Dragoste cu trandafiri albi de Rely Schwartzberg

Titlul: Dragoste cu trandafiri albi

Autoare: Rely Schwartzberg

Editura: Napoca Star

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 168

”Parafrazând un titlu devenit celebru, pot afirma că scrierea mea e rezultatul plonjării în imaginar, cu speranța că voi deveni din ce în ce mai bună… înotătoare în apele învolburate, dar miraculoase ale literaturii.”

Autoarea este născută în 1975 la Tulcea, oraș situat la malul Dunării.

“A primit în 2017 de la Revista Familiei diploma de Străjer al Limbi Române cu prilejul Festivalului Internațional de Poezie în Limba Română.

Anul trecut i-a apărut și cartea O vacanță de pomină.“

Mi-a plăcut mult coperta simplă a cărții, care invită la visare și care sugerează perfect titlul romanului.

Dragoste cu trandafiri albi este o ușoară și simplă. Perfectă pentru o seară liniștită, aș putea zice… O carte care ar trebui să îți aducă zâmbetul pe buze…

Autoarea Rely Schwartzberg dă dovadă de talent, neșlefuit ce-i drept, iar asta se poate observa în conturarea acțiunii care este greoaie, nu prea stârnește interesul, iar propozițiile sunt lipsite de misterul de început pe care ar trebui să-l aibă fiecare carte. Dialogurile greoaie și ușor anoste nu reușesc să facă din această carte una memorabilă.

Subiectul cărții mi-a plăcut, dar, autoarea are mult de lucrat la partea de stilistică și frazare a scriiturii sale. La început, am avut impresia că această carte este scrisă de un copil. Este efectiv liniară, nu are zvâcul necesar pentru a reține atenția cititorului.

Eva și Alex sunt cei doi protagoniști ai cărții Dragoste cu trandafiri albi. Se întâlnesc pe malul mării, unde Eva se afla în vacanță. Alex îi face o propunere: o întâlnire pentru seara respectivă…

“— Bine, cred că ai dreptate, și eu mă voi întoarce acum la hotel să mă odihnesc, am auzit că diseară la ora 20 va veni o mare cântăreață în sala de recepție a hotelului și aș vrea să o ascult. Vino și tu, cred că o să fie plăcut. Ce spui?

— Nu știu, am ceva de lucru la calculator, dacă termin în timp poate vin, spuse ea și plecă spre hotel.”

Deși povestea este simplă și drăguță, recunosc că modul în care a fost scrisă și tipărită cartea — necorectată absolut deloc, mi-a răpit plăcerea lecturii. Din păcate…

Nu știu ce să spun despre această carte… de mult nu mi s-a mai întâmplat așa ceva: să găsesc o carte cu greșeli de scriere, de tipărire și frazare atât de multe; în care autoarea ne redă o poveste fără a ne face să o simțim. Ca și când o citești fără intonație, fără a lăsa loc pentru semnele de punctuație….

Sincer, degeaba Eva și Alex au parte de o poveste de dragoste drăguță dacă cititorul nu poate duce cartea până la final… O carte atât de subțire o citești în mod normal în 2 ore. Ei bine, mi-a luat vreo 2 zile să o termin.

Autoarea mai are mult de lucru în ce privește scrierea unei cărți: exprimare, crearea suspansului, emoția cititorului… Nu ar strica nici studierea gramaticii limbii române cu simț de răspundere, mai ales când dorești să te numești autor. Trebuie să faci eforturi pentru ca opera ta să fie bună din toate punctele de vedere, deoarece multe persoane o vor vedea, aprecia sau critica.

Povestea în sine este următoarea: Alex și Eva se întâlnesc la malul mării, sunt atrași unul de celălalt și se îndrăgostesc. În calea lor apar diverse piedici ce par de netrecut. Au parte de pericole ce-i pot despărți definitiv, dar până la urmă totul se termină cu bine.

Cu speranța că autoarea se va perfecționa în tainele scrisului înainte de a publica următoarea sa carte și că va acorda o mai mare atenție scrierii și corectării ei, îi urez inspirație multă!

Mi-aș fi dorit să fie o carte bună.

Exemplar oferit de autoarea Rely Schwartzberg pentru recenzie.

Publicitate