Cavalerii timpului: Călătoria de Mirela Oprea

Titlul:  Cavalerii timpului: Călătoria

Autoare: Mirela Oprea

Seria: Cavalerii timpului, volumul 2

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 228

”Încordarea fetei luă amploare în urma șoaptelor lui convingătoare. Se răsuci și se agăță cu toată forța de gâtul lui, ca de ultima salvare înaintea haosului. Tremura din toate încheieturile. Un ecou puternic răsună ca un sunet desăvârșit, revendicându-și împlinirea. Ca din senin pereții începură să se clatine sub presiunea sentimentelor devastatoare, iar ferestrele se făcură țăndări în mii și mii de culori. Nici unul dintre ei nu se sperie, intuind că era elogiul adus împreunării lor. Totuși, din instinct, bărbatul își acoperi femeia cu trupul lui puternic, protector.”

”Mirela Oprea este o autoare constănțeană, o persoană caldă, deschisă și sensibilă, cu o fire romantică, atribute care se regăsesc din plin în cărțile sale. Mesajul transmis în acestea este unul profund pozitiv, al iubirii necondiționate, al speranței într-o lume bună, al omeniei și al frumuseții relațiilor inter-umane.” — Oliviana Georgescu, Delicatese Literare

Autoarea Mirela Oprea ne poartă de fiecare dată într-o lume ideală sau care tinde spre ideal. O lume a binelui, unde răul nu are ce căuta. Și nici de data aceasta nu se dezminte.

În Cavalerii timpului: Inițierea ne-a înfățișat o lume plină de vicii, unde o mână de oameni încearcă să taie răul de la rădăcină. Magia, misterul, fantasticul, sunt ingredientele de bază și în Cavalerii timpului: Călătoria. Aventurile continuă!

Acțiunea volumului de față începe în 2013 la Casa Albă, Washington, unde asistăm la o discuție serioasă între Thomas și Vladimir:

“— De ce crezi că eu voi reuși? se auzi vocea neliniștită a lui Thomas.

— O să aflăm curând, mormăi vizibil iritat celălalt… Trebuie… Și curând nu vei mai fi singur… Trebuie să reușim… altfel… crede-mă, cât de curând fabricile de armament nu vor mai produce altceva decât ciocolată în loc de arme.

Și închise telefonul cu putere, lăsând la celălalt capăt un Thomas stânjenit și mai ales nedumerit de ceea ce tocmai auzise.”

După aceasta, acțiunea se mută în Deșertul Persan, unde Logan, Rachel și întreaga echipă călăresc de zor spre o destinație încă necunoscută.

“Înaintau în timp ce lumina soarelui prindea strălucire, scrutând cu atenție împrejurimile. În dreapta lor, ca din senin, se arătă un turn prăbușit, înfățișându-se ca o umbră rău prevestitoare. O vale largă, cu nisip spulberat, arăta ca un câmp de luptă după bătălie. Zidurile caselor care nu îndrăzniseră să se prăbușească, zugrăveau urâțenia întunecată a urmelor de foc. Sub privirile lor uimite zidurile albe deveniră cenușii. Din loc în loc nisipul avea culoare purpurie, semn al nenorocirii ce lovise orașul.”

În plin deșert se întâlnesc cu destinul, care le dă o misiune sau o mână de ajutor… Această misiune pare imposibilă, dar, ca în orice carte fantasy, imposibilul se dovedește a fi posibil.

“După ce studie un moment chipurile tuturor, ca să le surprindă neîncrederea, silueta zise cu o voce imperturbabilă:

— Veți fi nevoiți să călătoriți în timp. Trebuie să determinați ca existența umană să respecte legile universale. Numai atunci vor dispărea conflictele. Binele și răul persistă doar în mintea dominată de egoism. Trecutul și prezentul sunt doar caracteristicile unei anumite stări de credință.”

O misiune ce pare irealizabilă la prima vedere. Mai ales că, în realitatea anului 2019 încă există războaie și lumea încă poate observa lupta constantă dintre bine și rău.

Ela și echipa ei se trezesc purtați în epoca medievală! Iar rolurile în care se trezesc aruncați aceștia sunt neașteptate. Igor și Reno luptă unul împotriva celuilalt în turnir. Da!!! Ați auzit bine!!! Peter, David, Logan și George sunt cavalerii care formau garda personală a lui James — fratele mai mic al regelui Henry. Pari este camerista Elizei; Mahi este îmblânzitor de șerpi; Ela are rolul verișoarei regelui și Rachel este camerista acesteia. Cel mai tare rol îl are vârcolacul Gerry — nici mai mult, nici mai puțin decât cel de preot!!!

“— Vă vine să credeți? Eu… Gerry… vârcolac convins și păcătos până-n măduva oaselor… popă?

La aceste cuvinte, în mare măsură adevărate, toți izbucniră în râs, nemaiputând să se abțină.

