Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Titlul original: En man som heter Ove

Autor: Fredrik Backman

Editura: Art

Traducerea: Andreea Caleman

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 428

”Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și e de părere că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec.

A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari — în urma a ceea ce el a numit a fi “o lovitură de stat” —, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios.

Într-o dimineață de noiembrie, însă, tot universul și planurile sale îi sunt date peste cap în cel mai neașteptat mod cu putință, când o iraniancă pe cât de gravidă, pe atât de dezinvoltă, și soțul ei tolomac, împreună cu cele două fetițe ale lor, se mută lângă casa lui și-i turtesc cutia poștală cu o remorcă (deși Ove postase foarte clar peste tot afișe cu “Interzis accesul mașinilor în zona rezidențială”). Accidentul e sunetul de start pentru o serie de întâmplări neverosimil de amuzante și perfect înduioșătoare — cu o pisică jigărită și aproape fără coadă și prietenii din cele mai improbabile — care-l fac pe Ove, eternul ursuz supărat pe tehnologia modernă, bătăușul de clovni și “vecinul infernal”, să (re)învețe să respire aerul unei vieți pe care el însuși o credea pierdută și de care lumea nu-l bănuia în stare pe acest pensionar imposibil. 

Un bărbat pe nume Ove a cucerit o lume întreagă prin modul irezistibil, plin de umor și tandrețe, în care explorează teme grave precum pierderea, bătrânețea, diversitatea, toleranța, principiile morale, prietenia și speranța. La final, nu aveți cum să nu îl adorați pe Ove.”

”Cartea perfectă.” — San Francisco Chronicle

“Dacă ar exista premiul “Cea mai fermecătoare carte a anului”, acest roman l-ar câștiga fără probleme.” — Booklist

“O să râdeți, o să plângeți și o să simțiți o înțelegere infinită pentru toți ursuzii și morocănoșii din viața dumneavoastră.” — People 

O lectură pe care am tot amânat-o de vreo doi ani de zile, iar prietena mea Ana m-a convins să o iau cu prioritate. 

Un roman încântător, cu un stil ușor amuzant. 

Ove este tipul clasic de bătrânel morocănos, care le știe pe toate și pe toți, este cel mai motivat spre a respecta legile și nu acceptă cu ușurință nimic nou. Modernitatea, pentru el, este un dușman. 

Autorul Fredrik Backman are un stil aparte de a scoate în evidență monotonul, tiparul, obișnuitul. 

“Rămâne țintuit locului, cu mâinile în buzunare, uitându-se la ea. În cele din urmă, pune încetișor mâna pe piatra de căpătâi și o mângâie tandru dintr-o parte în cealaltă, de parcă i-ar fi dezmierdat obrazul.

— Mi-e dor de tine, șoptește el.

Se fac șase luni de când a murit.”

Ove mi-a devenit simpatic chiar din primele pagini. La prima vedere pare un bătrânel țâfnos, care mereu are câte ceva de comentat despre ceilalți, mereu nemulțumit fie că e vorba despre evoluție industrială, tehnologică sau de orice alt fel. Este un econom desăvârșit, care are propriile sale tabieturi, la care nu renunță absolut deloc. Este gardianul tipic al cartierului în care locuiește. 

Astfel aflăm despre pisica cu coada scurtă, despre vecinii zgomotoși care se mută în casa de lângă, sau despre tatăl lui cel tăcut dar onest. 

“Lucra la căile ferate de cinci ani. Până când, într-o bună dimineață, s-a suit într-un tren și a văzut-o pe ea pentru întâia oară. Și, pentru întâia oară după moartea lui taică-su, a râs.

Peurmă viața i s-a schimbat cu totul.

Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb și negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

După moartea soției a continuat să trăiască mergând la muncă, dar, de când a fost anunțat că a sosit vremea să ia o pauză… Acum, singur și fără nici o obligație, Ove este decis că poate să moară liniștit… 

Oricum, e mult de lucru și cu aranjarea unei sinucideri! Pus folie pe jos ca să nu-i murdărească podeaua agenții imobiliari, apoi îți trebuie un burghiu special cu care să faci gaura în tavan, cârligul trebuie pus fix în mijlocul camerei… o mulțime de pregătiri la care ține Ove. 

Dar credeți voi că îl lasă vecinii? 

