Rivalul perfect de Ivo Dima

Titlul: Rivalul perfect

Autoare: Ivo Dima

Seria: Rivali, volumul 1

Editura: Stylished Books

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 288

”Lydia Donovan a cunoscut suferința sub toate formele posibile, însă are o determinare și o voință de a lupta în continuare cu ceea ce îi este menit să o rănească.

Cu părinți care au neglijat-o și i-au oferit cele mai dureroase tratamente lipsind-o de afecțiunea lor, acesteia nu i-a rămas decât o fărâmă de speranță, că undeva în îndepărtare va exista acel ceva care o va face să fie ea din nou. O Lydia întreagă care va fi fericită.

Amintirile trecutului pătat vor dispărea în îmbrățișarea bărbatului iubit după care tânjește, dar pe care nu-l poate avea. Cicatricile vor fi estompate de sărutul său, dar ea, rezultatul păcatului tatălui său, va primi ceea ce nu i s-a oferit niciodată: iubirea.

Dar ce faci atunci când dragostea trece granițele obsesiei? Iar Lydia se încăpățânează să-l viseze în continuu pe dușmanul tatălui ei, Hunter Deverell. Un bărbat mândru, orgolios și hotărât să distrugă familia Donovan, folosindu-se de iubirea și afecțiunea Lydiei pe post de armă letală.

Ce se întâmplă când planul lui e dat peste cap de o complicație dulce și de o iubire mai puternică decât ura?

Pot acești rivali să găsească drumul spre fericire?”

Seria “Iubiri de neuitat” a autoarei Ivo Dima a fost prima mea întâlnire cu ea. Mi-a plăcut foarte mult seria și asteptam cu nerăbdare alte scrieri ale sale. Seria “Rivali” a venit exact la fix! 

Rivalul perfect, primul volum al seriei, este o carte frumoasă, care te prinde încă de la început și te ține cu sufletul la gură până la final. 

O lectură care te ține pe jar de la început până la sfârșit. Cu secrete ascunse, durere, suferință și abuzuri, cu momente tensionate. 

Doi tineri care au toate motivele să se urască unul pe altul, o iubire care-i mistuie și greșelile tinereții. 

“Am suspinat și am continuat să îi privesc imaginea care nu îmi provoacă nicio emoție. Nici iubire. Nici compasiune. Nici afecțiune.

— Dar de data asta aș fi ripostat. Nu mai sunt un copil și tu nu ai mai fi putut să mă lovești, am spus convingătoare.”

Un început intrigant, dramatic și sumbru oarecum. Astfel o cunoaștem pe Lydia Donovan, tânăra care nu a fost deloc apropiată de mama ei, fiind o armă împotriva tatălui din câte aflăm. Și, de parcă nu era suficient acest aspect, mai aflăm câte ceva: 

“Secretele din jurul tatălui meu încă mă țin trează noaptea și încă nu am curajul să îl întreb dacă sunt fiica lui cu adevărat. Niciodată nu m-am simțit ca și cum aș fi. M-a urât din prima clipă în care m-am născut, iar acum e mult mai fericit cu noua lui familie.”

Oare care sunt secretele care se întrevăd? Care este de fapt, adevărul? 

Se pare că această tânără cu destul de multe probleme mai are una pe cap. Una care să-l aibă în prim plan pe Hunter Deverell… 

“— Sunt însărcinată, am aruncat vestea- bombă.”

Lydia este conștientă că Hunter îl urăște de moarte pe tatăl ei, nu că ea ar simți altceva, acuzându-l de faptul că tatăl lui este în spital… Dureros este faptul că ea este îndrăgostită de el iar acesta pare să considere răzbunarea pe tatăl ei mai importantă decât iubirea ei. 