— Pe toți sfinții, frățioare, chicoti Rachel, și cum te descurci în noul tău rol?

Gerry dădu să răspundă, însă Logan i-o luă înainte:

— Cum altfel decât … minunat. Imaginează-ți, iubito, câte fete îngenunchează sub patrafanul părintelui la sfânta spovedanie…

Și din nou biserica răsună sub hohotul lor vesel.”

Deși Ela este în continuare întruchiparea binelui, fără putință de a fi coruptă, indiferentă la tentativele mârșave ale răului; echipa ei este conștientă că lupta pe care o au de purtat trebuie mai întâi elucidată și abia după identificarea dușmanului, se poate trece la nimicirea acestuia.

După cum era de așteptat, răul este pervers, mincinos și persuasiv. Își schimbă forma și nu poate fi întotdeauna identificat, deși prezența lui o simți de la distanță. Acest rău, după cum era de așteptat, se hrănește cu toate sentimentele negative: ură și invidie, lăcomie, astfel capătă dimensiuni din ce în ce mai mari și mai grotești. 

Când regele și regina sunt găsiți morți, omorâți într-un mod plin de cruzime în propriul lor dormitor, devine evident pentru toată lumea că tânărul James este următoarea țintă. Problema este dacă vor reuși să-l protejeze sau nu pe acesta… 

Turnirul și tot acest tărâm medieval m-a purtat cu gândul la legenda Regelui Arthur și a Cavalerilor Mesei Rotunde. 

Lupte crunte, binele și răul în continuă mișcare, iar printre toate avem parte și de dragoste — povestea de iubire dintre Peter și Pari devine, în acest volum, realitate. În sfârșit Peter acceptă evidența! 

Dar răul pândește din umbră! 

“Tot ce există și respiră, îmi aparține mie! Eu sunt stăpâna lumii! Iar cei slabi, îmi sunt sortiți cu toții! Cu sau fără voie, doar mie să mi se supună!!!” 

Situația este complicată. Ela și echipa ei conștientizează pericolul care s-a abătut în acest tărâm, nu trebuie decât să lupte cu el. 

“ Țineți minte, dragii mei, nimănui nu-i este dat mai mult decât poate duce. Avem puteri nelimitate, trebuie doar să le folosim cu înțelepciune, fiind noi înșine. Să ne dăm voie să privim adevărul în față. Să-nțelegem și să vedem lucrurile așa cum sunt ele în realitate, în esența lor.” 

Cavalerii timpului: Călătoria este o carte alertă, plină de misticism și magie, de pericole știute și neștiute, cu o privire obiectivă asupra binelui și răului. 

Autoarea Mirela Oprea reușește și de data aceasta să-mi capteze atenția. Ne vorbește despre încredere și speranță, despre pozitivitate și binele suprem. 

Deși Pari și Peter au stabilit că relația lor va fi o aventură de-o noapte, în realitate, după intensitatea emoțiilor trăite împreună, fiecare își dorea mai mult și spera că și celălalt simte la fel. Mai ales Peter este cel care te convinge de intensitatea emoțiilor sale. Frământările și grijile lui sunt cele care ne conving, chiar înainte să se convingă și el, că Pari este cu adevărat perechea inimii lui, sufletul lui. Tânăra reușește să-l transforme pe temperamentalul vampir. 

“Deși considerase ani la rând că inima îi fusese smulsă și sfărâmată asemenea unui cub de gheață, cea mai dulce făptură ce se odihnea în fața lui, în încăpățânarea ei de netăgăduit, încercase să lipească bucată cu bucată fiecare așchie de gheață din ceea ce-ar fi fost inima lui sfârtecată.” 

Dacă totul se desfășoară conform planului, urmează lupta cea mare cu răul. Ce se întâmplă? O bătălie cumplită din care Ela și echipa ei reușesc să iasă învingători. 

“Pe neașteptate nerăbdarea lor se transformă în furie. Se așteptaseră să-ntâmpine o armată bine pusă la punct, în schimb, ceea ce se-arătă în zare fu doar o puzderie, o amestecătură între soldați, tâlhari și proscriși, având în frunte pe însuși Scaraoțchi, însoțit de geamănul său, sluțenia pământului.” 

La finele luptei, mesajul Elei este mesajul pe care fiecare om ar trebui să-l respecte cu sfințenie. Ar trebui să-l considere motto-ul vieții lor: 

“— Oameni buni, își drese vocea Ela, sper ca această lecție binemeritată să vă fie învățătură de minte suficientă, încât pe viitor să nu mai cotropiți pamânturi străine vouă. Mergeți pe drumul vostru, în pace, cu credința că undeva se află și rostul vostru pe acest pământ. Dați un scop existenței voastre, unul nobil, nu acela de prădători.”

Mulțumesc autoarei Mirela Oprea pentru exemplarul oferit spre recenzie.