Anul apariției: 2018

Traducerea: Adina Pintea

Număr de pagini: 379

”— Nu mă poți repara, știi?

Uitându-mă acum la ea, mi-am dat seama că nici nu fusese asta intenția mea. Voisem doar să se facă bine și sperasem că aș putea contribui și eu la asta. Însă nimeni nu poate repara pe altcineva. Nu ne putem repara decât pe noi înșine.

— Nu, ai dreptate, nu te pot repara. Pot doar să te iubesc. Și vreau cu adevărat să încerc…”

”Numai iubirea poate vindeca o inimă frântă…”

”O tânără distrusă…

Crystal a învățat de mult că dragostea nu aduce decât suferință. Să nu simți absolut nimic e mult mai bine decât să fii din nou rănit. Ea își apără inima zdrobită ascunsă sub o cochilie dură și păstrează în suflet o adâncă neîncredere față de bărbați, care, în experiența ei, n-au făcut niciodată decât să se folosească de ea.

Un tânăr care are nevoie de ajutor…

Și atunci Gabriel Dalton intră în viața ei. În pofida îngrozitoarelor tenebre din trecutul său, și-a salvat puritatea sufletului și speranța în bine. Iar Crystal, cu toate că știe costurile, se trezește atrasă de Gabriel. Stăruința lui neșovăitoare îi slăbește zidurile de apărare, iar răbdarea lui delicată o face să se îndoiască de tot ce credea că știe.

Crystal și Gabriel nu și-au închipuit niciodată că soarta, care le-a răpit totul, le-ar putea dărui o dragoste atât de profundă. Numai că soarta capricioasă nu le zâmbește prea mult timp, iar ei se văd nevoiți să aleagă: fie să-și împietrească inimile încă o dată, fie să găsească în ei curajul de a-și mărturisi trecutul.”

”Nu ajungi să regreți lucrurile pe care le-ai făcut din dragoste și cu bună intenție. Lucrurile pe care ai vrea, dar nu le faci sunt cele care n-o să-ți dea pace cât trăiești.”

Mia Sheridan este autoarea care m-a emoționat cu “Vocea lui Archer” și căreia i-am oferit un loc aparte în biblioteca mea.

Te-am ales pe tine este o poveste numai bună de citit în această perioadă. O poveste despre dragoste și suferință, o poveste emoționantă, scrisă cu sensibilitate. Autoarea ne oferă câteva ore de evadare din cotidian.

Un început care-ți stârnește interesul și care te face să te întrebi ce se va întâmpla cu micuța Ellie?

“Inima mi s-a strâns în piept și camera a început să se învârtă cu mine, în timp ce o lacrimă mi-a alunecat pe obraz. Nu, mama, nu. Nu voiam să aud asta. Nu voiam să fie adevărat. Nu voiam ca mama să zboare la Ceruri ca o pasăre. Voiam să rămână aici. Cu mine.”

Mama, bolnavă de cancer în stadiu terminal, o lasă pe micuță la tatăl care nu și-o dorise niciodată…

“I-am spus inimii mele să nu mai bată.

I-am spus să nu mă mai doară.

I-am spus inimii mele că n-am s-o mai las să mă doară.

Niciodată.”

După acest prolog trist și sfâșietor care te face să te întrebi ce s-a întâmplat cu micuța, autoarea ne aduce în prezent, unde facem cunoștință cu Crystal.

Este dansatoare, iar într-o seară este căutată de un tânăr:

”Băiatul dispărut.

Numele lui era Gabriel Dalton și dispăruse, când era copil. A fost ditamai știrea națională când reușise să evadeze de la cel care îl răpise și se întorsese acasă.”

În prezent are probleme cu cei care-i invadează spațiul personal. Și nu suportă să fie atins.

“— Mă poți ajuta să exersez să fiu atins de o femeie. Să mă simt confortabil când cineva este în spațiul meu personal.”

Și pentru a completa….

“— Te voi plăti, bineînțeles. Va fi doar o slujbă după program, nimic altceva. Nici măcar nu va trebui să te dezbraci.”

Hmm…. răspunsul lui Crystal a fost pe măsură:

“— Ascultă, oricât nu-mi place să refuz o slujbă plătită, nu sunt terapeut, pricepi? Dacă vrei să înveți cum să atingi pe cineva, fă-ți rost de o iubită. Arăți bine, sunt sigură că sunt destule fete drăguțe, sănătoase, pe care nu le-ar deranja să exersezi cu ele pe gratis.”

Povestea lui Gabriel este tristă și sfâșietoare. Dar și mai intrigată sunt de Crystal….

Un aspect interesant al acestei cărți este modul în care autoarea își începe fiecare capitol:

“Unii oameni sunt răi până în măduva oaselor. Dacă nu-i poți dovedi, trebuie măcar să le supraviețuiești. Să joci cartea din mână, până ce primești una mai bună.” — Gambit, Ducele Hoților

Citatele acestea sunt adevărate lecții de viață.