“Persoana din spatele ușii consideră, în mod evident, că Ove nu a deschis de prima oară pentru că nu a auzit soneria.

Se dă jos de pe taburet, traversează sufrageria și holul acoperite cu plastic. Nu mai poate omul să-și ia zilele în liniște și pace!”

Vecina lui iraniancă gravidă și soțul acesteia îi aduc o caserolă cu prăjituri și vor să împrumute o scară și alte unelte. Hmmm, se pare că Ove nu a ales ziua potrivită pentru a muri… 

Un roman care te face să înțelegi singurătatea, liniștea, dorul… Cu toate acestea, nu am putut să nu mă amuz pe seama lui Ove, să-l compătimesc dar să-l și îndrăgesc. 

Un personaj unic! Aparte! 

“Sonja spunea adesea că “toate drumurile în viață te duc, într-un fel sau altul, spre ceea ce ți-e sortit”. Și poate că, pentru ea, destin însemna “ceva”.

Dar, pentru Ove, însemna “cineva”.”

Autorul Fredrik Backman a reușit să prezinte un caz banal— un bătrânel văduv hotărât să-și afle moartea, astfel încât cititorul să empatizeze, să înțeleagă durerea unui morocănos care nu prea vorbește, ce și-a pierdut direcția. 

Și de parcă însuși universul nu-și dorește ca acesta să moară, avem parte de încă o situație tragi-comică, și de amintirea unei prietenii ciudate între Ove și Rune, cu explicațiile lui Ove în ceea ce privește “lovitura de stat”: când i-a luat funcția de președinte al asociației…. 

“Se spune, așadar, că, în cădere, creierul funcționează mai rapid. Ca și cum ți-ar trece prin cap o mie de gânduri într-o fracțiune de secundă. Așa că Ove a apucat să chibzuiască multe în clipele dintre momentul în care dărâmase taburetul de sub picioare și momentul în care căzuse grămadă pe podea, dând furios din mâini și din picioare. Rămâne neajutorat pe spate, holbându-se o bună bucată de vreme la cârligul care atârnă neclintit pe tavan. Se uită apoi șocat la frânghia care se rupsese în două.”

Ove este un personaj care ne uimește atât prin modul său logic de gândire, chiar dacă este vorba de o logică aparte; un bărbat fără aspirații mărețe, ce-și vede de treaba sa, nu suportă intruziunea vecinilor în treburile sale. Acesta este un antisocial ori, mai bine zis, un asocial, care se simte bine în propria singurătate. 

Ei bine, din păcate pentru el, are niște vecini care nu-l lasă în pace și o pisică jigărită decisă să-i dea programul peste cap. 

“La urma urmelor, e și mâine o zi, la fel de bună să-și ia viața.”

Rămâne de văzut… 

Trecem astfel prin viața lui Ove și ajungem să-l cunoaștem, acesta oferindu-ne o privire prin amintirile sale încă de când era un copil, așa cum autorul ne oferă o privire în viața de zi cu zi a acestuia. 

O poveste despre umanitate, care ne arată ce înseamnă vecinii vorbăreți care mereu au nevoie de câte ceva. Aceștia te îndeamnă să trăiești în continuare. 

Dar viața lui Ove se transformă chiar dacă el nu percepe în sens bun această schimbare. Vecinii și această pisică care ajunge să doarmă în casa lui sunt schimbările care dau un sens vieții acestui simpatic morocănos. 

“Cotoiul se ține după el, pășind cu siguranța de sine a unui ciobănesc german polițist, de șaizeci de kilograme, aflat în misiune de detectat narcotice.”

Am descoperit un bărbat care vorbește puțin și face multe, cu principii la care ține, care sare în ajutorul vecinilor atunci când aceștia au cu adevărat nevoie de el. Și uite-așa se trezește Ove mai ocupat decât se aștepta!

“Da’, uite, așa stau lucrurile acum… Mă mai aștepți tu acolo, sus, un pic, că n-am timp să mor acum.”

Cu siguranță, autorul Fredrik Backman a creat un roman aparte, chiar unic. Cine s-ar fi gândit că poți adora un morocănos taciturn? Nimeni! Și cu toate acestea, uite că suntem destui cei care l-am îndrăgit pe Ove. 

 

12 gânduri despre &8222;Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.