Cum să te împrietenești cu întunericul de Kathleen Glasgow

Titlul original: How to make friends With The dark

Autoare: Kathleen Glasgow

Editura: Storia Books

Traducerea: Irina Stoica

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 416

”Iată ce se întâmplă când îți moare mama.

Este cea mai frumoasă zi de vară și afară este întuneric.

În casa ta este întuneric, la fel și în camera ta, la fel și în inima ta.

Te simți de parcă întunericul te va rupe în bucăți.

Așa se simte Tiger. Întotdeauna au fost doar ea și mama ei, împotriva lumii întregi. Între-o zi, mama ei moare. Iar Tiger rămâne singură.

Iată cum te poți împrieteni cu întunericul.”

””Cum să te împrietenești cu întunericul” îți taie răsuflarea și îți rupe inima — mi-a plăcut la nebunie. E pentru noi toți cei care am iubit și am pierdut și avem nevoie să ne recăpătăm puterea.” — Jennifer Niven, autoarea romanului “Toate acele lucruri minunate”

“Un roman rar și puternic, “Cum să te împrietenești cu întunericul” își face loc în inimile îndurerate, pentru a le vindeca prin sinceritate, empatie și eleganță.” — Karen M. McManus, autoarea romanului “Unul dintre noi minte”

“Kathleen Glasgow e unul dintre puținii scriitori care te fac să suferi alături de personaj, înainte să te vindece iar. Mi-a plăcut fiecare cuvânt din acest roman liric și devastator.” — Kara Thomas, autoarea romanului “Majoretele”

“O poveste imaginată cu mult curaj și fără frică, o poveste despre pierdere și dragoste. Proza lui Kathleen Glasgow este marcată de frumusețe și eleganță, iar personajul lui Tiger Tolliver este unul pe care cititorii îl vor încuraja la fiecare pas — și pe care nu-l vor uita curând.” — Courtney Summers, autoarea romanului “Sadie”

“O carte la fel de neînfricată, fragilă și specială ca personajul principal, Tiger. “Cum să te împrietenești cu întunericul” este o meditație frumos nuanțată asupra durerii și familiei, o odă adusă iubirii incredibile, care te poate scoate chiar și din cele mai întunecate momente.” — Meg Leder, autoarea romanului “Letting Go of Gravity”

O fată din bucăți a fost cartea care mi-a făcut cunoștință cu stilul autoarei și m-a convins de profunzimea scriiturii acesteia. 

Cum să te împrietenești cu întunericul mi-a suscitat interesul încă de la apariție, cu toate că am tot amânat citirea ei. Până acum. Am descoperit o poveste profundă, dureroasă și vindecătoare, emoționantă, care impresionează cititorul încă de la primele pagini. 

O lectură care stoarce lacrimi, rupe sufletul și provoacă durere. Este o poveste inspirată parțial de povestea mamei autoarei, după cum ne menționează. O lectură despre copiii rămași singuri, care nu mai au pe nimeni și care păstrează în adâncul lor o durere ce nu trece niciodată. 

Autoarea Kathleen Glasgow ne confruntă cu durerea pierderii încă de la început, când o cunoaștem pe tânăra Tiger. 

”Suntem ceea ce mamei îi place să numească “o mașinărie bine unsă, arătoasă și frumos mirositoare”. Dar am nevoie ca jumătatea cealaltă a mașinăriei să bipăie și să zbârnâie spre mine și să facă toate celelalte lucruri pe care ar trebui să le facă mamele. Dacă nu o am pe ea, nu am nimic. Nu e ca în cazul prietenei mele, Cake, care locuiește cu doi părinți și un unchi. Dacă mama e bolnavă sau deprimată, se duce naibii norocul meu la capitolul ajutor și companie.

Sau la capitolul cine mă duce la școală.”

Adultul are anumite obligații, iar copilul depinde de îndeplinirea acestora. 

Tiger provine dintr-o familie monoparentală, defavorizată. O familie în care fiecare o susține pe cealaltă. Este o adolescentă de 16 ani care îi spune mamei sale că merge la bal cu Kai — băiatul care a invitat-o. 

Ca orice mamă, și mama lui Tiger își face griji cu privire la ce se poate întâmpla la aceste petreceri unde adolescenții sunt nesupravegheați… Astfel asistăm la prima disensiune pe care o are cu mama ei. 

“— Este exact pe cât de nesemnificativ cred. E vorba doar despre niște ghirlande și despre niște punch cu puțin alcool și despre o muzică lălăită, urmată de o petrecere. Ceva ce tinerii fac de când lumea, dar niciodată și eu. Nu până acum.

— Tiger, te rog, îmi spune ea, dar deja am ieșit din mașină, aruncându-mi ghiozdanul pe umăr și ținându-mi capul jos, ca să nu vadă nimeni că plâng.”

