Amnezic de Florentina Pandelea

Titlul: Amnezic

Autoare: Florentina Pandelea

Seria: Bolnavi amândoi, volumul 1

Editura: Stylished Books

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 272

”Amnezie — Pierdere totală sau parțială a memoriei.

Amnezia poate apărea și în cazul persoanelor îndrăgostite. De regulă, când sufletele pereche se ciocnesc, explozia produsă duce spre această afecțiune pe termen nelimitat, de cele mai multe ori pentru totdeauna.

Bolnavi amândoi dansează pe tangoul pasiunii în ritmul antic al iubirii. Amnezic în labirintul seducției luptă hipnotic pentru a cuceri sufletul pereche.

Două povești.

Două iubiri.

Un singur final.”

Autoarea Florentina Pandelea este la a doua ei carte publicată, a doua serie începută.

Amnezic este o poveste despre care am auzit doar păreri favorabile. Acum a sosit momentul ei!

“În lacrimile tale-s naufragiat

Și nu-mi găsesc colacul de salvare

Zâmbește suflete-ntristat…

Zâmbește-mi o scăpare!”

— George Pandelea

Cartea este narată din două puncte de vedere, cel al celor două personaje principale — Eva și George. Capitolele Evei alternează cu cele ale lui George, oferindu-ne o imagine de ansamblu completă, detaliată, ce ne permite să înțelegem situația mai bine.

“Mi-aș dori să dau timpul înapoi, să nu îl las să plece să se înroleze în armată. Să îl țin lângă mine, să fiu egoistă și să nu mai cred că un om poate face diferența în lumea războiului. E o prostie! Unde a dus moartea lui? El și alte zeci de mii de soldați din Afganistan și-au sacrificat viețile pentru o cauză ce se voia nobilă. Acum… acum au rămas doar dorul și regretul, neîmplinirea și nesiguranța, iubirea și ura.”

Durerea și regretul stau la baza acestei povești. O poveste care-ți rupe sufletul și care te impresionează până la lacrimi.

“Un dor nesfârșit și agonizant ce m-a împins în lumea nebună a Counter-ului.”

Banuiesc că autoarea se referă la jocul Counter Strike. Dacă e așa, am auzit de el! Acum, nu știu ce este Steam… o platformă pe care se joacă online jocul? Poate descopăr eu până la urmă…

Nu știu dacă povestea aceasta este sau nu inspirată din viața autoarei… Nici nu știu dacă m-aș bucura ori ba, dacă ar fi așa… Pentru speranța de la final sigur aș fi bucuroasă, dar pentru experiența anterioară nu prea. 

O poveste impresionantă cu adevărat! Care-ți atinge sufletul, ți-l sfâșie în bucăți apoi îl lipește la loc. O lecție de viață, maturizare și o speranță la o viață cu adevărat fericită.

Îi cunoaștem pe Eva și George, fiecare având o viață cam anostă în realitate, dar rănile pe care le-au căpătat în viața de zi cu zi încă dor. Viața lor virtuală este jocul și discuțiile spumoase dintre Gandalf 112 și Maleficent.

Eva și-a pierdut logodnicul, decedat într-una din misiunile petrecute în Afganistan. George s-a trezit înșelat de logodnică la o săptămână după ce a cerut-o în căsătorie…

Discuțiile celor doi devin din ce în ce mai profunde și mai sincere, demonstrând că ființei umane îi place să se confeseze mai degrabă unui străin decât unui cunoscut:

“Am pornit nervoasă și am ajuns să empatizez cu el. Familia lui e la stadiul de vis. Ce poate fi mai trist de atât? Oare e orfan? Ce i s-a întâmplat?

Gandalf112: Nașii copilului sunt problema. Nașa e cumnata prietenului meu și fosta mea logodnică.

Clipesc des, recitind mesajul. Nu mă așteptam la așa ceva, dar, mai ales, m-a luat prin surprindere sinceritatea lui. Eu nu aș putea vorbi atât de deschis despre Andrei.”

Amnezic este o poveste ce pare simplă la prima vedere, care pe parcurs se dovedește complexă, profundă și plină de lecții de viață.

Un paragraf anume mi-a atras atenția. Este despre frică și se potrivește multora dintre noi.

“E un subiect sensibil. Poate chiar mai dureros decât dragostea sau trădarea. Frica. Mi-e frică de mine. Mi-e frică să nu mă pierd în mulțimea de măști pe care le port zilnic. Mi-e frică de ce-aș putea deveni dacă nu încep să mă regăsesc.”

Autoarea Florentina Pandelea reușește să capteze atenția cititorului datorită disecției profunde pe care o face emoțiilor personajelor sale. Ni le înfățișează fără a încerca să ascundă sau să cosmetizeze ceva la ele. Cu bune și cu rele, personajele sale sunt construite după chipul și asemănarea oamenilor care ne înconjoară în viața de zi cu zi.