Crystal o duce greu, de aceea acceptă slujba de dansatoare: pentru a putea supraviețui. Cu toate câte s-au întâmplat în ultima vreme în viața ei, fata se vede nevoită să accepte oferta lui Gabriel….

O poveste pe care am citit-o cu plăcere, care m-a făcut să mă gândesc la soarta unora; la grijile, nevoile și disperarea cu care se luptă.

Mi-aș fi dorit ca editura să aibă mai multă grijă la corectarea traducerii… M-au deranjat multitudinea greșelilor — de traducere, corectare sau tipărire— care au cam știrbit din plăcerea lecturii:

“În ceea ce privește lupta cu gravitatea, cred că mai avem un pic de timp până să înceapă să ne fure dotările.”

Gravitatea? Gravitația? Din păcate, în carte am găsit mult prea multe greșeli…

Emoțiile lui Crystal în ceea ce-l privește pe Gabriel, o fac să se simtă ușor speriată…

“Expresia de pe fața lui când mă apropiasem de el îmi dăduse impresia că un cuțit ascuțit apăsa pe o rană veche din adâncul său. Mă duruse să îl văd așa. Nu din cauză că simțeam compasiune pentru el, deși era și asta, în parte, ci pentru că mă rănise pe mine și nu îmi puteam da seama de ce. Mă făcuse să mă simt tulburată și neliniștită. El mă făcea să mă simt tulburată și neliniștită.”

De aici, atracția dintre cei doi tineri crunt loviți de soartă este din ce în ce mai vizibilă. Urmează o perioadă în care fiecare trebuie să-și vindece propriile răni pentru a avea o șansă reală ca și cuplu.

În urma unui atac al unor puști pe care Crystal îi refuzase în bar, aceasta ajunge la spital, grav rănită, și asta pentru că nu a acceptat violul celor trei.

Cel care apare în fața ochilor ei, la spital, este Gabriel.

“Am ridicat mâna și i-am cuprins obrazul, ștergându-i o lacrimă cu degetul mare.

— Nu plânge, îngerul meu. Nu plânge. Nu pentru mine. 

Niciodată pentru mine.”

Urmările sunt grave pentru Crystal, dar nu chiar de netrecut. Doar că, pentru o perioadă, nu va mai putea locui singură… Și-n nici un caz în casa ei, aflată la etajul superior. Soluția salvatoare la această problemă i-o oferă nimeni altul decât Gabriel, care se oferă să o ia la el acasă pentru atât timp cât este nevoie.

“— Fie.

Închise ochii și păru să adoarmă instantaneu, de parcă faptul că fusese de acord să vină cu mine o storsese de puteri în asemenea măsură, că nu mai putea sta trează nici măcar o secundă. Reacția unei femei care se lupta de una singură de foarte multă vreme și care, în sfârșit, depusese armele.”

Povestea devine din ce în ce mai emoționantă. Un dans al încrederii și prieteniei; atracția fiind condimentul ce face această poveste și mai frumoasă.

Te-am ales pe tine este o poveste despre răni adânci, despre vindecare și încredere, despre dragostea care tămăduiește totul, care repară suflete destrămate.

Crystal și Gabriel sunt două personaje foarte puternice, al căror destin a fost suferința. Asta, până s-au întâlnit. Acum este momentul să înceapă să se vindece unul pe altul, să se încreadă unul în altul. Apoi, să se simtă liberi și fericiți!

“— Ai mâini făcute să creeze frumusețe, am murmurat eu. (……..)

— Eu nu creez frumusețe, Eloise, doar scot la iveală ceea ce este deja acolo.”

Cu pași mici, Mia Sheridan reușește să ne redea apropierea timidă, plină de speranță sau încercând să fie evitată, a celor doi tineri. Vedem lupta lor interioară, teama, dorința de a fugi pentru a nu mai fi răniți; și-n același timp suntem martorii chimiei dintre ei, a atracției celor două suflete care se completează reciproc. Cartea aceasta reprezintă șansa de a trăi o viață împlinită după ce ai vizitat Iadul!

Este o carte pe care o simți până în adâncul sufletului. O poveste ce reușește să stoarcă lacrimi de furie și neputință, de durere, dar și lacrimi de fericire.

Mi-a plăcut enorm faptul că Gabriel, în ciuda traumei prin care a trecut, a reușit să-și păstreze speranța în lumea înconjurătoare.

În același timp, mi-a plăcut să o văd pe Crystal îndrăznind să spere, gustând libertatea!

Iar să-i vezi pe cei doi cum pășesc încet spre fericire, efectiv te face să radiezi!

Nota mea pentru carte este 9.