Egomaniac de Vi Keeland

Mulțumesc prietenei mele Dana pentru cadoul deosebit! La fix a ajuns! 😍😍

Titlul original: Egomaniac

Autoare: Vi Keeland

Editura: Trei

Traducerea: Diana Trăncuță

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 368

”În noaptea în care l-am întâlnit pe Drew Jagger, tocmai intrase în noul meu birou din Park Avenue.

Am format 911 înainte să-l atac cu mișcările mele de Krav Maga.

M-a imobilizat rapid și apoi a chicotit, găsind distractivă încercarea mea de a-l doborâ. 

Bineînțeles, intrusul trebuia să fie arogant. 

Numai că s-a dovedit că nu era deloc un intrus.

Drew era ocupantul de drept al noului meu birou. Fusese în concediu în timp ce spațiul era renovat. Pretextul perfect pentru escrocul care mi-a închiriat mie spațiul ce nu era deloc vacant.

Am luat o țeapă de zece mii de dolari.

A doua zi, după câteva ore petrecute la secția de poliție, lui Drew i s-a făcut milă și mi-a făcut o ofertă de nerefuzat: puteam să rămân temporar, dacă acceptam să-i preiau apelurile cât secretara lui era plecată.

Probabil că ar fi trebuit să fiu recunoscătoare și să-mi țin gura la auzul sfaturilor pe care le dădea clienților săi. Dar nu am putut să nu-mi spun părerea. 

Și nu mă așteptam să mă tulbure de fiecare dată când mă certam cu el, mai ales că doar asta făceam. 

Noi doi eram complet diferiți. Drew era un tip cinic, furios, al naibii de arătos și superdemolator de relații. Iar treaba mea era să ajut oamenii să-și salveze căsniciile. Singurul lucru pe care îl aveam în comun era spațiul pe care îl împărțeam. 

Și o atracție care devenea din ce în ce mai greu de ignorat.”

Vi Keeland este autoare de bestselleruri New York Times. Cu peste două milioane de exemplare vândute, titlurile sale sunt traduse în peste 20 de limbi. Locuiește la New York împreună cu soțul și cei trei copii ai lor, trăind fericită alături de cel pe care l-a cunoscut când avea șase ani.

Vi Keeland este o autoare pe care îmi doream să o văd apărută și la noi.

Egomaniac este romanul care a apărut de curând. O surpriză plăcută! O carte amuzantă și relaxantă, cu o poveste de dragoste fierbinte și plină de emoție.

Un început tragi-comic, două personaje care stârnesc interesul — Drew și Emerie… Deja suntem curioși să descoperim ce urmează.

Cu un stil lejer și plin de umor, Vi Keeland reușește să cucerească încă de la început. Cu personajele sale atent creionate și cu acțiunea incitantă, ne face să trăim povestea celor doi.

O carte pe care am savurat-o și care m-a umplut de energie. Pe care mi-aș fi dorit să nu o termin atât de curând.

Pentru ca toată situația să devină și mai și, la poliție, după ce depune plângerea, Frank — prietenul lui Drew, îi spune că Emerie este citată la tribunalul din New York…

“— Care e acuzația?

Frank a rânjit.

— Expunere indecentă.”

Stați fără griji, problema se rezolvă ușor… doar Drew este avocat! Descoperiți voi despre ce este vorba citind cartea.

Cei doi continuă să se vadă, ba chiar, Emerie și Drew par a se înțelege de minune. Sunt ironici, prietenoși, deschiși și sinceri unul cu altul. Și fac glume unul pe seama celuilalt.

“A deschis gura, arătând adorabil în încercarea ei de a veni cu o replică, deși fața ei îmi confirmase deja că aveam dreptate.

— Ești un egomaniac.

— Poate. Dar unul atrăgător.”

Clar, e lipsit de modestie, bun prieten cu mândria și lauda de sine! Ce mai, îmi place tipul! Și se pare că atracția lui pentru Emerie are puterea de a-i pune cuvintele în gură:

“Și totuși, acum era prima oară când o vedeam cu adevărat tristă. Părea că ajunsese la limită. Când i-am văzut ochii inundați de lacrimi, am simțit un nod în capul pieptului. M-a afectat mai mult decât puteam să explic. Și, evident, nu mi-a afectat doar pieptul, mi-a afectat și…

Rațiunea.

Pentru că ideea proastă pe care m-am auzit sugerându-i-o cu siguranță că nu ar fi putut să-mi iasă pe gură dacă nu aș fi avut un scurt moment de nebunie.

— Rămâi. Tu și masa ta ar trebui să rămâneți. Am destul spațiu aici.”