Când se răzvrătește și ea împotriva mamei sale și în seara după ceartă nu îi răspunde la telefon, află că viitorul ei a fost complet dat peste cap… Realitatea dură se prăvălește asupra ei. 

“Sunt singură. Toată lumea de aici are pe cineva, în afară de mine, pentru că singura persoană pe care am avut-o eu zace pe spate în salonul 142 de pe hol și nu mai este ea însăși.

Undeva foarte, foarte departe aud cum plânge cineva. Asistentele împing scaune cu rotile, telefoanele sună, aparate bipăie, iar prin stație se aud cuvinte pe care nu le înțeleg. Lumea întreagă este o limbă nouă.

Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că persoana care plânge sunt chiar eu și nimeni nu a observat.”

Autoarea Kathleen Glasgow a reușit să aducă în prim plan o problemă dramatică: copiii rămași orfani, cu durerea și golul din sufletul lor, cum fac ei față acestei situații dramatice din toate punctele de vedere. 

Tiger o întâlnește pe Karen, asistentul social care o duce în plasament la o femeie rece și distantă pe nume Georgie, care încuie cu lacăt dulapurile și frigiderul, care are niște reguli stricte, dar mai ales, căreia nu pare să îi pese prea tare de copiii de care se presupune că trebuie să se ocupe. Aici, Tiger le cunoaște pe Bruneta și Blondina, alte fete aflate în plasament. 

Asistăm neputincioși la durerea și emoțiile care o macină pe Tiger și observăm că tânăra vorbește foarte puțin, își ține pentru ea propriile impresii. Realitatea sinistră căreia se vede nevoită să-i facă față este îngrozitoare, cu atât mai mult cât adultii, cei care ar trebui să se preocupe de acești tineri, nu o fac. 

Cum să te împrietenești cu întunericul este ca o găleată de apă rece aruncată în față: o trezire. O conștientizare a unei realități pe care niciodată nu am conștientizat-o cu adevărat. 

Oare cum se simte un copil a cărui viață a fost dată brusc peste cap, complet și irevocabil? Cum reușește să asimileze tot ce se întâmplă în viața lui? 

“În patul îngust de sus, în rochia pe care ți-a cumpărat-o mama ta pentru că a crezut că o să arăți minunat în ea, îți ții perna pe gură și plângi în hohote și nu-ți dorești decât să mori odată, pentru că golul e prea apăsător.

Ai doar 16 ani și îți dorești să fi știut cum să te pregătești pentru greutatea asta incredibilă.”

Pustietatea pe care o simte Tiger la înmormântarea mamei sale ne este transmisă cu prisosință de autoare. Efectiv ne rupe sufletul fiecare gând și emoție prin care nici un copil nu ar trebui să treacă. Simțim și trăim alături de tânără, ne luptăm pentru a face față golului lăsat în urmă de dispariția subită a stâlpului vieții ei, ba chiar ne luptăm cu vinovăția acesteia față de ultimele cuvinte pe care i le-a spus mamei sale. Durerea acelor ultime cuvinte nu va dispărea prea ușor… 

“Oamenii spun la nesfârșit Ai nevoie de ceva?. Spun Ce îngrozitor. Spun E într-un loc mai bun, ceea ce mă enervează, pentru că înseamnă că locul ei cu mine e cum? Oribil?”

Descoperă că are un tată care este în închisoare și despre care mama sa nu i-a spus absolut nimic, cu toate că a ținut legătura cu acesta; și asta nu e tot: mai are și o soră vitregă, Shayna, care a fost de acord să devină tutorele ei legal… 

Urmează o perioadă stresantă pentru Tiger, în care trebuie să facă față decesului mamei ei, faptului că are un tată în viață despre care nu a știut niciodată nimic, dar și noii stări — aceea că locuiește cu sora ei vitregă. 

O lectură care te trece prin cele mai întunecate abisuri ale disperării, frica îți devine cel mai bun tovarăș, iar în viitor nu prea mai ai încredere. 

Cum să te împrietenești cu întunericul este cartea care ne învață despre pierdere, curaj și luptă. Despre încercarea de a face față încercărilor vieții și despre acceptarea a ceea ce îți este dat să trăiești. 

Pe Tiger am îndrăgit-o chiar de la început. Este o adolescentă timidă, care stă departe de viața socială, ce luptă din greu pentru a face față durerii pierderii singurei ființe care a iubit-o cu adevărat. 

Kathleen Glasgow a reușit și de data aceasta să ne ofere o poveste captivantă, care te sfâșie și te reconstruiește, te întărește, te îndeamnă să apreciezi cu adevărat persoanele care-ți sunt aproape. 

“Pentru că, serios, ce altă variantă mai e?

Trebuie să te împrietenești cu întunericul.”

Mulțumesc editurii Storia Books pentru exemplarul oferit spre recenzie.