Pe valurile iubirii de Lorena Lenn

Titlul: Pe valurile iubirii

Autoare: Lorena Lenn

Editura: Stylished Books

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 208

”Salvamarul Matthew Keats găsește pe plajă o tânără care își pierduse cunoștința. Îi atrage atenția faptul că ea era costumată în sirenă. O resuscitează, ea își revine, dar constată că are amnezie. Matt o duce pe tânără la el acasă, unde locuiește și sora lui, Maryah, însă fiindcă tânăra nu își amintește nimic, decid să îi spună Serena.

Matthew începe să aibă sentimente pentru ea, dar totul se complică atunci când va afla că, de fapt, tânăra Serena se numește Kay Rhymes, e fotomodel și este logodită cu fotograful Kyle Maxwell. Kay simte ceva pentru Matthew, dar vrea să fie corectă cu Kyle, cu Matt și chiar cu ea însăși și vrea să aștepte să îi revină memoria pentru a se decide pe care dintre cei doi bărbați îi iubește cu adevărat…

Va da ea curs sentimentelor pentru Matthew sau trecutul o va face să îl redescopere pe Kyle? Trecutul o va ține departe de iubire sau își va găsi frumoasa Kay adevărata dragoste?”

”Cât de frumos e să luptăm pentru dragoste? E una dintre luptele care merită cu adevărat.”

”O persoană îți poate schimba viața… te poate face să speri, să visezi și să te îndrăgostești.”

Un început interesant, o descriere cam stângace în exprimare, care lasă de dorit…

”Kay era conștientă de eforturile pe care le-a depus până când a ajuns unde era acum, precum și de sprijinul iubitului ei, și îi era foarte recunoscătoare. Kyle era și impresarul ei și se simțea protejată de el atât sentimental, cât și profesional.”

O carte simplă, drăguță. O poveste de dragoste relaxantă la finalul serii.

Aflăm și cum a ajuns Kay să eșueze inconștientă pe o plajă…

”Stând pe marginea vasului în brațele lui Kyle, pierdută în gânduri și adâncită în sărutul lui fierbinte, o mișcare bruscă a iahtului o făcu să-și piardă echilibrul și o aruncă peste bord.”

Mă întreb cum de a căzut doar ea peste bord, dacă era în brațele lui Kyle. Normal ar fi fost să cadă împreună, nu? Ciudate mai sunt căile destinului…

”O voce care îi spunea să deschidă ochii răsuna întruna în mintea lui Kay și ceva mai puternic decât ea o face să se trezească. Primul lucru pe care îl văzu fu chipul celui care o salvase, o privire în care s-ar fi putut pierde în mare: iremediabil…”

Fata își revine dar constată că nu își amintește absolut nimic: nu știe cine este, de ce este îmbrăcată în costum de sirenă sau cum a ajuns să eșueze pe acea plajă… nu știe nici măcar unde este casa ei.

“La spital, medicul constată că fata era sănătoasă, nimic și îi recomandă un unguent pentru cele câteva vânătăi.”

Aș fi vrut ca această carte să beneficieze de o atentă corectare deoarece unele greșeli sunt de-a dreptul grave: fie ortograme scrise greșit, fie cuvinte lipsă ori cuvinte care nu au ce căuta în context… Toate acestea fac o mare defavoare cărții. De asemenea, autoarea are o problemă cu respectarea timpului în cadrul unei fraze…

Matthew se dovedește a fi un tânăr de treabă care este dispus să aibă grija ei până își revine… Mai rar vezi așa ceva.

Pe valurile iubirii este o carte care-ți oferă vreo 2-3 ceasuri de relaxare și atât. Din păcate, de data aceasta, autoarea nu a reușit să-mi stârnească nici o emoție, ba mai mult, dialogul personajelor mi s-a părut cumva prea drăguț, fad, lipsit de substanță, care nu a părut deloc real. Cei doi, atât Serena/ Kay cât și Matthew par a face conversație doar de dragul conversației.

Deși îmi dau seama că stânjeneala ei provine de la faptul că nu-și amintește nimic despre trecutul ei, el îmi pare mult prea serviabil, prea săritor și cumva, mult prea insistent.

Pe lângă povestea principală, cartea ne prezintă și povestea de dragoste dintre sora lui Matthew — Mariah, și Keanu — prietenul acestuia.

Chiar în ziua în care Serena află cine este cu adevărat, Keanu și Mariah decid să fie un cuplu, realizând că au sentimente puternice unul pentru celălalt.

Ultima seară a lui Kay în Savannah este memorabilă. Se bucură că va ajunge acasă, dar este tristă că-l va părăsi pe Matt. Cei doi împărtășesc un sărut când pleacă spre casă, dar am avut senzația că acțiunile lor nu transmit sentimente. Nu ajung la sufletul cititorului. Ca și cum scena a fost scrisă pentru a respecta scenariul, nu pentru a simți cititorul că este ceva natural. Din păcate…

”— Putem merge acasă acum? zise Kay, simțind că i se face iar frig.

— Da. Haide, zise el și ieșiră amândoi din mare.

Când mai aveau doi pași până la plajă, el veni în fața ei și o luă în brațe. O sărută, punând în acel sărut o parte din el, de parcă ar fi vrut ca ea să-și amintească mereu de el.”

O poveste drăguțică. Din păcate, interacțiunea dintre Kay și Kyle sau Matthew mi se pare forțată și lipsită de vreo emoție. Deși înțeleg că între Kyle și Kay este puțin mai rece, veți vedea ce vreau să spun citind cartea, m-aș fi așteptat ca totul să nu fie atât de plastic.

Finalul poveștii este cel așteptat.

Momentul în care îi revine memoria are loc după o lovitură la cap provocată de palma pe care i-o dă Kyle și care o împinge pe scări… Kay spune că tot acesta a încercat să o omoare și pe iacht…

Oare de ce? Care era scopul lui?

“— Bine. Mulțumesc că stai cu mine. Sigur nu te deranjează? îl întrebă Kay, urmărindu-l cum se îndreaptă spre ușă.

— Nu mă deranjează, Kay. Ar fi trebuit să-ți dai seama până acum că tot ce îmi doresc este să fiu lângă tine.

Îi trase cu ochiul și o făcu să se înroșească.”

Cele două povești de dragoste ale romanului sunt drăguțele. Parcă mai credibilă și mai bine dezvoltată mi s-a părut cea dintre Mariah și Keanu decât cea dintre Kay și Matt. Mult mai naturală și credibilă. Ba chiar și cu emoție scrisă! Cumva, povestea celor doi a reușit să ajungă la sufletul meu mai repede decât cea a personajelor principale.

Romanului i-a lipsit fluiditatea, naturalețea. Efectiv m-am chinuit să o citesc, am avut senzația că este o carte scrisă de un autor începător și foarte tânăr.

Mulțumesc editurii Stylished Books pentru exemplarul oferit spre recenzie.