O poveste frumoasă, care te face să zâmbești datorită schimbului de replici spumoase dintre cei doi tineri. O poveste care te poartă cu gândul la prietenie, la farse între amici și discuții libere; la atracția fulgerătoare și emoțiile care te fac să roșești. Cu un limbaj liber, un tonus alert și un stil de scriere fluid, Vi Keeland a reușit să mă impresioneze.

“— Ce fel de psiholog ești? Ai o specializare?

— Da. Credeam că ți-am spus. Sunt consilier marital.

— Consilier marital?

— Da, îi ajut pe oameni să-și salveze căsnicia când au probleme.

— Clar n-am vorbit despre asta. Mi-aș fi amintit, având în vedere faptul că și eu lucrez cu căsniciile cu probleme… ca să le desființez permanent. 

— E vreo problemă?

Am clătinat din cap:

— N-ar trebui să fie. 

Faimoasele ultime cuvinte.”

Egomaniac a reușit să mă relaxeze, să-mi aducă zâmbetul pe buze, chiar și câteva hohote de râs, dar și foarte multe emoții.

Mi-au plăcut mult cele două personaje principale pe care nu ai cum să nu le adori. Sunt sincere și deschise, vesele. Atât Drew cât și Emerie ajung la inima cititorului foarte repede și acolo rămân!

Drew, deși este un fustangiu notoriu care schimbă femeile ca pe șosete, se dovedește a fi un tip bun și o ajută pe Emerie, ba chiar și atunci când simte că este atras de ea, iar aceasta este atrasă de fostul ei profesor – asistent de la facultate: Baldwin.

“— Poate asta o să-l trezească.

Apoi am pupat-o pe obraz.”

Latura sensibilă a distrugătorului de relații își face simțită prezența atunci când încearcă să îi aducă lui Emerie confortul după o petrecere la biliard terminată cu o durere de cap groaznică… Atracția dintre cei doi dă, în sfârșit, în clocot. Avem parte de momente fierbinți între cei doi, care nu reușesc să se limiteze doar la sex. Și tocmai asta este ceea ce vine pe placul cititorului: întrezărirea unei povești de iubire, unde să se observe sentimentele celor doi.

Autoarea Vi Keeland a reușit să creeze o poveste de dragoste furtunoasă, plină de răsturnări de situație ce dau savoare cărții.

Dacă povestea din trecut a lui Emerie nu este foarte complexă, aflând deja că este un copil adoptat; despre Drew aflăm o altfel de poveste…

A doua zi după ce și-a înmormântat tatăl, soția și fiul lui au avut un accident de mașină… Băiețelul, Beck, a avut de suportat o intervenție chirurgicală la rinichi, existând posibilitatea să îl piardă. Atunci a aflat că fiul său, nu era, de fapt, al său…

“… nu puteam să nu simt un fel de legătură cu el. Ca și cum exista un motiv pentru care fusesem jefuită și ajunsesem în biroul lui în ajun de An Nou. Un gând prostesc, știu. Habar n-aveam care era legătura dintre noi, dar eram hotărâtă să aflu.” 

Ei bine, deși nu era fiul lui biologic, Drew îl considera totuși, fiul său. Dovada că tată e cel care te crește, nu cel care te face. Ba mai mult, a divorțat și are custodia comună asupra băiatului, împreună cu Alexa — fosta sa soție.

În Egomaniac, personajul care nu mi-a plăcut absolut deloc a fost Alexa. O femeie egoistă, interesată doar de ea, nu mi-a creat nici măcar senzația că își iubea fiul. Din contră, îl folosea ca monedă de schimb pentru a obține bani de la Drew…

Între fluctuațiile dintre sentimentele lui Emerie care nu știe ce vrea sau pe cine, mai exact; avem parte de multe momente destul de tensionate între cei doi.

Egomaniac este romanul unei povești de dragoste captivante.

Problemele dintre Alexa și Drew aduc ceva tensiune în viața lor de zi cu zi, dar Emerie chiar știe cum să-l încurajeze:

“— Să fii părinte e o alegere, nu un drept. Nu am înțeles niciodată de ce părinții mei sărbătoreau ziua adopției până atunci. Ești tatăl lui Beck, la fel cum Martin Rose este tatăl meu. Toți pot să fie părinți, dar, ca să iubești și să crești un copil ca și cum ar fi al tău, e nevoie să fii un tată adevărat.”

Dar problemele sunt departe de a se fi terminat. Cei doi mai au de purtat câteva bătălii care le pot distruge sau consolida relația… Asta vă rămâne vouă de descoperit.

Nota mea pentru carte este 10.