Un mariaj de Crăciun de Anne K. Joy

Titlul: Un mariaj de Crăciun

Autoare: Anne K. Joy

Seria: Magia Crăciunului 2019, volumul 2

Editura: Olga

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 210

”Îi este bine singură. O relație oficială i-ar da viața peste cap. O logodnă? O căsătorie? Nici vorbă. Așa că, Otilia Kovalev îl refuză pe doctorul Gabriel Pascal atunci când acesta îndrăznește să o ceară de soție și să-i pună un inel pe deget. Otiliei, un bărbat i se pare o responsabilitate, una pe care nu este dispusă să și-o asume. Și în ciuda sentimentelor lui Gabriel, a insistențelor lui, ea nu își schimbă răspunsul. Însă, aici este vorba de mai mult.

Cu zece ani în urmă, după ce părinții i-au murit și risca să ajungă pe străzi, Otilia a acceptat să se căsătorească și l-a luat de soț pe Robert Kovalev. Era prietenul ei cel mai bun. Au copilărit împreună și i-a întins mâna de ajutor de care a avut nevoie atunci când a rămas singură pe lume. Apoi, el a plecat într-o lumgă călătorie. La început, Robert i-a scris despre locul în care se afla, până când Otilia nu a mai primit nimic din partea lui.

Asta până anul acesta, când Robert vrea să petreacă sărbătorile de iarnă în casa bunicii, sub același acoperiș cu Otilia. Oare sunt dispuși să-și asume ceea ce este pe cale să se întâmple?”

Atunci când simți nevoia unui moment de relaxare, de emoții, de încrederea în fericirea până la adânci bătrâneți, scriitoarea Annne K. Joy îți poate oferi o poveste deosebită!

Otilia Kovalev nu mi-a plăcut de la început. Văzând cum refuză cu răceală cererea în căsătorie a iubitului ei după doi ani de relație, mi s-a părut o tipă rece și egoistă.

Însă totul se schimbă…

“Fiind beznă, n-am putut să-mi dau seama cine era. Nici nu se vedea înăuntru. Geamurile erau închise la culoare. Portiera s-a deschis, iar un bărbat înalt, șaten, cu ten alb, îmbrăcat la patru ace, și-a făcut apariția.

— Otilia?

Tonul lui m-a secerat. Jur, am leșinat, căci știam cine era!” 

După aproape 50 de pagini de lectură, încă nu pot spune că am început să o cunosc pe Otilia. Este atât de închisă în ea însăși încât nu poți spune că începi să o cunoști. Și, deși totul este dat peste cap de brusca apariție a lui Robert, fostul ei soț.

Sunt destul de stingheri unul în preajma celuilalt, poate și datorită faptului că nu se mai cunosc… Doar au trecut ani de când nu s-au mai văzut!

“— Nu te juca cu mine, i-am răspuns.

M-a întors cu fața spre el și m-a privit intens.

— Nu mă joc.

S-a apropiat provocator de mult și m-a sărutat. Inițial, am fost reticentă, însă n-am putut refuza un sărut amețitor. M-am implicat și i-am răspuns cu același foc. Dacă el își dorea asta și proceda întocmai dorinței sale, eu de ce n-aș fi făcut la fel?” 

Cei doi fac un pas înainte în căsnicie: după ani de zile, o consumă.

Deși totul ar trebui să fie despre ei și sentimentele lor, autoarea decide să ne uimească: o întreagă tragi- comedie se desfășoară chiar sub ochii cititorului. Gabriel, fostul prieten al Otiliei, continuă să o caute neacceptând ideea că s-au despărțit. Și pentru ca totul să devină și mai și, apare Timea, fostă angajată și iubită a lui Robert…

Cum vor reuși cei doi să aibă o relație, să se cunoască mai bine unul pe altul, dacă vor fi întrerupți în permanență de Gabriel și Timea?

“— Nu mă îndepărta, căci nu asta îmi doresc de la tine, a spus el. Sunt aici ca să te susțin când crezi că nu mai poți, să te mângâi când plângi, să te vindec când te rănești, să te iubesc în fiecare secundă…” 

Un mariaj de Crăciun a fost cartea unde nu am reușit să înțeleg personajul feminin. Este închisă în ea, cinică și nu reușesc să-mi dau seama de ce…

Robert, pe de altă parte, pare hotărât să facă această căsnicie să meargă, chiar dacă ani de zile nu a avut absolut nici o legătură cu soția sa.

O carte căreia am simțit că ceva i-a lipsit. Povestea nu a reușit să mă prindă de la început, ba mai mult, personajele mi-au părut destul de nehotărâte, mergând pe varianta protejării inimii de un eventual eșec, nicidecum să-și asume riscul de a lupta pentru ceea ce își doresc. Sper să se mai remedieze ceva până la final.

O carte care abia spre final începe să emoționeze. Povestea celor doi capătă în sfârșit profunzime, credibilitate. Păcat că a durat atât de mult…

“Iar dacă ar fi să trăim mereu cu teamă, multe  am alege să nu facem. Și în definitiv, pierderea ar fi doar a noastră. Trebuie să riscăm, să îndrăznim și să avem crezul că va fi bine.”

Nota mea pentru carte este 8.

Publicitate