Căsătoriți pe ascuns, o părăsește la câteva ore după nuntă cu promisiunea că revine în două săptămâni … Care se transformă în două luni fără nici un semn de viață din partea lui, iar acum: 

“Respiră. Nu uita să respiri, Lydia. E aici și nu mai poți să faci nimic decât să îl înfrunți. Și poate să îi aplici și o lovitură colosală la mândrie, dar cred că ar fi prea de tot să o fac în văzul tuturor.”

Mă intrigă ura pe care i-o poartă Lydiei tatăl ei, dar și mai mult relația ei ciudată cu Hunter. Faptul că nu îmi dau seama dacă el o iubește sau nu mă intrigă, dar îl urăsc pentru faptul că o rănește în ciuda faptului că este conștient că Lydia îl iubește… 

Rivalul perfect este o carte care te face să râzi și să plângi în același timp. Simți fiecare răsturnare de situație la intensitate maximă, te întrebi ce mai urmează de acum înainte și cât va mai dura această ură între bărbați… 

Mi-a plăcut de Lydia care a preferat să își asume responsabilitatea de a fi ea cea care îi spune tatălui ei că este însărcinată și că s-a căsătorit cu fiul dușmanului său, asta în ciuda faptului că era conștientă că o va pălmui… 

“Dacă crede că o să scape basma curată din toată povestea asta stupidă, se înșală. O să îi fac viața mizerabilă și o să regrete că s-a gândit să mă folosească pe post de armă.

Și cea mai rea parte pentru bietul idiot? E faptul că o să stau în casa lui, înconjurată de familia lui, și toți o să fie de partea mea. Iar el o să fie înconjurat doar de stupizenia și vacile lui capsomane.”

Sunt curioasă dacă va reuși Lydia să îi administreze această lecție soțului ei. 

Reușește din plin, în ciuda faptului că Hunter și ea se comportă unul cu altul precum șoarecele cu pisica. Se rănesc fără a se gândi la consecințe, ca și când ar fi dușmani, nu soț și soție. 

Una caldă, una rece. Cam așa decurge acțiunea acestei cărți. Polii de putere par a trece de la Lydia la Hunter și invers cu o frecvență amețitoare. Savurezi pagină cu pagină replicile acide și momentele tandre dintre cei doi. Dacă aceștia ajung să dea dureri de cap, familia lui Hunter este pur și simplu adorabilă. 

“Durerea din capul meu a explodat ca o bombă și am simțit o lovitură puternică în abdomen. Genunchii mei tremurau și la scurt timp au cedat; simțeam cum mă prăbușesc.

— Lydia!”

După o ceartă cu tatăl ei, aceasta leșină. 

Din acest moment, tăvălugul pornește cu viteză. Anna — mama vitregă a Lydiei amenință că divorțează, iar tânăra se vede nevoită să-i ia apărarea propriului tată… Un tată dur și rece, care nu a dorit să aibă nici o legătură cu ea, destul de abuziv. 

Dar am ajuns să le ador pur și simplu pe Anna și Maggie. Mama și soacra Lydiei știu cum să fie adevărați demoni atunci când copiii lor suferă și când este vorba să le servească anumite lecții bărbaților idioți. De aici vine și ideea șocantă: 

“— O să te duci la avocat și o să îl ștergi pe Luke Donovan de pe certificatul tău de naștere.

Cred că dacă cineva m-ar fi lovit în moalele capului cu o bâtă, ar fi durut mai puțin.”

Scapi de una dai în alta! Cam asta se petrece. Rivalul perfect oferă momente pline de umor, dar și clipe care te țin cu sufletul la gură! E clar, autoarea Ivo Dima știe cum să îmbunătățească circulația sangvină a cititorului! 

O carte pe care o citești pe nerăsuflate! 

Un singur amendament am de adus acestei cărți: lipsa corectării. Apar greșeli care deranjează cititorul, pe alocuri strică farmecul lecturii. 

Dacă vă întrebați cum decurge povestea de dragoste cu Hunter, vă invit să descoperiți citind cartea. 

10 gânduri despre &8222;Rivalul perfect de Ivo Dima&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.