“— Te iubesc, Eva. Ești râul meu răcoros în arșița deșertului, dar te cunosc și realitatea face să cunosc și acea lume. Te rog, iubito, promite-mi, strânge din pleoape și înghite cu greutate, după care mă privește cu o intensitate ce-mi înmoaie picioarele, oprindu-mi întrebarea ce-mi stătea pe limbă. Promite-mi că nu o să te condamni, că nu o să te îneci în singurătate. Vreau să mă înțelegi o ultimă dată, adaugă repede, punând un deget pe buzele mele pentru a nu-l întrerupe.”

O promisiune care se cere îndeplinită de dincolo de moarte… O rugăminte de a nu renunța la iubire, de a nu pierde speranța.

”— Promite-mi că vei iubi din nou, că vei găsi frumusețea și fericirea dincolo de mine, iubito. Dincolo de noi e o lume întreagă care te așteaptă. Nu m-aș ierta niciodată dacă te-aș împiedica s-o cunoști. Promite-mi…”

Pentru Eva, cerința aceasta reprezintă o datorie de care va trebui să se achite într-o bună zi. Deocamdată, acea zi încă nu a sosit…

Amnezic ne vorbește despre o dragoste pierdută și despre speranța ce apare la orizont. Despre boală și tratament, despre durere și alinare.

Prin intermediul gândurilor Evei aflăm despre coșmarul și vidul în care s-a transformat viața ei după dispariția lui Andrei… dar constatăm că George și conversațiile cu acesta, reprezintă trecerea spre o nouă etapă, curajul de a lua viața de la capăt.

“De-am fi la poli opuși, tot aș străbate distanța dintre noi să o văd, să o strâng în brațe măcar o dată în viață.” 

Cu răbdare, citim pagină după pagină și cu nerăbdare așteptăm deznodământul poveștii. Până atunci, nu ne rămâne decât să savurăm o poveste bine scrisă, o călătorie spre recunoașterea ca ființă umană conștientă de emoțiile, durerile și nevoile sale.

De la simple mesaje pe Steam, ajung la discuții la telefon și, parcă fără voia lor, Eva și George se trezesc asaltați de sentimente care-n primă fază îi sperie…

Sentimentele acestea apărute prea brusc în viața lor, par să-i dea complet peste cap, să-i sperie. Iar cei doi par tentați să fugă de ele. Nu vor să mai fie răniți, asta-i clar!

Andreea, cea mai bună prietenă a Evei, este o persoană caldă și sinceră, care e un real sprijin pentru tânăra aflată în suferință. Cum și Eva este pentru ea! Este sora de suflet a Evei! Acesteia îi povestește despre George, despre noile emoții descoperite, iar Andreea o sprijină, o încurajează și încearcă să o protejeze.

“Mi-aș atât de multe lucruri mici și fapte importante, încât nu sunt sigur că aș putea să le spun pe toate într-o ordine anume. Sau poate sunt un naiv și mă leg de-o fărâmă de speranță ce există doar în capul meu.”

Sau poate că nu… Poate destinul a hotărât înainte, ca voi doi să vă cunoașteți.

Autoarea Florentina Pandelea a demonstrat încă o dată că are talent în crearea acestor povești de dragoste cu un profund substrat psihologic al căror mesaj este “speranța moare ultima” sau… “ce-i al tău, e pus deoparte”!

Amnezic a reprezentat o lectură de calitate, foarte frumoasă și plină de emoții, o lecție de viață și un mesaj pe care, fiecare dintre noi, poate alege să-l înțeleagă sau nu. Poate crede în el sau nu.

Eva și George sunt personaje-model și-n același timp, îi putem ușor vedea în oamenii din jur. Trebuie doar să privim cu atenție. Au parte de o poveste de dragoste impresionantă!

“Pasiune. Nebunie. Plăcere pură.

Ne iubim printr-un sărut. Ne vorbim așa cum cuvintele n-o pot face. Și-mi doresc să-mi vorbească astfel la nesfârșit.”

Amnezic este o carte de citit și recitit!

Mulțumesc editurii Stylished Books pentru exemplarul oferit spre recenzie.

10 gânduri despre &8222;Amnezic de Florentina Pandelea&8221;

  1. În primul rand as vrea sa îmi cer scuze ca acum am văzut recenzia, în ultimele zile am stat puțin pe Facebook.
    Acum… Acum pot spune cuvintele ce-mi joaca în minte.
    Mulțumesc din suflet, Geo pentru recenzie. Am citit-o cu sufletul la gura, căci a fost o surpriza mare și am savurat fiecare cuvânt, și cu cât înaintăm cu atât mi se punea un nod în gat și un gol în stomac creștea. Probabil ca semăn puțin cu Eva acum, nu?
    A fost emoție curata ce am citit și a venit când nu așteptăm nimic. Mulțumesc din suflet, draga mea!
    ❤️❤️❤️❤️

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.